14,708 matches
-
format Balta Lișcoteanca, puțin adâncă și a cărei suprafață variază funcție de sezon și cantitatea de precipitații. Balta era folosită în perioada interbelică de topitoriile de cânepă din zonă. Rețeaua hidrografică nepermanentă mai include scurgerile temporare pe văile dintre câmpuri (Valea Adâncă, Valea Ianca, Valea Burta Ianca, Valea Druica etc.). Pe teritoriul administrativ al comunei Bordei Verde se găsesc un Sit Natura 2000 - ROSCI 0259 Valea Călmățuiului și o Arie de protecție specială avifaunistică - ROSPA 145 Valea Călmățuiului. Suprafața aflată pe teritoriul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
formată de valea Agrijului cu șesurile Vașcapău, Lab și Rona. Teritoriul localității este plasat la extremitatea de vest a Depresiunii Almaș-Agrij, depresiune mărginită la nord de Munții Meseș. Din punct de vedere geomorfologic predomină dealurile care sunt fragmentate de văi adânci, aici întâlnindu-se următoarele unități de relief: dealuri, terase, lunci. Dealurile predomină ca suprafață având o altitudine de 325 m, cu un aspect semicircular orientat pe direcția N-E, S-V. Luncile și terasele cuprinse în acest culoar cu o
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
Muntenia, România. Se află în partea de sud a județului, în Subcarpații de Curbură. Bordeștiul este o așezare tipică pentru zona colinară a Subcarpaților de curbură, un sat de tip răsfirat, înșiruit de-a lungul unor platouri tăiate de văi adânci. Bordeștiul este situat la aproximativ aceași distanță de orașele Râmnicu Sărat (17 km NE) și Focșani (22 km SV), între văile Râmnicului Sărat (pârâul Slimnic) la V respectiv Râmnic la E. Numele așezării stârnește și astăzi o mică dispută între
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
la vărsarea râului Călmățui în lacul Suhaia. În lucrările mai vechi câmpia drenată de râul Călmățui în sectorul său sudic este socotită partea vestică a câmpiei Burnazului (Ghe. Vâlsan, Câmpia Română, 1915), datorită asemănării cu aceasta și anume: existența văilor adânci și meandrate, a microreliefului cu crovuri și găvane dar și a solurilor și vegetației (B.S.R.R.G.,1915, tomul XXXVI). În atlasul R.S.R., teritoriul comunei Viișoara este cuprins în Provincia extracarpatică, Câmpia Dunării de Jos, Câmpia Munteniei de Vest, Câmpia Boianului. Câmpia
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
mizerie fizică, un număr de 86 de militari au murit, fiind îngropați într-un cimitir special, aflat la 500 m sud de stația CFR Bârzești. Satul Călugăreni este așezat pe un teren extrem de accidentat, străbătut prin mijloc de o râpă adâncă ce se umple cu apă în cazul ploilor torențiale. Ulițele numeroase și întortocheate se opresc, de multe ori, în curțile unor cetățeni când, de fapt, te aștepți să dea în drumul principal. În urma măsurilor luate de primăria Ștefan cel Mare
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
post proterozoica. Cuvertura este alcătuită dintr-o succesiune de argile și nisipuri, având intercalate orizonturi de calcar . Cuaternarul este reprezentat prin depozitele aluviale, întâlnite în lunca râului Ibana. Relieful poate fi caracterizat în general drept structural și fragmentat, datorită văilor adânci și a faptului că dealurile sunt înguste. Cotele cele mai înalte sunt în cele două culmi interfluviale aproape paralele în estul și respectiv vestul comunei numite de localnici “zări”. Celelalte dealuri sunt mai scunde, înălțimea lor fiind în raport cu distanță față de
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
care loc este din Țară Munteneasca, la Râmniceni".”("C. Constantinescu Mircești și Ion Dragomirescu, Contribuții cu privire la hotarul dintre Moldova și Țara Românească, de la întemeierea Principatelor și până la Unire, București, 1964, p.64"). Însă, în realitate, vechimea satului este și mai adâncă, astfel că tradiția vorbește despre anul 1638, cănd potrivit relatărilor bătrânului satului "Ion Iacob", născut în anul 1894, din cauza inundațiilor, bătrânii povestesc despre vânzări și acte de mână încheiate în acest an de către familii care au decis părăsirea satului, fondând
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
Scăpați de teroare călugărească, dar și îngrijorați de posibila ei revenire, și la Capu Codrului, ca și la Berchișești, „în scurtă vreme numai, sătenii au împrejmuit satul și imașul, la un loc, cu gard înalt de nuiele ori cu șanțuri adânci; au separat și pădurea de imașurile corlățenilor și codrenilor și mai acătării... Din sat și imaș, sătenii au construit o adevărată cetate”. În 1772, conform izvodului Mănăstirii Voroneț, satul București avea 70 familii, cu 1.232 stânjeni „loc de hrană
