14,519 matches
-
văduva lui Henric, Caterina de Lancaster, a devenit co-regent în timpul minorității nepotului lui Ioan al II-lea. În această calitate el s-a distins prin administrația sa prudentă în afacerile interne. Într-un război cu regatul musulman din Granada, a cucerit orașul Antequera (1410). După ce unchiul mamei lui Ferdinand, regele Martin I al Aragonului a murit fără copii legitimi supraviețuitori, Ferdinand a fost ales rege de Aragon în 1412 și l-a succedat în Compromisul Caspe. Celălalt candidat, contele James al
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
pe 2 iunie în anul următor. După întoarcerea de René la Provence, Alfonso a redus ușor rezistența rămasa și și-a făcut intrarea triumfală în Napoli, pe 26 februarie 1443, ca monarh al unui regat pacificat. În 1446, el a cucerit Sardinia. Alfonso, prin depunerea în mod oficial a domniei sale papalității, a obținut acordul de la Papa Eugen al IV-lea cum că Regatul Napoli trebuie să mergă la fiul său nelegitim, Ferdinand. El a murit în Castel dell'Ovo, în 1458
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
regatul lor sub domnia lui Alfonso. Sancho Ramírez a fost ales rege al Navarrei, în timp ce el a cedat provinciile vestice contestate în prealabil ale regatului de Alfonso. Din acest moment, Sancho era rege în Navara și în Aragon. Sancho a cucerit Barbastro în 1064, Graus în 1083, și Monzón în 1089. El a fost învins de El Cid, care făcea raiduri pe terenurile sale și pe cele ale aliaților săi musulmani, în bătălia de la Morella, probabil în 1084. El a murit
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
în Estella la granița cu Castilia, probabil căutând ajutorul lui Alfosno AL vI-lea, după o toamnă dezastroasă pentru creștinii din estul Spaniei. Alfonso și-a petrecut primii patru ani de război aproape constant cu musulmanii. În 1105, el a cucerit Ejea și Tauste și a refortificat Castellar și Juslibol. În 1106, el l-a învins pe Ahmad al-II Musta'in de Zaragoza la Valtierra. În 1107, el a luat Tamarite de Litera și Esteban de la Litera. Apoi, a urmat o
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
de Zaragoza la Valtierra. În 1107, el a luat Tamarite de Litera și Esteban de la Litera. Apoi, a urmat o perioadă dominată de relațiile sale cu Castilia și León, prin soția sa, Urraca. El a reluat cucerirea lui în 1117, cucerind Fitero, Corella, Cintruénigo, Murchante, Monteagudo și Cascante. În 1118, Consiliul de Toulouse a declarat o cruciadă pentru a ajuta la cucerirea Zaragozei. Mulți francezi i s-au alăturat lui Alfonso la Ayerbe. Au luat Almudevar, Gurrea de Gállego și Zuera
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
tribut. Ca răspuns, Sancho l-a atacat și l-a învins pe Alfonso la Llantada însă trei ani mai târziu, în 1071, cei doi și-au unit forțele împotriva lui Garcia. Sancho a mărșăluit pe lângă ținutul lui Alfonso pentru a cuceri terenurile din nord ale Galiciei, în timp ce Alfonso se preocupa de partea de sud a tărâmului. Garcia a fugit la Sevilia iar frații rămași s-au întors unul împotriva celuilalt. Acest conflict a culminat în bătălia de la Golpejera la începutul lunii
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
lui Sancho de Navara, în schimbul unui ajutor împotriva lui Bermudo al III-lea de Leon. În acel an, el l-a învins pe Alfonso, fratele său, la Llantada, însă curând, cei doi s-au aliat împotriva lui Garcia pentru a cuceri Galicia. Cei doi au reușit și au împărțit teritoriul, însă Sancho s-a întors împotriva lui Alfonso. Cu ajutorul lui Alférez lui El Cid, el l-a învins pe Alfonso la Golpejera (1072), apoi l-a forțat să plece în exil
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
iar pentru producția muzicală, artista a colaborat cu Mihai Ristea, Alex Cotoi și Mika Moupondo, cel din urmă având și partea de rap din piesă. După feat-ul cu Mika Moupondo, pentru single-ul „Nu pot uita”, Vasiu schimba stilul muzical, cucerind publiul cu o piesă “Vară se poartă single”, cu beat-uri reggae. Piesă a fost compusă de către artista, alături de Adrian Verzila, Deaconu Dan Andrei și Costache Daniel. La începutul anului 2015, Vasiu a participat în cadrul Selecției Naționale Eurovision, cu piesa
Cristina Vasiu () [Corola-website/Science/336955_a_338284]
-
în categoria de cadeți, apoi de juniori. Și-a făcut debutul internațional la Campionatul Mondial Cross-Country din 2007. Începând cu 2009 a concurat în categoria de seniori, calificându-se la Campionatul Mondial de la Berlin în același an. În 2011 a cucerit medalia de bronz în proba de 800 m la Jocurile Panafricane, apoi medalia de aur în proba de 1.500 m, devansând favoriții keniani. La Jocurile Olimpice din 2012 a concurat în probele de 800 m și de 1.500 m.
