19,920 matches
-
supraveghere și control. Obiectivul final al educației este formarea capacității de auto-guvernare a viitorului cetățean, pentru ca acesta să poată participa pe deplin la guvernarea societății. În 1695, Locke a publicat anonim The Reasonableness of Christianity, carte care a fost imediat acuzată de erezie de către clericul calvinist John Edwards. Deși Locke nu a fost deist, se consideră că scrierea sa i-a influențat pe cei mai importanți deiști englezi. Ideea centrală a cărții este dată de convingerea lui Locke că fiecare individ
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în sensul că ea consideră sursa puterii absolute ca fiind indiferentă față de Dumnezeu, fiind derivată numai din legea naturală a cărei relație cu El rămâne nedeterminată. Aceasta era chiar interpretarea dată lui Hobbes în dezbaterile publice în care filosoful era acuzat de erastianism. A treia cale, cea amintită de Locke, ar corespunde teoriilor contractualiste puritane care limitau autoritatea prin dreptul natural, dar puneau legea naturală în acord cu voința divină. Locke nu oferă astfel de detalii. El spune numai că teoriile
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
teoriei politice din vremea sa, prima bazată pe teologie și a doua pe teoria dreptului natural, reformate amândouă cu ajutorul metodei științifice dezvoltate în Eseu asupra intelectului, Locke își lua astfel măsuri de precauție împotriva adversarilor tory care l-ar fi acuzat de ateism sau de erezie (așa cum făcuseră mai înainte adversarii lui Hobbes, care l-au acuzat pe autorul Leviathan-ului de ateism). Această strategie îi permite lui Locke să vizeze în mod implicit și teoria lui Hobbes, pe care Al doilea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
reformate amândouă cu ajutorul metodei științifice dezvoltate în Eseu asupra intelectului, Locke își lua astfel măsuri de precauție împotriva adversarilor tory care l-ar fi acuzat de ateism sau de erezie (așa cum făcuseră mai înainte adversarii lui Hobbes, care l-au acuzat pe autorul Leviathan-ului de ateism). Această strategie îi permite lui Locke să vizeze în mod implicit și teoria lui Hobbes, pe care Al doilea tratat o reformează și o respinge în același timp. O serie de interpreți ai filosofiei politice
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a o accepta sau de a o refuza (în mod liber) în funcție de ceea ce consideră rațional. Prin urmare, societatea și comunitatea politică nu sunt unul și același lucru. Încă din secolul al XIX-lea, unii analiști ai teoriei politice l-au acuzat pe Locke de incoerență, deoarece filosoful englez a susținut că disoluția comunității politice atrage după sine întoarcerea la starea naturală 56. Dar aici era vorba de neînțelegerea faptului că disoluția societății artificiale (comunitatea politică) nu antrenează disoluția societății naturale. Asociațiile
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o mișcare calvinistă heterodoxă inițiată de Jacobus Arminius (Jakob Hermannszoon), profesor la Universitatea din Leyda. Acesta s-a opus doctrinei predestinării și a susținut importanța liberului arbitru în actul mântuirii. Doctrina arminiană a intrat în conflict cu calvinismul ortodox, fiind acuzată de pro-catolicism. În contextul războaielor religioase, poziția arminiană a fost considerată periculoasă politic, ceea ce a dus la prigonirea susținătorilor ei. Din Olanda, arminianismul a migrat în Anglia, unde a găsit un teren favorabil în teologia anglicană și în politica regilor
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Vasile Stati lua atitudine împotriva activității primarului Chișinăului la acea vreme (2003), pentru concesiile făcute istoriei românești în administrarea orașului, prilej cu care ponegrește încă odată trecutul poporului român, în vechea tradiție a demonizării vecinului de peste Prut. Serafim Urechean era acuzat că dorește chiar „românizarea” Chișinăului, prin atribuirea de nume „românești” străzilor, piețelor și liceelor din capitala Republicii Moldova, după cum ar fi sfătuit Nicolae Iorga și „ortacii săi românomari” cu un secol în urmă. Prin aceasta Serafim Urechean urmărește scopul „de a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
forțata constatare a statalității Republicii Moldova din 1359, cu întreruperi, nu face ca Mihai Eminescu și Ion Creangă să nu aibă nimic comun cu Republica Moldova, pentru că, atunci când ei au trăit și au scris, Republica Moldova nu exista. Dezgropând dureri vechi, comuniștii acuză, după mai bine de un deceniu, în ajunul alegerilor din 2004, de evenimentele sângeroase de pe Nistru, pe unii dintre liderii partidelor de opoziție. Mircea Snegur este condamnat că, în calitatea de președinte și comandant al forțelor armate și în cârdășie
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
forțelor armate și în cârdășie cu alți oameni din anturajul său intim (Costaș, Hadîrcă, Moșanu) „de trei ori au pus la cale asalturi sângeroase asupra Dubăsarilor și de două ori împotriva Benderului”. Apoi este întocmită o lungă listă a celor acuzați pentru izbucnirea războiului civil din 1991-1992, dar nu se face nici o referire la implicarea Rusiei sau la vinovăția cercurilor de la Tiraspol. De aprecieri la granița vulgarității s-au bucurat și alte personalități ale vieții politice din Republica Moldova: D. Braghiș, V.
