13,889 matches
-
bovarică de a scrie "altfel", i.e. o proză auster experimentală, de sentimente și idei generale, la antipodul elegiac-lăcrămoaselor producțiuni ale povestitorilor moldoveni. În mod previzibil, revenirea acasă declanșează ca de obicei automaticul impuls creator ("ca și anul trecut, avui senzația ciudată a unui singur ritm de viață, într-o materie nediferențiată"), deslușit mai întâi în ritmul roților de tren (stimul auditiv ce antrenează memoria involuntară, inconștientul în Bizu "cântau" zurgălăii), iar apoi ancorat cu bună știință în peisajul familiar (element vizual
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
curajos, o primă ipostază a Dealului din vis. Și-l asumă "aproape testamentar" (p. 115) ca un portal spre alte lumi. Prin simbolismul dealului din trecut intuiești realitatea unui straniu viitor. Trimiterile sunt la piramide, la simbolurile creștine și la ciudatele reprezentări paleoastronautice care le însoțesc. Unic și fabulos este și Dealul lui Iorgu. În universul lui pătrunzi aproape extatic, punându-ți "sub creștet perină din iarbă uscată și floare măcinată de amintiri" (p. 116). Dealul lui Iorgu este populat de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
să deseneze himere, adică păsări ce nu există ... Or, însuși desenul păsării pe cer este un act de creație a păsării pe cer. Marconi însuflețește desenul, risipindu-și existența din această lume în chiar actul propriei sale creații. În final, ciudatul personaj dispare împreună cu masa, aparatul și cu dealul roșu-argilos. Păsările (graurii) rămân, iar umbra lor se adună în nori de ploaie... Plânge cerul cu lacrimi de nea și în paginile despre Dealul Morții. De data aceasta, Aurel Brumă plasează dealul
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Imaginarul social al tranziției românești și Sociologia religiilor). Ceea ce mă reține în mod deosebit acum și aici este o versiune la zi a mișcării New Age pe care o anticipează subtil Virgil Nemoianu atunci când definește respectiva mișcare ca fiind o ciudată combinație și un nedisimulat amestec de credințe arhaice precreștine cu un misticim difuz. La toate acestea se adaugă varii doze de esoterism și șamanism sud-american, totul având drept scop, printre altele, ,,proslăvirea pământului și a ambianței". Acest ultim aspect (,,proslăvirea
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
comunităților electronice, fără angajament și implicare, cum le numește pe bună dreptate Mirel Bănică. În aceste inedite expresii sociale ale faptului religios, identitatea socială se construiește și reconstruiește permanent, uneori în forme stranii, laxe și permisive, alteori în ipostaza unui ciudat new age ortodox. Mirel Bănică asociază comunitățile electronice cu varii expresii ale secularizării și superficializării mesajului creștin. Subscriu ideii, fiind însă atent și sensibil (și) la modul în care autentica Tradiție va răspunde noilor provocări aduse de tehnica modernă. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
membri ai formațiunilor speciale USLA. Paternitatea acestei dezvăluiri i-a fost imediat atribuită lui Teodor Brateș. Ulterior, acesta o va renega susținând că, de fapt, ar fi vrut să spună cu totul altceva. Teroriștii ar fi fost mai curând indivizi ciudați, din etnii diferite, rămași până la moarte fideli clanului Ceaușescu. În cartea sa despre Revoluție, Teodor Brateș îi numește rebelii luptători ai gherilei urbane, complotiști. Prin urmare, sensul capătă conotații mult mai ample, devenind, la limită, difuz, irelevant. În fond, oricine
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
În primul rând s-ar fi scos din cărțile mari, importante, ale jocului politic prezența eficientă a Securității române. Apoi s-ar fi regizat ieșirea "spontană" în stradă, prezența teroriștilor, mitralierea reciprocă dintre securiști și militari, dar și alte morți ciudate. De ce? Pentru a se legitima ceea ce KGB-iștii aflaseră că este mai bine pentru viitorul comunismului în România. Prin urmare, "foarte multe dintre victime au fost sau inutile, sau gândite diabolic, ca să creeze sînge. Este planul cel mai teribil care
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
afaceriști, ofițeri, miniștri). Trebuie remarcat faptul că Silviu Brucan acordă o importantă specială terorismului românesc decembrist, considerându-l enigma principală a Revoluției din decembrie '89. Întrebarea "cine au fost teroriștii și de ce nu mai sunt rezumă cea mai incredibilă și ciudată fațetă a revoluției din România"120. Totuși, cel supranumit "Oracolul din Dămăroaia" continuă să fie sceptic asupra posibilității ca istoricii viitorului să elucideze misterul. lată cum problema originii terorismului românesc ajunge să fie indecidabilă. precum originea religiei, gnosticismului sau cea
