14,015 matches
-
simplu de construcție. În plus se constată ultilizarea unor structuri de zidărie cu piatră, legate cu mortar de slabă calitate și stângaci executate. Stratigrafia secțiunilor arheologice de la Avrig-Racovița și dimensiunile considerabile ale zidurilor dezvelite împiedică concluzia că pe dealul din hotarele localităților Avrig și Racovița ar fi existat o cetatea cu val de pământ care masca o zidărie din piatră. Lipsa materialului arheologic în fortificația de la Avrig-Racovița îi dă o notă aparte. Coroborată cu starea de conservare actuală a structurilor de
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
s-au descoperit urme de locuire umană încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, s-au găsit dovezi materiale provenind din epoca bronzului și a fierului. Teritoriul comunei a fost colonizat de către emigranții germani în secolul al XII-lea și hotarul satului a aparținut de coroană maghiară. Prima atestare documentara este datata în secolul al XIV-lea și anume în anul 1332, sub numele de "Kirchberg". Din studiile istoricilor și al lingviștilor, numele satului ar putea proveni de la biserica evanghelica din
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
din secolul al XIII-lea. Așezarea a aparținut de Scaunul Nocrich pe toată durata existemței acestuia. Ca urmare a năvălirilor tătarilor din anii 1241 și 1242, sătenii din Chirpăr și cei din Veseud au construit o cetate defensivă la limita hotarelor lor. Cetatea a fost folosită și cu prilejul năvălirilor cumanilor și pecenegilor. În perioada 1687 - 1695 ca urmare a unui ordin emis de Scaunul din Nocrich, se stabilesc impozite imense pentru împiedicarea depopulării așezării prin emigrarea localnicilor în alte zone
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
la Editura Cartea Românească, 190 pagini. Timp de 30 de zile, în intervalul august-septembrie 1934, a parcurs în lung și în lat cadrilaterul, încercând să descrie viața turcilor din orașe și din sate, obiceiurile, istoria lor acolo. 1934 - Apare volumul "Hotar de țară", Ed. Cartea Românească, 255 pagini, roman de război. Acțiunea, în mare parte autobiografică, narată chiar la persoana întâia, se petrece în primul război mondial, într-o fortăreață de pe malul Nistrului, la hotarul cu Rusia Sovietică. Se încheie odată cu
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
istoria lor acolo. 1934 - Apare volumul "Hotar de țară", Ed. Cartea Românească, 255 pagini, roman de război. Acțiunea, în mare parte autobiografică, narată chiar la persoana întâia, se petrece în primul război mondial, într-o fortăreață de pe malul Nistrului, la hotarul cu Rusia Sovietică. Se încheie odată cu sfârșitul războiului, cu trecerea refugiaților și statornicirea hotarului. Trebuia să urmeze și un volum al II-lea. 5 dec. 1935 - I se acordă maiorului Octav Vorobchievici din Marele Stat Major Semnul Onorific pentru pentru
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
roman de război. Acțiunea, în mare parte autobiografică, narată chiar la persoana întâia, se petrece în primul război mondial, într-o fortăreață de pe malul Nistrului, la hotarul cu Rusia Sovietică. Se încheie odată cu sfârșitul războiului, cu trecerea refugiaților și statornicirea hotarului. Trebuia să urmeze și un volum al II-lea. 5 dec. 1935 - I se acordă maiorului Octav Vorobchievici din Marele Stat Major Semnul Onorific pentru pentru serviciul militar de 25 de ani sub drapel românesc. 1935 (de cercetat când a
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
Ion Deboveanu. decembrie 1992 - Revista de Istorie Militară nr.6/92, în ciclul Dezvăluiri publică articolul " Un om al datoriei - Octav Vorobchievici", de istoricul dr. Dumitru Preda. februarie 1993 - Revista de Istorie Militară nr.1/93 continuă ciclul cu articolul "Hotare și măști" (I), selecție din volumele cu același nume, îngrijită de ist. dr. Dumitru Preda. aprilie 1993 - (idem, în revista nr. 2/93), "Hotare și măști" (II) iunie 1993 - (idem, în revista nr. 3/93), "Hotare și măști" (III) mai
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
dr. Dumitru Preda. februarie 1993 - Revista de Istorie Militară nr.1/93 continuă ciclul cu articolul "Hotare și măști" (I), selecție din volumele cu același nume, îngrijită de ist. dr. Dumitru Preda. aprilie 1993 - (idem, în revista nr. 2/93), "Hotare și măști" (II) iunie 1993 - (idem, în revista nr. 3/93), "Hotare și măști" (III) mai 1994 - (idem, în revista nr. 1+2/94), "Hotare și măști" (IV) ian-mart.96 - În nr. 5 al revistei Iconar a Institutlui privat Bucovina-Basarabia
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
continuă ciclul cu articolul "Hotare și măști" (I), selecție din volumele cu același nume, îngrijită de ist. dr. Dumitru Preda. aprilie 1993 - (idem, în revista nr. 2/93), "Hotare și măști" (II) iunie 1993 - (idem, în revista nr. 3/93), "Hotare și măști" (III) mai 1994 - (idem, în revista nr. 1+2/94), "Hotare și măști" (IV) ian-mart.96 - În nr. 5 al revistei Iconar a Institutlui privat Bucovina-Basarabia, din Rădăuți apare articolul "Evocare - Octav Vorobchievici", de Manuela Nicolae-Posescu. martie 1996
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
nume, îngrijită de ist. dr. Dumitru Preda. aprilie 1993 - (idem, în revista nr. 2/93), "Hotare și măști" (II) iunie 1993 - (idem, în revista nr. 3/93), "Hotare și măști" (III) mai 1994 - (idem, în revista nr. 1+2/94), "Hotare și măști" (IV) ian-mart.96 - În nr. 5 al revistei Iconar a Institutlui privat Bucovina-Basarabia, din Rădăuți apare articolul "Evocare - Octav Vorobchievici", de Manuela Nicolae-Posescu. martie 1996 - Institutul de Cercetări al Academiei Româno-Americane, Mannheim, Germania, multiplică balada "Vedea-Vedița" de O.