Taoufik Makhloufi () [Corola-website/Science/336996_a_338325]
-
5-8, 1982/83, 1984/85, 1986/87-eliminare în turul 2, 1987/88, 1988/89, 1989/90-eliminare în grupa preliminară) precum și la 3 ediții ale Spartachiadelor Militare de iarnă (1977 - locul 3, 1979 - locul 4 și 1987-locul 3) la care a cucerit 2 medalii de bronz. 21 titluri de campion național din care 20 la seniori (1964/65, 1965/66, 1966/67, 1968/69, 1969/70, 1973/74, 1974/75, 1975/76, 1976/77, 1977/78, 1979/80, 1981/82, 1982/83
Ion Ioniță (hocheist) () [Corola-website/Science/336988_a_338317]
-
muri în 1168, Guillaume apucase să promită episcopului de Betleem ca, în cazul în care orașul sfânt va cădea în mâinile musulmanilor, el îi va primi cu bunvoință pe episcop sau pe succesorii acestuia în Clamecy. După ce Betleem a fost cucerit de către Saladin în 1187, promisiunea de acum decedatului conte a fost onorată, iar episcopul de Betleem a primit cum se cuvine rezidența în spitalul din Panthenor, în Clamecy, care va rămâne ca o anexă a reședinței "in partibus infidelium" a
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
regiune. Guy de Dampierre l-a înfrânt pe fiul lui Ioan, Guillaume, într-o bătălia desfășurată pe insula Duiveland, iar episcopul Guy de Utrecht a fost luat prizonier. Guy de Namur și ducele Ioan al II-lea de Brabant au cucerit cea mai mare parte a teritoriului episcopatului de Utrecht, al Olandei și Zeelandei. Guy de Namur a fost în cele din urmă înfrânt în 1304 de către flota din Olanda și Franța, în bătălia navală de la Zierikzee. Ioan al II-lea
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
Sileanu. Filmul prezintă o poveste de dragoste între un cercetător științific zăpăcit și împiedicat și o tânără arhitectă, care crește patru frați minori după ce părinții lor au murit. Dându-și seama că arhitecta este femeia ideală pentru el, cercetătorul îi cucerește inima prin câștigarea mai înainte a dragostei copiilor. După ce echipa de fotbal a copiilor de pe stradă rămâne cu un jucător mai puțin, adultul Alexandru Ionescu (George Mihăiță), cercetător științific la Centrul de Calcul și Programare, este cooptat ca portar. În timpul
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
Segundo (n. 31 august 1883, Havana - d. 10 septembrie 1959 în același loc) a fost un scrimer cubanez. A fost primul campion olimpic la spadă, cucerind în total cinci medalii olimpice din trei participări. A crescut în Franța unde s-a apucat de scrimă sub îndrumarea maestrului Albert Ayat. La vârsta de 16 ani a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1900 de la Paris. În proba
Ramón Fonst () [Corola-website/Science/336472_a_337801]
-
primul dintre cei nouă competitori la proba de floretă la individual. La proba de floretă pe echipe, a concurat alături de americanul Albertson Van Zo Post și de cubanezul Manuel Díaz. Împreună au învins singura alta echipa, Statele Unite. Astfel el a cucerit al treilea titlul olimpic la această ediție a Jocurilor. Cariera sa ulterioară nu este foarte bine cunoscută. În anul 1921 a participat la înființarea Comisii Naționale de Box și Lupte din Cuba. La Jocurile Olimpice din 1924 de la Paris, la vârsta
Ramón Fonst () [Corola-website/Science/336472_a_337801]
-
Sir Charles Benedict Ainslie, mai cunoscut ca (n. 5 februarie 1977, Macclesfield, Cheshire) este un iahtman britanic, cel mai medaliat navigator la Jocurile Olimpice. A cucerit patru medalii de aur și o medalie de argint din cinci participări succesive de la Atlanta 1996 până la Londra 2012. S-a născut într-o familie pasionată de iahting. S-a apucat de acest sport la vârsta de opt ani în
Ben Ainslie () [Corola-website/Science/336478_a_337807]
-
Mondial de Iahting din 1989, clasa Optimist, unde s-a clasat pe locul 37. La 16 ani a devenit campion mondial în clasa de dinghi individual Laser Radial. Trei ani mai târziu și-a făcut debutul olimpic la Atlanta 1996, cucerind medalia de argint în clasa Laser. La Sydney 2000 a obținut aurul în aceeași clasă. În vederea Atena 2004, a luat 15 kg pentru a schimba clasa, optând pentru clasa mai mare Finn. Pariul a reușit: în această nouă clasă a
Ben Ainslie () [Corola-website/Science/336478_a_337807]
-