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și generalul Ionel Vasile au declarat existența a 800 de teroriști. La Sibiu au fost arestate 400 de persoane sub acuzația de terorism, afirmă Șerban Săndulescu. Altele au fost internate în spitale, eliberate și apoi găsite moarte în cel mai ciudat mod cu putință. În timpul evenimentelor din '89 au fost arestați foarte mulți securiști sub grava acuzație de terorism, susține Silviu Brucan. "Numai în București, ei erau de ordinul a sute de oameni"166. Ca printr-un "miracol", acești oameni au
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pur și simplu naiv-fanatici antieuropeni. Ne oprim însă aici pentru că nu dorim să orientăm discuția într-o direcție pur politică. Mult mai interesant și mai edificator din punctul nostru de vedere, este să observăm cu oarecare atenție izvoarele acestei mentalități ciudate. și mai ales să ne întrebăm ce i se poate opune în mod efectiv și constructiv în domeniul cultural. Este, de altfel, și preocuparea noastră de bază la acest colocviu. Între complexul occidental și oriental Confruntată între Vest și Est
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
apel și formele arbitrare, formele importate, toată falsitatea și artificialitatea culturii române, de aproape 100 de ani încoace. Or, tocmai în acest punct apare din nou utopia, dar și o gravă contradicție... filozofică. Mai bine spus: logică. Ea este cam... ciudată la un logician brevetat... 2. Dacă este foarte adevărat că toate se leagă în lumea asta și formează sistem, dacă există într-adevăr o lege a corelației (p. 215), ceea ce este iarăși incontestabil, cum se mai poate imagina o Românie
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de balaur”. (Mihail COSMA - Chiaburul. În: Flacăra, nr. l0 (62), 12 mart.) * „Fiecare casă Își are povestea eiă Aici locuiește un tovarăș de la „Dermata” Chipul lui tăiat În piatră de mic Îl cunosc de când În pivniță la noi citea cărți ciudate cu tata. (Ă). Mai Încolo, o muncitoare de la tutun, cu părul auriu, plin de vânt și soare apoi câțiva funcționari, o bătrână, un student și cântecul meu tânăr și mare. Uite prietene, din acest cartier În fiecare dimineață se-nalță
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Mihail Sorbul, când a ieșit din mijlocul muncitorilor de la Flacăra Roșie, care i-au făcut „harcea-parcea”, cum s-ar spune, Meetingul. «Muncitorii știu să facă frumos critica, constructiv. Mai frumos decât scriitorii» - a conchis el - jovial. (Ă). Pare poate ciudată satisfacția cu care Cezar Drăgoi a primit critica muncitorilor când i-au spus așa, pe față, că o anume poezia a sa era de fapt proză și că Haiduceasca aceluiași, era mult mai pe placul lor? Scriitorul descoperise o cale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Mult mai plină de viață este demascarea chiaburilor din Nopțile din Iunie, pentru că acolo, chiar cu mijloace mai puțin spectaculoase ni se oferă o perspectivă largă. Și În forma literară se simte această tendință formalistă spre «atmosferizare»: de pildă neliniștitoarea, ciudata țâșnire din tufiș a unui iepure ca prolog, ca presimțire la uciderea lui Ion. Am subliniat aceste lipsuri, deoarece Petru Dumitriu este unul dintre scriitorii noștri de frunte și drumul său Înainte se vădește a fi fost făcut tocmai În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spre front, și o enigmatică nevastă unguroaică, plină de dorinți și patimi. Proză densă, pigmentată cu umor și dezvoltată în acolade narative - nu fără inserțiuni palpitante -, la hotarul dintre autobiografic și ficțiune, Ionică dezvoltă până la un punct o atmosferă idilică, ciudată în situația întâlnirii a două etnii aflate prin forța împrejurărilor istorice în conflict. Autorul vrea să sugereze că forța primară a dragostei învinge orice piedică sau prejudecată. Apelul la epica folclorică și, în genere, la substratul arhaic dă narațiunii o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
mai bine corectarea? ) Câtă informație trebuie oferită pentru a incita sportivul? ) Cât anume îl va descuraja? Ce metodă trebuie urmată? De cele mai multe ori, sportivul nu este capabil să identifice acest fel de informație (deși practicantul exercițiului fizic are o abilitate ciudată de a selecta criteriile bune pentru performanță prin imitație și se bazează pe profesor pentru asigurarea unui feedback sporit). Clasificarea feedback-ului Feedback-ul se poate clasifica în mai multe moduri. Pare a fi logic ca profesorii sa fie în
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
