14,427 matches
-
metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puțin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american. De asemenea are păr mai scurt decât acesta. Zimbrii sunt pe cale de dispariție. Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puțini dușmani naturali; există doar câteva relatări din secolul al XIX-lea încoace despre atacuri din partea lupilor și urșilor. Zimbrul este ierbivor. Zimbrii trăiesc 28 de ani în captivitate, dar în sălbăticie trăiesc mai puțin. Pot avea pui la vârste între 4
Zimbru () [Corola-website/Science/297420_a_298749]
-
la Rusciuc, a avut drept consecință numirea tânărului vlăstar în dregătoriile de agă (ianuarie-decembrie 1679), ispravnic al scaunului București și mare postelnic. Anul 1681 îl găsea la Constantinopol, unde purta discuții în numele unchiului său cu Ladislau Csàki și Cristofor Pasko, dușmanii domnului transilvănean Mihai Apafi, cei doi asumându-și prin semnătură ca după răsturnarea lui Apafi să restabilească în Transilvania legea românească (adică religia ortodoxă) și să îl repună în funcție pe mitropolitul Sava Brancovici, persecutat și întemnițat de către calviniști pentru că
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
din Silistra, Nicopole și Vidin și avea agenți pe lângă alți demnitari ai Imperiului Otoman. Relațiile au fost intermediate de contele de Erbs, luat prizonier la Zărnești. Restul domniei lui Brâncoveanu a însemnat o perioadă lungă de pace. Brâncoveanu era un dușman al Cantemireștilor din Moldova. Constantin Cantemir îi trimisese generalului Heissler fonduri bănești, când acesta din urmă ocupase Bucureștii. Când domnul Moldovei a murit în primăvara lui 1693, a fost succedat pe tron de fiul său Dimitrie, care ținea corespondență cu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
ca în această perioadă să fi început răcirea relației lui Brâncoveanu cu Toma și Mihai Cantacuzino. Situația țării era agravată de schimbările frecvente din ierarhia Imperiului Otoman, ultimele luni ale anului 1704 văzând numirea în funcția de vizir a doi dușmani ai lui Brâncoveanu (Ahmed Calaili și Tebendar Mehmed). La începutul anului 1705, prin intermedierea lui Alexandru Mavrocordat și a patriarhului Dosithei, Brâncoveanu a ajuns la o înțelegere cu Antioh Cantemir, cele două părți angajându-se să nu se mai pârască
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
condus de noul domn al țării. Conform lui Del Chiaro, i-ar fi spus: „dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia lui. Dacă însă sunt fructul răutății omenești, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe dușmanii mei, dar păzească-se de mâna teribilă și răsbunătoare a judecății divine.” Până la graniță l-au condus o mână de boieri. Concomitent, la Constantinopol a fost arestată Bălașa, fiica lui Brâncoveanu, care se pregătea s-o aducă în țară pe
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
trei săptămâni, armata română, care avea ordin să nu se opună nici-unei inițiative sovietice, a pierdut tot materialul și armamentul de care dispunea (integrat de Armata roșie) dar și zeci de mii de ostași luați prizonieri deși nu mai erau dușmani, ci aliați ai URSS. Mii dintre prizonieri au murit din cauza condițiilor inumane în care au fost ținuți (lipsă de igienă, apă stătută și nemâncare), supraviețuitorii au fost deportați spre gulagul siberian. Câteva sute din deținuții lagărului de la Bălți au rămas
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
activități antilegionare în perioada carlistă. Pentru a rezolva acest antagonism, Sima și Petrovicescu au decis constituirea unui corp de poliție auxiliar, Poliția legionară. Antonescu a intuit avantajele pe care le putea avea de pe urma unei astfel de unități semioficiale: eliminarea unor dușmani personali folosindu-se de legionari pe care-i va putea acuza ulterior de aceste crime și ilegalități, așa că s-a grăbit să-i dea mână liberă: "„Aveți toată latitudinea, dublați toate elementele de la Siguranță, de la Poliție, dublați cu legionari, să
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
câștigătoare, România reușind să dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii Sovietice și Transnistria. Antonescu i-a comunicat lui Hitler, în scrisoarea din 31 iulie 1941, decizia: „Voi merge până la capăt în acțiunea ce am pornit la Răsărit împotriva marelui dușman al civilizației, al Europei și al țării mele: bolșevismul rus. De aceea nu pun niciun fel de condiții și nu discut cu nimic această cooperare militară”. În răspunsul său din 14 august 1941, Hitler, satisfăcut de declarațiile lui Antonescu, i-