olimpic. La Atena 2008 și-a repetat performanța, ceea ce l-a făcut pe francezul Guillaume Florent, laureat cu bronz, să îl compare cu „Mike Tyson la apogeul său”. Astfel a devenit al doilea iahtman, după danezul Paul Elvstrøm, care a cucerit trei medalii de aur olimpice la rând. La Londra 2012 a fost ales pentru a începe ștafeta torței olimpice în Marea Britanie. A câștigat din nou la clasa Finn, devenind cel mai medaliat iahtman olimpic din toate timpuri. Este și cel
Ben Ainslie () [Corola-website/Science/336478_a_337807]
-
grădină”. Tot în această perioadă abordează și alte teme, între care și nudurile. E perioada în care pictorul participă la enorm de multe expoziții, la Piatra-Neamț, Săvinești, Bicaz, Târgu-Neamț, dar și la Târgu-Mureș, Iași sau București. Notorietatea internațională și-o cucerește însă în Franța, în Anglia, în Olanda, în Italia sau Germania, unde pictura sa, îndeosebi cea religioasă, e privită cu mult respect, obținând câteva premii importante. Un capitol special în creația sa sunt Marinele, care îi permit artistului trecerea lentă
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
se apuce de acest sport. La vârsta de șase ani, Alessandro a urmat exemplul lui Marco, împreună cu sora sa Simona. În paralel a jucat fotbal până la adolescența, când a trebuit să aleagă între cele două sporturi. În anul 1988 a cucerit medalia de bronz la Campionatul Mondial pentru juniori de la South Bend. În anul următor s-a legitimat la Centrul Sportiv Carabinieri și în anul 1990 s-a alăturat echipei naționale de seniori, cu care a devenit campion mondial pe echipe
Alessandro Puccini () [Corola-website/Science/336495_a_337824]
-
și în anul 1990 s-a alăturat echipei naționale de seniori, cu care a devenit campion mondial pe echipe la Lyon. A participat la Jocurile Olimpice din 1992 de la Barcelona numai cu echipa, care s-a clasat pe locul 6. A cucerit medalia de argint la individual la Campionatul Mondial din 1994 de la Atena, după ce a fost învins în finală de cubanezul Rolando Tucker. La Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta s-a calificat și la individual. Fiind introvert și lipsind de competitivitate
Alessandro Puccini () [Corola-website/Science/336495_a_337824]
-
psiholog și a folosit casete audio pentru a se motiva înainte de asalturile. A ajuns în sferturile de finală, unde l-a învins la limită pe sud-coreeanul Kim Young-ho. Apoi a trecut de francezii Franck Boidin și Lionel Plumenail pentru a cuceri titlul olimpic. După Jocurile Olimpice și-a luat un an de pauză. S-a întors pe planșă la Campionatul Mondial din 1997 de la Cape Town, unde a cucerit medalia de bronz pe echipe. În 1999 a devenit campion european, și pe echipe
Alessandro Puccini () [Corola-website/Science/336495_a_337824]
-
Kim Young-ho. Apoi a trecut de francezii Franck Boidin și Lionel Plumenail pentru a cuceri titlul olimpic. După Jocurile Olimpice și-a luat un an de pauză. S-a întors pe planșă la Campionatul Mondial din 1997 de la Cape Town, unde a cucerit medalia de bronz pe echipe. În 1999 a devenit campion european, și pe echipe. După ce s-a retras din activitate competiționale a rămas în afara sportului timp de mail multe ani, apoi a devenit antrenor la clubul de scrimă AS „Oreste
Alessandro Puccini () [Corola-website/Science/336495_a_337824]
-
de mineri angajați de ducele de Raousset-Boulbon, care a vrut să deschidă o mină în Mexic. Cu toate acestea, permisele de exploatare nu au fost emise, iar ducele a decis să-i elibereze pe oamenii săraci din Mexic. El a cucerit Hermosillo în 13 octombrie 1852. Ducele s-a îmbolnăvit grav în prima noapte de după victorie, iar sătenii din Hermosillo și-au eliberat imediat satul. Minerii au fugit și Aimard a revenit din nou în Franța. În 1854 s-a căsătorit
Gustave Aimard () [Corola-website/Science/336512_a_337841]
-
<noinclude> Șișman (în ), Șișmanizi sau Șișmanovți (în ), a fost o dinastie bulgară din Evul Mediu, având și origini vlahe. a domnit în timpul Țaratului Vlaho-Bulgar timp de un secol, începând în 1323 și până în 1422, când acesta a fost cucerit de Imperiul Otoman. Șișmanizii au avut legătură cu dinastia precedentă (Dinastia Asăneștilor) și potrivit istoricului din Ragusa, Lucaric, aceștia au fost precedați de Dinastia Terter. Cei mai cunoscuți membri ai dinastiei au fost: <br>Ramură principală: Din ramura lui Stratimir
Dinastia Șișman () [Corola-website/Science/333452_a_334781]