13,825 matches
-
titlu onorific să-i fie acordat și lui Iorga, ierarhia culturală nazistă a refuzat. Rectorul Universității din Breslau a propus chiar ca titlul acordat lui Iorga de Universitatea din Leipzig să-i fie retras. Însărcinatul cu Afaceri Pochhammer (devenit ulterior Ambasador al Germaniei, dr. W. Fabricius) s-a opus, subliniind faptul că, deși atitudinea lui Iorga era "departe de a fi prietenoasă față de Germania și de regimul nazist", el nu era o persoană care merita să fie ofensată. Auswartiges Amt, Politiches
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Archiv, Bukarest Botschaft, 1934-1936 121 "Neamul românesc", 14 aprilie 1939 122 "Neamul românesc", 27 martie 1936, 26 aprilie 1933 și 22 iunie 1934 123 Iorga vorbea despre "modestia" și "lupta împotriva corupției a lui Mussolini". "Neamul românesc", 3 noiembrie 1936. Ambasadorul italian scria rapoarte de la Moscova, dar Mussolini nu și-a aruncat privirile asupra lor timp de trei ani. Își găsea însă zilnic timp să se uite atent la fotografiile din ziare și la filmele documentare care îl aveau ca erou
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga își exprima îndoielile în privința pactului balcanic: "Ghazi" (Atatürk) nu era omul care să apere Timișoara și Oradea de unguri și să deplîngă absența Bulgariei 131 "Neamul românesc", 12 și 22 iunie 1934 132 Memorii, vol. VII, p. 41 133 Ambasadorul francez în România din timpul Războiului, St. Aulaire, își amintea cum Brătianu refuzase toate garanțiile acordate de ruși României aliată acum insistînd categoric în schimb asupra acordării de garanții inechivoce din partea francezilor și a englezilor 134 "Neamul românesc", 8 martie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românesc", 1-3 decembrie 1937 43 "Neamul românesc", 26 mai 1938 44 "Neamul românesc", 30 decembrie 1937 45 Memorii, vol. 7, pp. 442-445 46 Op. cit., pp. 447-450 47 "Magazin istoric", Memoriile lui Constantin Argetoianu, anul I, decembrie 1967, p. 83 48 Ambasadorul SUA, dl. Franklin Mott Gunther i-a înmînat personal lu Goga un protest al Comunităților Evreilor Americani. "Asta-i curată nerușinare!", a comentat Goga ("Time", 24 ianuarie 1938). Surse germane de încredere susțin totuși că întreaga campanie antievreiască era exagerată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atribuia mult mai tîrziu Boeru. Noul rol este produsul poverii rușinii pe care o resimțea. Rușinea aceasta era atît de intens resimțită, încît, la începutul anilor '60, cîțiva legionari au convocat Juriul de Onoare prezidat de generalul Ion Gheorghe (ultimul ambasador la Berlin al lui Antonescu) ca să-l disculpe pe Boeru de asasinarea lui Iorga. Indiferent de decizia acestui "Juriu de Onoare", Boeru a contrazis categoric, de mai multe ori, "descoperirile" făcute în trecut de acesta 39 Nu s-a stabilit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
i-ar putea favoriza pe sovietici sau neonaziști. Din fericire pentru statele occidentale, În primăvara anului 1947 partidele lor comuniste Încă propovăduiau calea modernă, democratică, adoptată În 1944. În Franța, Maurice Thorez Încă Îi mai Împingea pe mineri să „producă”. Ambasadorul britanic În Italia vorbea despre influența moderatoare a lui Togliatti asupra aliaților săi socialiști, mai „Înfierbântați”. Stalin avea și el motive Întemeiate să nu-și Încurajeze suporterii din centrul și vestul Europei la exploatarea mâniei populare. Însă spectrul războiului civil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
băgăm În sfera rușilor și nici ei În a noastră, iar În zona de acțiune care ne rămâne, oricât de mică, am putea măcar șîncercaț să refacem existența, după război, pe o bază stabilă și demnă.” șase săptămâni mai târziu, ambasadorul american la Moscova, Averell Harriman, Îi sugera președintelui Roosvelt o atitudine mai pesimistă și implicit belicoasă față de acțiunile sovietice În estul Europei: „Dacă nu dorim să vedem Europa invadată de barbari În secolul XX și violența Întinzându-se mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1945 și primăvara anului 1947, efectivele britanice au fost reduse de la 5,5 milioane de oameni la numai 1,1 milioane. În toamna anului 1947, Marea Britanie a fost nevoită să renunțe la manevrele navale pentru a economisi combustibil. În cuvintele ambasadorului american William Clayton, un observator empatic de altfel, „speranța englezilor că vor reuși cumva, cu ajutorul nostru, să salveze Imperiul Britanic și să rămână În fruntea lui atârnă de un fir de păr”. În aceste circumstanțe, britanicii se temeau nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În octombrie 1954, orașul Trieste rămânea italian, În timp ce Împrejurimile sale, cu o populație majoritar slovenă, reveneau Iugoslaviei. Acordurile de la Trieste, ca atâtea alte lucruri În acei ani, au fost facilitate de convingerea că erau „provizorii”: În cuvintele lui Alberto Tarchiani, ambasadorul italian În America, acordul privitor la Trieste „avea un caracter