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
a provocat decăderea morală a României prin capitularea în fața evreilor și a francmasonilor, care și-a căpătat expresia prin instaurarea sistemului democrat-liberal, ce a acordat drepturi tuturor.” ". Pentru Antonescu, evreii, francmasonii, comuniștii, rușii, sistemul democrat și liberal constituiau un amalgam, "dușmanul" care trebuia nimicit, ca o cerință impulsivă, ventrală, în afară de logică, explicații sau motive. Antonescu declara la 7 martie 1941: "...„Principiul e că ce este român îl instalez în Bucovina: ce este străin, ucrainean etc. îl punem în lagăre și de
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani; căci ei le-au reproșat zeilor nu numai răpiri, adultere și acceptare de plocoane de la oameni, ci și că s-ar fi înfruptat din carnea propiilor copii, că și-ar fi emasculat tații, că și-ar fi pus în lanțuri
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
cu nobilii poloni. Astfel, mulți dintre țăranii de rând, lipsiți de protectorii lor din rândurile nobilimii rutene, au recurs la protecția cazacilor, care rămăseseră permanent ortodocși și aveau tendința de a recurge la violență împotriva celor percepuți de ei ca dușmani, în particular, împotriva statului polon și reprezentanților acestuia. La jumătatea secolului al XVII-lea, a fost înființat un cvasistat militar căzăcesc de către cazacii de la Nipru, locuit și de țăranii ruteni care fugeau de iobăgie. Polonia nu controla foarte bine acest
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
diviziunea Aesir/Vanir nu este decât o expresie a tendinței generale indo-europene de a împărți divinitățile în două grupuri, ca în cazul titanilor și olimpienilor, din mitologia greacă și a epopeii indiene "Mahabharata". Zeii Aesir și Vanir sunt de obicei dușmani cu giganții (singular: Jotun, plural: Jotnar; în engleza veche, Eotenas sau Entas). Giganții din mitologia nordică sunt asemănători cu titanii și giganții din mitologia greacă. De obicei cuvântul "Jotnar" se traduce prin "giganți", deși "troli" sau "demoni" ar fi două
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
un zeu al luminii și al cerului, apărător al dreptății și al legămintelor, fiind asemănător zeului persan Mithra. Un zeu mai deosebit al mitologiei germanicilor este Loki, care deși aparține familiei uriașilor (Jotnar) trăiește alături de zeii Aesir. Cu toate că este un dușman al zeilor, reușeșete prin firea lui vicleană și lingușitoare să păstreze relații bune cu cei din jurul său. Zeu al magiei și al focului, Loki nu are nici un fel de cult, nu este venerat de oameni. Unii mitologi au observat o
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul "", după numele
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
au fost eliminate în 1932, fapt urmat de adoptarea normei literare a limbii române cu alfabet latin. Acest "status quo" nu a durat decât până la apariția teroriei staliniste în 1938, a cărei victime au fost „românizatorii”, alături de milioane de alți „dușmani ai poporului”. Limba standard a fost din nou scrisă cu caractere chirilice și îmbogățită cu cuvinte de sorginte rusă, după o normă construită de I. C. Ciobanu. În iunie 1940, după 22 de ani de la unirea din 1918, Uniunea Sovietică reocupa
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
706 î.Hr.. Meșteri artizani și negustori harnici au contribuit la înflorirea orașului. Grație avuției lor, locuitorii din Taranto și-au putut permite să organizeze trupe de mercenari și să angajeze serviciile unor comandanți de renume, făcând astfel față cu succes dușmanilor. În anul 279 î.Hr., Pyrrhus, regele Epirului, a reușit chiar să înfrângă puternica armată romană în apropiere de Ausculum. Însă armata sa a suferit pierderi atât de grele cu această ocazie, încât patru ani mai târziu regele s-a predat
Apulia () [Corola-website/Science/296710_a_298039]
-
Damasc să construiască un pod de piatră peste Dunăre la Drobeta. Decebal a încălcat prevederile păcii în 102 și i-a atacat pe iazygii din câmpia Tisei, aliați ai românilor. Senatul român i-a declarat război lui Decebal, declarându-l dușmanul Romei. Războiul a fost reluat în 105. Decebal a fost atacat din mai multe direcții, cetatea Costești fiind asediata și incendiată. Capitala să, Sarmizegetusa Regia, a fost înconjurată și supusă unui asediu îndelungat. Primul asalt a fost respins cu pierderi
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