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
o zonă deluroasă cu înălțimi de până la 434 m (dealul Crucii). Situată în Podișul Mare al Moldovei , respectiv în podișul Sucevei, comuna Horodniceni se încadrează în regiunea colinelor mijlocii, caracteristice reliefului fiind înălțimile de până la 400 puternic fragmentate în văi adânci.O caracteristică a acestui podiș este o întindere largă de platouri structurale cu soluri cernozomice, brune de pădure iar pe văile râurilor și pădurilor predomină solurile aluviale. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Horodniceni se ridică la de locuitori
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
având ca vecini: la nord-comuna Glăvile, la sud-comuna Crețeni, la est-comuna Mitrofani și la vest-comuna Gușoeni. Teritoriul comunei Amărăști, are drept caracteristici dealurile mijlocii cu o altitudine de 300-350 m, culmi înguste, iar regiunea dealurilor mijlocii este tăiată de văi adânci cu o înclinare mai mare în direcția nord-sud. Relieful este determinat de cauze care au lucrat într-un material friabil (argile, marne, nisipuri, prundișuri) și au dat culmi paralele cu direcția apelor, adică nord-sud, ape care despart și culmile. Exemplu
Comuna Amărăști, Vâlcea () [Corola-website/Science/301973_a_303302]
-
ignimbritice în baza celei de-a doua secvență de tufuri și prezența neck-ului ignimbritic din Dealul Malu, susține existența unei surse vulcanice locale. Datorită prezenței conglomeratelor bazale cu matrice tufacee se poate vorbi de un regim de ape puțin adânci, de o ridicare a fundului mării și de o asemănare cu regimul tectono-vulcanic din timpul erupției structurii Ciceu. Apare ipoteza prezenței în același timp a mai multor centre de erupție (Jichișu de Sus, Pâglișa - Șoimeni, Ciceu) de dimensiuni mici, într-
Jichișu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300335_a_301664]
-
magazine și alte unități de alimentație și turism. Comuna este așezată pe un platou înalt la o altitudine de 1150-1250 m. Relieful are suprafețe ușor ondulate și culmi rotunjite, dar în partea de nord și de sud sunt și văi adânci, cu versanți abrupți, cu ape repezi și baraje în miniatură. Mărișelul se învecinează la sud cu comuna Măguri-Răcătău (granița fiind Defileul Răcătăului cunoscut și sub numele de "Împărăția lui Zamolxe"), la nord cu comuna Râșca, la est cu comuna Gilău
Comuna Mărișel, Cluj () [Corola-website/Science/300339_a_301668]
-
de pe valea Jiului, jucând un rol însemnat în acțiunea de prevenire a populației, a îndeplinit funcția de veghe și semnalizare, a făcut legătura între Mănăstirea Bucovăț și Mănăstirea Gura Motrului; semnalele ajungeau și la Șușița (...); cula, fiind înconjurată de văi adânci, avea o poziție strategică.» (AGCul, 140). La intrarea în satul Tatomirești, «au existat conacul și cula de refugiu, veghe și apărare ale lui Dumitru Filișanu. În anul 1926 mai existau temeliile culei cu beciul în stare de ruină, demolate și
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
latura mare a parterului, se intra în culă printr-o ușă grea, ce se zăvora cu un drug de lemn; în fața ei era o cameră, cu o fereastră îngustă, ca un meterez; în această cameră a existat o fântână foarte adâncă; în dreapta era ușa beciului, iar în stânga se desfășura o scară ce ducea la nivelurile superioare; la primul etaj, dintr-un vestibul mic, se pătrundea în stânga, într-o cameră de locuit, cu o singură fereastră, iar în față, într-un al
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
Tache.Acum mult timp Tache s-a dus la pescuit împreună cu calul sau,dintr-o clipă de neatenție, Tache calcă pe marginea ce stătea să se surpe,acesta nu apuca-se să se ferească și așa căzu în prăpastia foarte adâncă, cu apă, trăgând și calul acestuia după el, amândoi muriră înecați! Arhitectură nu este foarte complicată,însă aceasta a început să se modernizeze pe aproape tot cuprinsul satului.Casele nu respectă anumite cerințe, fiind diferite una de alta. În trecut
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
Budieni. Deocamdată această din urmă este nefuncționala. Solul și Subsolul: Sol 10-15 cm roșcat de pădure, relativ productiv, dar numai pt. anumite soiuri. Subsol din straturi de sedimente. Primul strat 5-7m din argilă galbena.In vreme de secetă prezintă crăpături adânci. După argilă galbenă urmează un strat de argilă nisipoasa. În principiu nu se gaseste piatră până la 45-50m după care există dar nu în straturi consistente. Atât în zona de Lunca cât și de deal există presupunerea, se pare justificată de
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