aparent provizoriu, dar În realitate era final”. Acordurile cu privire la Austria, Iugoslavia și Italia au fost Încheiate În noua dispoziție de „detentă” din Europa, ilustrată de Summitul de la Geneva din iulie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cum Statele Unite promiseseră că vor apăra libertatea Berlinului de Vest prin orice mijloace (În practică, asta Însemna arme nucleare), Hrușciov n-avea nici cea mai vagă intenție să riște un război nuclear pentru Germania. După cum consemna ulterior În memoriile sale ambasadorul URSS la Washington, „Kennedy a supraestimat disponibilitatea lui Hrușciov de a face gesturi decisive În Berlin: cel mai agresiv a fost Înălțarea Zidului”11. După Berlin și Cuba, superputerile au trecut cu o rapiditate surprinzătoare la rezolvarea incertitudinilor din prima
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru țara sa e cu atât mai remarcabil dacă avem În vedere discrepanța de putere dintre Hrușciov și Gomu³ka. Dar Hrușciov nu se Înșelase În privința interlocutorului său - așa cum avea să explice el Biroului Politic sovietic la Întoarcerea la Moscova, Ponomarenko, ambasadorul sovietic la Varșovia, „greșise mult În aprecierile asupra lui Gomu³ka”. Deși controlul comunist În Polonia avea să fie menținut cu prețul câtorva schimbări de personal și al liberalizării vieții publice, Gomu³ka era un om de nădejde al partidului și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slăbiciunii sovietice. Dimpotrivă, URSS trebuia acum „să ia inițiativa restabilirii ordinii În Ungaria”. Diviziile armatei sovietice staționate În România și Ucraina au primit ordin de deplasare spre granița ungară. La aflarea acestei vești, prim-ministrul ungar l-a convocat pe ambasadorul sovietic (Iuri Andropov) și l-a informat că, În semn de protest față de noile mișcări ale trupelor sovietice, Ungaria renunță În mod unilateral la statutul de membru al Pactului de la Varșovia. În aceeași seară, la 19.50 , Nagy anunța la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ONU: „Este esențial ca proiectul de rezoluție ce va fi propus Consiliului de Securitate În chestiunea Ungariei să nu conțină nici o prevedere care să afecteze activitățile noastre În Algeria... În mod special, suntem Împotriva formării unei comisii de anchetă”. Când ambasadorul britanic la Moscova a sugerat ca Londra să adreseze un apel direct Kremlinului să se abțină de la intervenție În Ungaria, ministrul de Externe britanic Selwyn Lloyd Îi scria prim-ministrului Anthony Eden În același spirit: „Nu cred că este momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un grup de Înalți oficiali (printre care prim-ministrul, ministrul Apărării, ministrul de Interne și Vladimir Kriușkov, șeful KGB) au Început să se pregătească pentru o lovitură de stat. Toată Moscova știa că se pregătește ceva - Încă din 20 iunie ambasadorul american l-a avertizat pe Gorbaciov despre existența unei conspirații, fără nici un folos. Puciul propriu-zis a fost programat să coincidă cu vacanța anuală a lui Gorbaciov În Crimeea (și Nikita Hrușciov, ultimul lider de partid eliminat cu forța, se odihnea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu o Întoarcere la trecutul sumbru al continentului. În mai 2002, influentul editorialist George Will scria În Washingon Post că recrudescența sentimentelor antievreiești În Europa e „a doua - și ultima? - fază a luptei pentru o «soluție finală la chestiunea evreiască»”. Ambasadorul american la UE, Rockwell Schnabel, afirma În fața Comitetului Evreiesc American reunit la Bruxelles că antisemitismul european „e aproape la fel de accentuat ca În anii ’30”. Retorică provocatoare și profund eronată. Sentimentele antievreiești erau practic inexistente În Europa contemporană: ele nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe râulețul Layon, pentru ca navele comerciale olandeze ale Companiei Indiilor să poată îmbarca pe loc producțiile locale. Cât despre comerțul intern, vinurile de Anjou erau transportate în bărci pe Loira, până la Saint-Georges-sur-Loire, Rochefort-sur-Loire și Ponts-de-Cé. Vinurile pariziene au fost deopotrivă ambasadori excelenți ai viticulturii franțuzești. La originea viticulturii pariziene s-au aflat călugării mânăstirii Saint Denis, construită în secolul al VII-lea, pe vremea "bunului rege Dagobert", proprietari a numeroase terenuri în Argenteuil, Montmorency, Nanterre, Port-Marly, Rueil și Saint-Germain-en-Laye, precum și călugării
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și 1972 este redactor-șef la „Tribuna școlii”. Ulterior, devine redactor la „Luceafărul”, de unde va fi îndepărtat în ultimii ani dinainte de 1989, ca disident. După 1989 a fost președinte al Televiziunii Române. Reprezentant al României la ONU, e numit în 1992 ambasador al României la Washington, unde s-a și stabilit definitiv. Debutează cu intervenții critice în „Steaua” (1962), iar în „Viața românească” publică proză începând din 1965. Povestirilor din prima lui carte, După-amiază neliniștită (1967), li se adaugă romanele Singuri (1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