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
dar reluarea teoriilor dezlânate ale unuia de către celălalt am mai pomenit-o) pune problema independenței de gândire și de apreciere a acestora, precum și a comandamentelor politice și intereselor materiale cărora li se supun. Fundamentaliștii moldovenismului se întrec și în a acuza pe susținătorii cauzei românești de expansionism și de șovinism și de a-i numi „românomari”. Istoricii români sunt acuzați de a exagera virtuțile poporului român și de a falsifica istoria în propriul lor înțeles. „De te-apuci să citești mai
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
apreciere a acestora, precum și a comandamentelor politice și intereselor materiale cărora li se supun. Fundamentaliștii moldovenismului se întrec și în a acuza pe susținătorii cauzei românești de expansionism și de șovinism și de a-i numi „românomari”. Istoricii români sunt acuzați de a exagera virtuțile poporului român și de a falsifica istoria în propriul lor înțeles. „De te-apuci să citești mai cu luare aminte o carte de istorie românească, de acele care în ultimii ani au potopit instituțiile de învățământ
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
procomuniste de la Chișinău. O altă acuză adusă expansioniștilor români, una care în mare măsură le contrazice pe cele amintite anterior (dar inconsecvența și oportunismul ideologilor moldovenismului agresiv ne sunt cunoscute de acum) este următoarea: deși statul român nu mai este acuzat de a emite pretenții și a atenta la statalitatea Republicii Moldova, el susține lipsa identității dintre locuitorii de la est și vest de Prut: „ei se străduiesc să afirme că Republica Moldova, chipurile, nu este parte componentă a Moldovei istorice ci... „pământ al
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
parte componentă a Moldovei istorice ci... „pământ al Basarabilor”, ațâțând astfel spiritele pe ambele maluri ale Prutului, dar, mai ales, pe cele ale Nistrului, turnând apă la moara separatiștilor”. (Vasile Vieru, 27 august 2002). Iată așadar cum statul român este acuzat și condamnat de a susține un fapt pe care însăși Vasile Vieru, Vasile Stati și alții asemenea lor îl revendicau în alte materiale publicate în paginile publicației Partidului Comuniștilor din Moldova ba, mai mult, devine responsabil și pentru luptele sângeroase
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
În sfârșit, pe site-urile administrate de cercurile procomuniste de la Chișinău, circulă în ultima vreme următoarea lozincă: „6 secole de luptă împotriva româno-fascismului”. Absurditatea acestei formulări nu cred că mai trebuie comentată. Se pune întrebarea, întrucât adepții comunismului din Republica Moldova acuză minoritatea românească că ar dori să românizeze majoritatea moldovenească, cum se poate realiza românizarea unui popor pentru care până și cei mai acerbi apărători ai specificului acestuia mărturisesc că vorbesc limba română (de fapt o limbă identică cu limba română
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
desfășurat Conferința „60 de ani de la deportările din 6 iulie 1949”, organizată de Asociația Istoricilor din Moldova. Anul jubiliar 2009 a fost marcat și de alegerile parlamentare și veritabilele lupte de stradă care le-au urmat, după ce liderii opoziției au acuzat guvernul comunist de falsificarea flagrantă a scrutinului. Cu această ocazie președintele în exercițiu Vladimir Voronin a ținut să acuze din nou statul român de complicitate și a avertizat pe politicienii de la București să nu se mai amestece în treburile interne
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
2009 a fost marcat și de alegerile parlamentare și veritabilele lupte de stradă care le-au urmat, după ce liderii opoziției au acuzat guvernul comunist de falsificarea flagrantă a scrutinului. Cu această ocazie președintele în exercițiu Vladimir Voronin a ținut să acuze din nou statul român de complicitate și a avertizat pe politicienii de la București să nu se mai amestece în treburile interne ale Republicii Moldova. IV Mărturii ale identității românești a locuitorilor dintre Prut și Nistru Rostul acestui scurt capitol cu rol
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cine ai convocat, ce hotărâri ai luat? O, timpuri! O, moravuri!” Barbu Stefănescu Delavrancea a fost și un remarcabil avocat, iar în anul 1902 l-a reprezentat pe Caragiale într-un proces intentat de dramaturg unui publicist, Caion, care îl acuza că a plagiat drama Năpasta.. Iată un exemplu de oratorie ciceroniană: “Iaca omul, domnilor magistrați, pe care-l judecați. E complet felul lui. Nu se sfiește de nimic. Urăște pe Caragiale? Il calomniază și calomnia și-o debitează în termeni