Unirea) și Moțățeii („cei-infatuați-și-puși-pe-harță”, la sud-est). Numele celor două comune din apropiere sunt porecle date de dobridoreni dijmașilor care munceau pământurile moșnenilor și boierilor din Dobridor. O bizarerie a regiunii constituit-o multă vreme valul uriaș de pământ și șanțul adânc cu care satul era împrejmuit - după modelul castrelor romane („vallum et fossa”) și al așezărilor rurale bizantine - și care a fost folosit de localnici de-a lungul secolelor ca tranșee și zid de apărare. Dobridorenii numeau împrejmuirea „Tabia”, se mândreau
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
1 noiembrie 1909... Dincolo de aspra viață câmpenească, satul se întemeia sufletește pe tradiția folclorică încă vie și pe rânduielile bisericești ale Ortodoxiei (preotul satului era pe atunci Ion Bercea, iar cântăreț - iscusitul Mitiță Negreț). Această matcă patriarhală și-a pus adîncă pecete pe sufletul viitorului poet, iar opera lui o va mărturisi cu vădită înfiorare. Dobridorul pierdut între lanuri, salcâmi și sălcii plângătoare, "gura de rai" a Fântînii Suhatului (islazul unde pășteau oile și vitele), șipotul molcom al pârâului Balasan - toate
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de ordin logic, dar și informativ. Autorul este un filosof atipic, îndărătul căruia se simte temperamentul poetului, dar și al gazetarului militant(...) La o privire superficială, cartea pare născută dintr-o mare ură împotriva rasei evreiești; la o privire mai adâncă, se vede că ea s-a născut, de fapt, dintr-o mare îngrijorare: cea față de destructurarea tradiției legitimante a Europei creștine - proces prea sistematic (atunci ca și acum) spre a nu fi, măcar în parte, unul premeditat. În acest cadru
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
scopurile atinse după 21 de ani de război, Petru nu-și mai încape în piele de bucurie. Senatul, prin cancelarul Golovkin rostește o cuvântare mișcătoare la adresa lui Petru. "Senatul găsește de cuviință s-o roage pe Majestatea Voastră, cu cea mai adâncă umilință, să primească numele de Petru cel Mare, părinte al patriei, împărat a toate Rusiile...Trăiasca Petru cel Mare, părinte al patriei, împărat a toate Rusiile!". Petru se preface uimit, apoi stânjenit, dar sfârșește prin a primi. Petru nu simte
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabila. Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea că prezența zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfă uriașă care îi stătea în față. Crezul sau a devenit crezul unei întregi generații. Din 1963, după eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent, urmărit de Securitate. A colaborat - ca și
Radu Gyr () [Corola-website/Science/298578_a_299907]
-
Volumul oceanului, cu marile adiacente, este de 354.700.000 km³, iar fără ele este de 323.600.000 km³. Adâncimea medie a Atlanticului este de 3.332 m (incluzând marile adiacente) sau 3.926 (fără marile adiacente). Cel mai adânc punct este Groapă Puerto Rico de 9.219m . Lățimea oceanului variază de la 2.848 km între Brazilia și Liberia, până la 4.830 km între Statele Unite ale Americii și nordul Africii. Marile care fac parte din Oceanul Atlantic (sunt considerate adiacente) includ: Marea
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
ca "Alleosch". În 1780 însuși Francesco Griselini amintește de "Alleyusch". În apropierea satului de păstrează semnele existenței unei cetăți. Cercetările în zonă au fost prea firave ca să putem spune mai mult despre aceasta. În apropiere ei există o fântână foarte adâncă ce pare a fi o realizare strategică, în legătură cu cetatea. Preotul Traian Ungureanu, care a adunat date despre Alioș, menționează predarea către DCA- ul vremii a unui cazan vechi de 800 de litri, folosit probabil la bucătăria cetății Până în 1823 vatra
Alioș, Timiș () [Corola-website/Science/298650_a_299979]
-
este situat în sudul Siberiei (Rusia). Este un lac cu apă dulce (reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³) și este cel mai adânc lac de pe glob (1637 m). Deși este greu de imaginat, depresiunea lacustră din Siberia de Sud, cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei, conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii (exceptând ghețarii). pe lânga faptul că
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]
-
1637 m). Deși este greu de imaginat, depresiunea lacustră din Siberia de Sud, cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei, conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii (exceptând ghețarii). pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume, poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență (exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral) și unul dintre ""muzeele vii"", în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]