teamă pentru interesele sale. În sfîrșit, recrutarea devine o apăsare intolerabilă, dezertările se înmulțesc deci, iar propagandei engleze îi dă mîna să difuzeze legenda căpcăunului devorator de carne tînără. Astfel apare o fragilitate care se ilustrează în octombrie 1812, cînd ciudatul general Malet lasă să se creadă că Împăratul murise și cînd nimeni nu se gîndește să pună în marș procesul regulamentar al succesiunii imperiale. Dar odată cu adevăratele pericole campania din Rusia, din Germania, din Franța iese la iveală fragilitatea reală
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Gorki, François Coppée, Edgar Allan Poe. Pe parcursul câtorva numere redacția polemizează cu „Sămănătorul”. Astfel, la rubrica „Revista revistelor”, un articol nesemnat afirmă că „Sămănătorul” „a venit în lumea aceasta cu năzuințe înalte, cu trâmbițări zgomotoase, cu gesturi și cu îmbrânciri ciudate, [...] cu pompoasa făgăduință că va tăia brazdă nouă în țară”, dar „naționalismul umfla, ca drojdia, frazele cronicărești ale iluștrilor sămănători”. După ce sesizează „lipsa cumplită de colaboratori”, articolul atacă dur: „oricât de conștiincioși suntem față de meritele vechilor poeți Vlahuță și Coșbuc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
a reușit mai bine decît antediluvianul hindus. E vorba de tabloul lui Guido, înfățișîndu-l pe Perseu în clipa cînd o salvează pe Andromeda de monstrul marin, adică de balenă. Unde a putut Guido să găsească modelul unei dihănii atît de ciudate? Nici Hogarth n-a nimerit-o mai bine pictînd aceeași scenă în Coborîre a lui Perseu. Mătăhălosul monstru hogarthian plutește la suprafață, fără să calce nici măcar un deget de apă; el poartă în spinare un soi de litieră, iar botul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în acele zile și chiar pînă într-o epocă relativ tîrzie, delfinii treceau, în mintea multora, drept o specie de leviatani. în vinietele unor cărți din vechime și în alte ornamente ale lor întîlnești cîteodată un soi de balenă foarte ciudată, din al cărei creier țîșnesc, bolborosind, tot felul de jeturi inepuizabile, jocuri de apă sau izvoare calde și reci, ca acelea de la Saratoga sau din Baden-Baden. Pe frontispiciul ediției originale a cărții lui Bacon, Despre dezvoltarea științei, se pot vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cărei creier țîșnesc, bolborosind, tot felul de jeturi inepuizabile, jocuri de apă sau izvoare calde și reci, ca acelea de la Saratoga sau din Baden-Baden. Pe frontispiciul ediției originale a cărții lui Bacon, Despre dezvoltarea științei, se pot vedea niște balene ciudate. Dar să lăsăm toate aceste încercări ale unor amatori, pentru a arunca o privire asupra acelor imagini ale balenei, care se pretind sobre și științifice, opere ale unor cunoscători. în străvechiul memorial de călătorie al lui Harris, există cîteva planșe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
semăna c-un deget de aur pus asupra lor, pentru a le porunci să păstreze cine știe ce taină, cînd valurile catifelate șușoteau în dulcea lor tălăzuire, în această pace adîncă a lumii vizibile, Daggoo zări, din vîrful arborelui mare, o arătare ciudată. Era un fel de movilă albă, care, înălțîndu-se din ce în ce mai sus la orizont, sfîrși prin a se desprinde din bolta azurie, strălucind în fața corabiei noastre ca un uriaș bulgăre de zăpadă tocmai atunci rostogolit de pe munți. După ce străluci astfel o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cele două părți se legă astfel o conversație, supusă din cînd în cînd unor astfel de întreruperi, dar alteori și unor întreruperi de cu totul altă natură. în ambarcațiunea lansată de pe Ieroboam se afla un vîslaș cu o înfățișare foarte ciudată, chiar în această lume sălbatică a vînătorilor de balene, în care se întîlnesc indivizii cei mai bizari. Era un tinerel scund și îndesat, cu fața pistruiată, cu o claie de păr gălbui. Purta o manta lungă, de o croială cabalistică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se citea un delir fanatic, adînc înrădăcinat. De îndată ce-l zări pe acest personaj, Stubb exclamă: Ă El e! El e! El e măscăriciul cu poale lungi despre care ne-au vorbit cei de pe Town-Ho! Stubb făcea aluzie la o poveste ciudată în legătură cu Ieroboam și cu un anumit membru al echipajului său, poveste pe care o aflase atunci cînd „ Pequod“ se întîlnise în larg cu Town-Ho. Potrivit celor spuse atunci și amănuntelor pe care aveam să le cunoaștem ulterior, se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
repet că... Dar ambarcațiunea se depărta din nou, parcă tîrîtă de niște demoni. Vreme de cîteva secunde, nimeni nu mai spuse nimic; un șir de valuri înalte se rostogoliră pe lîngă vas, făcînd ca marea, printr-una din toanele ei ciudate, să nu se umfle, ci să se adîncească parcă. între timp, căpățîna cașalotului mort se bălăbănea cu putere, iar Gabriel se zgîia la ea cu o privire cam speriată, ce nu prea se potrivea cu firea lui de „arhanghel“. Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]