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
Pe trupul mamei, care-ți dete viață.” Renumit mai ales ca autor al epopeei romane Eneida, poetul Vergilius este ales de Dante Alighieri să-i fie călăuză în Divina Comedia prin Infern șu Purgatoriu, Vergilius fiind un simbol al înțelepciunii. Acuzat de a fi corupt tineretul roman prin rețetele oferite în Arta iubirii și exilat de Augustus la marginea lumii, Ovidiu își petrece ultimii opt ani din viață la Tomis, o cetate cosmopolită, atacată de geți și izolată în timpul iernilor crunte
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
a pornirilor noastre acuzatoare: Avem fiecare ceva polițienesc în noi. Exercițiul a cărui însărcinare ne-o luăm cel mai lesne este descoperirea vinovatului și denunțarea lui. Libertatea noastră de a scrie nu vrea să însemne decît libertatea noastră de a acuza". Hermeneutica acuzării găsea astfel în tînărul Noica un interpret sagace. El mai adăuga însă tabloului anterior încă o trăsătură de psihologie românească, și anume: tendința noastră de a acuza mai repede un vinovat aproximativ, aflat la distanță, decît pe cel
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a scrie nu vrea să însemne decît libertatea noastră de a acuza". Hermeneutica acuzării găsea astfel în tînărul Noica un interpret sagace. El mai adăuga însă tabloului anterior încă o trăsătură de psihologie românească, și anume: tendința noastră de a acuza mai repede un vinovat aproximativ, aflat la distanță, decît pe cel sigur și situat atît de aproape de noi. Și aducea în sprijinul unei atare forme de toleranță argumente platoniene: "Știți ce propunea autorul acela , care nu prea avea obiceiul sa
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
interogație: cine este totuși cel ce răspunde la asemenea întrebări și la altele încă nepuse?! Unul dintre cei din mine, desigur, dar care dintre ei? Îmi amintesc în acest sens o glumă relativ serioasă a filosofului francez Jean Paul Sartre: acuzînd politropismul personalității sale, avea ceva cu unul dintre cei ce o alcătuiau, un sartre cu care nu se prea înțelegea și pe care îl antipatiza mult de tot. Trebuie să spun că și eu mă răfuiesc necontenit cu un dur
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
categoria socială cea mai oprimată 23. Venirea la putere a lui Stalin a schimbat concepția bolșevicilor despre rolul pe care femeia trebuia să-l joace în societate. În 1930, Jenotdel, care începuse să fie numit bab-kom (comitetul babelor), a fost acuzat de derivă feministă și desființat. Femeia care se dedicase complet partidului și care își neglijase complet bărbatul și copiii a devenit acum obiectul criticilor 24, Stalin numindu-le pe astfel de femei "heringi cu idei". Fiica sa, Svetlana Alilueva a
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
comuniștii sosiți din URSS, ci și cei rămași în țară, membrii ai grupului condus de Gheorghiu-Dej [...]"48. Poate tocmai capacitatea de a-și găsi susținători a semnalat că ea era o concurentă periculoasă pentru Gheorghiu-Dej. Căci în 1952, a fost acuzată de deviaționism de dreapta 49. A fost anchetată și înlăturată din toate organismele de putere. Nu a fost însă executată nici ca Pătrășcanu, altă victimă a lui Gheorghiu-Dej, nici ca soțul ei, Marcel, la Moscova, 14 ani mai devreme, nici
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
a felului cum a fost privită problema aplicabilității de-a lungul timpului. Punctul de plecare este Kant. Acesta distinge între două cerințe pe care trebuie să le satisfacă orice viziune satisfăcătoare asupra matematicii: cerința aprioricității și cerința aplicabilității. El îi acuză pe predecesorii săi că "ei nu pot nici să dea seama de posibilitatea cunoștințelor matematice a priori (întrucât lor le lipsește o intuiție a priori adevărată și obiectiv valabilă), nu pot nici să pună judecățile dobândite prin experiență în concordanța
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Singura diferență recunoscută de Quine este una graduală, care îl face să "plaseze afirmațiile fizicii oarecum deasupra celor ale teoriei mulțimilor, deoarece vede justificarea matematicii doar în ceea ce contribuie ea la întreaga știință a naturii." (Quine 1994: 86). El îi acuză pe cei care privesc o parte dintr-o teorie fizică în care este folosită foarte multă matematică, tot ca pe o teorie fizică, a cărei contribuție la restul teoriei fizice va conta ca o evidență empirică indirectă pentru adevărul ei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]