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
în foileton lucrarea "Cu Lucian Blaga în Portugalia" de Octav Vorobchievici. Sf.2006 - Volumul "Caravana afghană" de Aristeea Manoliu-Vorobchievici este editat la Tipopremier Ploiești. Prefața - Manuela Nicolae-Posescu. 14 oct.2011 - Lansarea volumului I "Războiul Generalilor din Spania, 1936-1939" din trilogia "Hotare și măști" de Octav Vorobchievici, Ed. Cavallioti, București, ediție îngrijită de excelența sa dr.ist. Dumitru Preda, din 15 oct.2011 ambasador în Cuba.
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
mult de [[30]] de [[personaje]] principale, și alte câteva sute de personaje secundare, proiectul a fost extrem de laborios,acordându-i-se o atenție aparte, prin Shepperton International, s-au dublat și vocile în [[japoneză]], [[rusă]], cu actori de [[dublaj]] de peste hotare, înregistrările se trimiteau la [[Londra]], iar la [[final]] mixajul s-a făcut prin înregistrările actorilor și vedetelor române și adjuvanților străini. Au dublat în limba română: Studio dublaj: AGER FILM Regie dialog: Radu Apostol, Ana Mărgineanu Traducere: Vlad Petrea Tehnician
Mașini 2 () [Corola-website/Science/324306_a_325635]
-
fi o tragedie atunci când cooperarea împotriva Germaniei Naziste nu s-a putut materializa în 1938. O altă prezentare a situației din 1918-1919 este dată de istoricul Victor S. Mamatey. El notează că, atunci când guvernul francez a recunoscut dreptul Cehoslovaciei asupra „hotarelor Bohemiei, Moraviei și Sileziei Austriece” în nota adresată Austriei la 19 decembrie, guvernul cehoslovac a acționat sub impresia că are susținerea Franței pentru a revendica Silezia Cieszynului ca parte din Silezia Austriacă. Parisul considera însă că a dat asigurări doar
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
în film ca „o eroină ce pleacă spre moarte cu dorința de a da viață unui ideal, unei lupte cu miză generoasă, o tânără ce iubește și visează pulverizând frânturile gândurilor sale curate pentru tristețea unei lumi în căutare de hotare”. Originară dintr-o familie țărănească, Ecaterina are gesturi naturale și o fizionomie expresivă, care oscilează între inocență și reflexivitate matură. După moartea fratelui ei Nicolae, ea se remarcă prin dorința ei de a lupta pe front deși pare vulnerabilă (are
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
deși până în anul 1966 a continuat să dirijeze și Corul de copii al Palatului Copiilor. Astfel, sub îndrumarea sa, Corul Operei Naționale a participat în peste 150 premiere și reluări, rămânând în amintirea publicului din capitală, din țară și de peste hotare cu prestații de excepție. Sub îndrumarea maestrului Stelian Olariu corul Operei Naționale București a participat și la nenumărate concerte aniversare, gale și promenade, înregistrări la Radio și Electrecord, și filmări la TVR. A compus și prelucrat colinde și piese corale
Stelian Olariu () [Corola-website/Science/326783_a_328112]
-
din București spre garnizoană i-a scris lui Ovid Densusianu: Ca răspuns, Șerban Cioculescu nota: „Rețineți vă rog această splendidă formulă lirică prin care poetul erou definea una dintre armele glorioasei noatre armate - pe grăniceri: poeți ai munților și ai hotarelor”. Entuziasmul și curajul său în luptă a fost menționat de către Alexandru Macedonski: A murit pe un munții din nordul Văii Oltului la data de 23 octombrie 1916, în urma unui bombardament de artilerie. A fost multiplu decorat post-mortem. Constantin T. Stoika
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
scrise ale regatului. În 1122 Josselin de Courtenay, care după coronarea lui Balduin la Ierusalimului a devenit conte de Edessa, a fost capturat de selgiucizi. Pentru a asigura siguranța Edessei, Balduin s-a deplasat în nord, unde a controlat siguranța hotarelor, și a fost de asemenea, capturat. Regent de Ierusalim, în absența regelui a fost numit Eustațiu Grenier, care pe 29 mai 1123 a reflectat cu succes un atac al fatimizilor. În 1124 Balduin a fost eliberat. În 1125 armata unită
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