zis Sfârloagă. În urma acestor eforturi masive, se întrevăd primele rezultate: un raport întocmit de ofițeri din Serviciul Inspecții al Securității constată îmbunătățirea activității, „reușindu-se ca în cel de-al doilea semestru al anului 1952 să se dea lovituri puternice dușmanului, numărul bandiților lichidați fiind cu mult mai mare față de primul trimestru”. Pe 29 septembrie 1952, unul din conducătorii partizanilor din zona Caransebeș, Dumitru Ișfănuț, este ucis de forțele de Securitate cu o grenadă, în localitatea Sadova Nouă. În 1953, în urma
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
de un război încununat cu izbândă. Ascensiunea lui Mihail Paleologul nu ținea numai de abilitatea lui extraordinară, ci și de tensiunea externă care cerea o guvernare solidă. Spre deosebire de tatăl său, Frederic al II-lea de Hohenstaufen, Manfred de Sicilia era dușman declarat al Imperiului de Niceea. Puterea crescândă a Imperiului bizantin care, după mijlocul secolului al XIII-lea, mergea către restaurare și redusese Imperiul latin la perimetrul urban al Constantinopolului, îl făcea pe Manfred să reia politica antibizantină a împăratului Henric
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
clatine din ce în ce mai puternic. Toamna, când armatele celor doi Mihaili s-au întâlnit lângă Pelagonia (în Macedonia) pentru bătălia decisivă, în rândurile adversarilor niceenilor domneau discordia și neîncrederea reciprocă. Istovite de cionirile cu cavaleria sebastocratului Ioan și ademenite de sclipirea aurului dușmanului, trupele lui Angelos au pierdut lupta înainte de începutul ei. Mihail al II-lea și fiul său, Nikephor, au fugit de pe câmpul de luptă, fără să mai aștepte deznodământul; Ioan de Thessalia, fiul nelegitim al despotului și vlahii săi nici nu
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
despotatului. Cruzimea lor a provocat o puternică răscoală populară: în curând, Mihail al II-lea a redobândit Arta, însă tratatul de pace încheiat de el cu Paleologul a fost extrem de dezavantajos pentru Epir. După ce s-a răfuit cu principalul său dușman extern, Mihail al VIII-lea a început să se gândească serios la cucerirea Constantinopolului. În primăvara anului 1260 a fost efectuată o recunoaștere, iar soldații lui au ocupat Selymbria. Teritoriul trac al Imperiului latin putea fi cuprins cu privirea de pe
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
acțiuni occidentale îndreptate împotriva Bizanțului. După cucerirea Constantinopolului, coalițiile antibizantine au căpătat contur nu numai în Balcani, ci și în toată Europa catolică. Chiar și aliatul recent al grecilor, podesta-ul genovez Guercio, încerca să stabilească legături cu cel mai înverșunat dușman al Imperiului, regele Siciliei, Manfred, drept pentru care basileul a poruncit să fie izgoniți din capitală, pentru trei ani, toți italienii. Nu a renunțat la intrigi nici despotul Epirului, care recunoscuse, de formă, în 1265, suzeranitatea Imperiului. Guvernarea lui Mihail
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
tratatul era valabil numai pe durata a 5 ani; Veneția practica un nou sistem de acorduri pe scurtă durată și revocabile. Contrar politicii urmărite până atunci, care lega unilateral Bizanțul de una dintre cele două republici maritime și se făcea dușmanul celeilalte, alianța simultană cu genovezii și venețienii constituia un câștig în măsura în care diminua pericolul unei coaliții, fie a flotei genoveze, fie a celei venețiene, cu puterile occidentale ostile Bizanțului, dând posibilitatea împăratului de a continua exploatarea rivalității republicilor maritime italiene. În
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
I de Anjou, răspunzând apelului papei, sosise în Italia și luase locul lui Manfred, care-și pierdea în 26 februarie 1266 regatul și viața în lupta de la Benevento. Pentru Imperiul bizantin, noul rege al Siciliei și al Neapolelui era un dușman mai periculos (Hohenstaufen era un dușman al papei, Angevinul era, din contră, protejatul său, de unde pericolul acut al planurilor de agresiune contra Bizanțului, ajutate de Roma). Carol de Anjou semnase la 27 mai 1267 la Viterbo un tratat de prietenie
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
sosise în Italia și luase locul lui Manfred, care-și pierdea în 26 februarie 1266 regatul și viața în lupta de la Benevento. Pentru Imperiul bizantin, noul rege al Siciliei și al Neapolelui era un dușman mai periculos (Hohenstaufen era un dușman al papei, Angevinul era, din contră, protejatul său, de unde pericolul acut al planurilor de agresiune contra Bizanțului, ajutate de Roma). Carol de Anjou semnase la 27 mai 1267 la Viterbo un tratat de prietenie și un aranjament asupra viitoarei împărțiri
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]