a scoate arta vieneză de sub climatul unui provincialism aflat sub jurisdicția artei academice și sincronizarea cu noile curente în arta europeană. Scopul noii societăți era și unul educativ, familiarizarea publicului vienez cu arta europeană a timpului. Societatea își trimite astfel "ambasadorii" culturali, precum pictorul și sculptorul Josef Engelhart, să convingă artiști din întreaga Europă să participe la expozițiile organizate de Secesiune. Printre artiștii cu care acesta face cunoștință și care acceptă colaborarea sunt nume reprezentative pentru arta sfârșitului și începutului de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Budapesta în ianuarie 1942 de către ministrul de Externe german Joachim von Ribbentrop (1893-1946), om politic și diplomat german. Participant la primul război mondial; membru NSDAP-nr. 1.199.927 (din 01.05.1932); membru SS-nr. 63.083 (din 30.05.1933); ambasador extraordinar și plenipotențiar (din 01.06.1935); ambasador la Londra (10.08.1936-04.02.1938); ministru de Externe (04.02.1938-01.05.1945). Principalul negociator și semnatar din partea Germaniei al funestului Pact Molotov-Ribbentrop din 23.08.1939, ce a permis
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
german Joachim von Ribbentrop (1893-1946), om politic și diplomat german. Participant la primul război mondial; membru NSDAP-nr. 1.199.927 (din 01.05.1932); membru SS-nr. 63.083 (din 30.05.1933); ambasador extraordinar și plenipotențiar (din 01.06.1935); ambasador la Londra (10.08.1936-04.02.1938); ministru de Externe (04.02.1938-01.05.1945). Principalul negociator și semnatar din partea Germaniei al funestului Pact Molotov-Ribbentrop din 23.08.1939, ce a permis declanșarea celui de-al doilea război mondial. Considerat
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ministru Armand Călinescu nota, în însemnările sale: " Dacă am încheiat acordul cu Reich-ul a fost pentru a cîștiga timp, nu pentru a ne apropia politicește de Germania"71. Impactul evenimentelor din martie 1939 asupra României a fost bine surprins de ambasadorii americani acreditați în Europa, îndeosebi Bullitt, Kennedy și Gunther. Toți au constatat că nu se prezentase un ultimatum Bucureștilor, ceea ce nu excludea pericolul ce plana asupra independenței și suveranității României. Călătoriile ministrului de externe Grigore Gafencu, din aprilie-mai 1939, nu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1939. Fin observator, Gunther vede eșuînd convorbirile tripartite de la Moscova iar, în perspectivă, pentru România, "respectarea regulilor neutralității"74 apărea ca cea mai plauzibilă soluție. S.U.A. au primit cu neliniște vestea încheierii pactului de neagresiune sovieto-german. Marchizul de Saint Quentin, ambasadorul Franței la Washington, informa Quai d'Orsay-ul, la 25 august, că Roosevelt contemplase cu principalii săi colaboratori C. Hull și S. Welles deteriorarea situației internaționale 75. Deși nu a părut surprins de încheierea pactului, regele Carol al II-lea s-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acest act, Hitler a reușit "să elimine un inamic potențial" și că șefii de stat apuseni "trebuie să fi fost foarte creduli dacă au crezut, într-adevăr, că ar putea să reușească să aducă Rusia să lupte pentru ei"77. Ambasadorul englez la Paris, Phipps, într-o telegramă expediată la 26 august, sublinia că șeful Departamentului european de la Quai d'Orsay i-a declarat că, în pofida declarațiilor ferme ale regelui Carol al II-lea, dintre toate țările afectate de pactul sovieto-german
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Saracioglu, și a păstrat un contact direct cu oficialitățile americane, îndeosebi prin Gunther, care viza întărirea poziției internaționale a Bucureștilor, mult afectată prin acordul de la 23 august 1939 și eșecul tratativelor tripartite de la Moscova. Drept urmare, la 12 octombrie 1939, Steinhardt, ambasadorul SUA la Moscova, din însărcinarea lui Roosevelt, i-a comunicat lui Molotov că Washingtonul speră că guvernul sovietic "nu va formula cereri incompatibile cu independența și integritatea teritorială a României"88. Veștile negative căpătate în urma vizitei lui Saracioglu la Moscova
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Ceaușescu s-au orientat la găsirea unor alternative la relațiile bipolare cu Moscova. Nicolae Ceaușescu avea nevoie de tehnologia occidentală și de o mai mare independență față de statele C.A.E.R.-ului. Atît șeful statului român, cît și Corneliu Bogdan, ambasador la Washington, considerați de autorii prezentei lucrări principalii animatori ai raporturilor româno-americane din anii '70 și '80 doreau să obțină pentru țara lor "Clauza națiunii celei mai favorizate". Administrația americană a acordat-o, reînnoirea anuală a acesteia fiind justificată prin
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]