menționează în cronicile sale, că tatăl său îl numea Robert «brevis-ocrea» ("Cizme scurte"). După cucerirea de către Wilhelm a orașului Le Mans și a regiunii Mayenne care se răsculase anterior, duce de Maine în 1163 a fost numit Robert, după asigurarea hotarului de sud a țării, Wilhelm a început invazia în Anglia din 1066. Robert a avut relații destul de tensionate cu tatăl său, fiind urmașul statului anglo-saxon, unul din cele mai puternice state din Europa de vest, Robert nu a deținut o
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
refugiază la Moscova. Articolul III prevedea că moștenitorii tronului rusesc nu au dreptul să pună domn în Moldova nici pe pământul muntenesc. Articolul VI prevedea că: "După vechiul obicei moldovenesc toată puterea să fie la domn". Articolul XI prevedea că hotarele principatului, după drepturile sale antice, sunt acelea ce se descriu cu râul Nipru, Camenețu, Bender, cu tot Buceacul, Dunărea, Muntenia, marele ducat al Transilvaniei și cu Polonia. [...]Prea strălucitul domn și principe al Țării Moldovei Dimitrie Cantemir, ca un creștin
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]
-
filmul a produs o mare schimbare a gândirii criticilor cu privire la virtuțile sale. Roger Ebert a dat filmului "Bonnie și Clyde" o recenzie în mare parte pozitivă, oferindu-i patru stele din patru posibile. El a numit filmul "o piatră de hotar în istoria filmului american, o operă de adevăr și de strălucire." Peste 30 de ani, el a adăugat filmul în lista sa de "Mari filme". Criticii de film Dave Kehr și James Berardinelli au lăudat și ei filmul. Dezbaterea aprigă
Bonnie și Clyde (film) () [Corola-website/Science/325697_a_327026]
-
vizită la mănăstire, urmați drumul din dreapta aproximativ 100 m. Lăcașul aparține de Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților , Mitropolia Moldovei și Bucovinei. În incinta mănăstirii se află: Lîngă mănăstire este o cruce înaltă, ridicată pe borna ce marca odinioară hotarul cu Imperiul Austro-Ungar. La poarta de jos a mănăstirii este o troiță cu hramul "Sfântul Antonie cel Mare". În curtea mănăstirii este încorporată stânca din vârful Muntelui Piatra Tăieturii, de la care vine și numele locului. La baza acestei stânci, unde
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
n. 18 aprilie 1893, Tulcea - d. 3 iunie 1958, Olivos, Buenos Aires, Argentina) a fost un violonist român, dirijor și compozitor de etnie rroma, un nume de rezonanță în muzica ușoară, a cărui activitate s-a desfășurat (în mare măsură) peste hotare. A fost unul dintre cei care au pus bazele muzicii de „café concert-chantant” peste hotare. S-a născut la Tulcea, pe 18 aprilie 1893, într-o veche familie de lăutari, fiind fiul lui Vasile Pantazi, poreclit "Boulanger" din pricina unei anumite
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
violonist român, dirijor și compozitor de etnie rroma, un nume de rezonanță în muzica ușoară, a cărui activitate s-a desfășurat (în mare măsură) peste hotare. A fost unul dintre cei care au pus bazele muzicii de „café concert-chantant” peste hotare. S-a născut la Tulcea, pe 18 aprilie 1893, într-o veche familie de lăutari, fiind fiul lui Vasile Pantazi, poreclit "Boulanger" din pricina unei anumite asemănări fizice (mai ales barbișonul) cu generalul francez . Mare parte a membrilor familiei sale erau
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
Evoluția satelor Despre formarea comunei Văleni,vatra vechiului sat Văleni era în valea Vezii. Râul Vedea avea un alt curs,o altă albie față de cea actuală,care se vede încă și era cunoscută drept Vedea bătrână ce a servit ca hotar despărțitor între județul Olt și județul Teleorman. Satele componente ale comunei Văleni sunt poziționate de-a lungul arterei de circulație. Începând cu anul 1996 s-a trecut la întocmirea unui mare plan de urbanism general. Au fost autorizate noi extinderi
Văleni, Olt () [Corola-website/Science/325122_a_326451]
-
de exploatarea minieră din partea locului. După unele opinii mai vechi, evoluția așezării ar fi fost în corelație cu cea a Ierii, punct de vedere pe care il considerăm realist și acceptabil, ingăduindu-ne să susținem următoarea evoluție. Datorită resurselor subsolului, în hotarul ”de sus” al așezării Iară (Felső Jara), s-a dezvoltat cu timpul o exploatare minieră aurifera. De altfel, credem că această parte s-a numit în 1449 ”mină Ierii cu cele ce țin de ea” (Jarabanya cum suiș apertinentiis. Tot
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]