15,064 matches
-
și grăire lăuntrică. ÎNĂLȚAREA 42. a. l Marți ș27 maiț - Înaintea liturghiei cu lacrimi, multe în timpul ei, cu grăire lăuntrică crescândă. ÎNĂLȚAREA 43. .a l d. Miercuri ș28 maiț - Înainte de liturghie și după ea, cu lacrimi, multe în timpul ei și minunată grăire lăuntrică. ÎNĂLȚAREA 44. .a l d. Joi ș29 maiț - Înainte de liturghie, în timpul ei și după, lacrimi. 45. Vineri ș30 maiț - Fără ele. 46. l Sâmbătă ș31 maiț - Cu ele. 47. l Duminică ș1 iunieț - Cu ele. 48. Luni ș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mult timp. Apoi începu să vorbească cu ea însăși, punându-și diferite întrebări și totodată dându-și răspunsuri. Nu ieși din cameră până nu căpătă un surâs și o mină acceptabilă. A. Sentimente contrarii Era o dimineață însorită, o zi minunată. Stătea pe locul ei preferat. Nu era cea mai frumoasă, nu era prețuită de soț, nu era nici ușuratică, nici cu modificări în comportament. Se simțea încă tânără, iar acest lucru cerea mai multă afecțiune. Mama ei ar fi fost
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
părinți săi. În sfârșit, miile de gânduri care își făceau drum dinspre inimă spre cap, începuseră să se stingă puțin câte puțin în somnul ce o cuprinse înspre ziuă. Când se trezise era trecut de ora nouă. Era o vreme minunată. Începuse pentru prima oară să ningă, iar ei i se păruse că nu fusese niciodată mai frumoasă și mai împlinită ca femeie până atunci. Era capabilă de cele mai mărețe fapte. Inima îi tresăltă de bucurie. Nu o mai stăpânea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cele avute înainte de culcare. Avea nevoie de cineva ca să-și descarce sufletul plin de o fericire incredibil de mare. Nu vedea acum decât un rezultat bun la toată povestea și oamenii îi păreau mult mai buni ca înainte. Câte lucruri minunate poate face o iubire! O răcoare plăcută parcă îi inunda sufletul care încetîncet devenea un suflet de mamă adevărată. Să cunoști și să trăiești acest mister al dragostei dintre o mamă și un copil era o mare fericire de care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se reflecta și el în unde colorate și era gata de asfințit. Din acea parte a vitrinei se putea vedea un amurg cu cele mai frumoase culori etalate într-o splendoare desăvârșită. Părea că cineva le asigurase acea 86 priveliște minunată, aducându-i într-o stare mai bună, aproape de realitate. Carlina își îndraptă privirea înspre acel complex comercial, aducându-și aminte de vremea când se cunoscuse cu Valentin, când acesta se afla abia în construcție. Luminile în interior începeau a se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-o la un container de gunoi unde era obligatoriu să stea cuminte până era preluată și dusă în pierzania timpului. În momentele acelea ar fi avut nevoie de niște încurajări și îndemnuri calde. De-a lungul timpului trecut întâlnise oameni minunați cărora le purta respect și chiar o profundă recunoștință, dar toate aceste persoane nu aveau cum s-o ajute. În viața fiecărui om, locul întâi îl ocupă copiii. Dar ea ce fel de mamă era? Unde greșise? Ce măsuri urgente
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vorbi ca și când ar fi avut pregătit ceea ce vroia să spună venind cu o ploaie de complimente. Leon își plimbă degetele prin șuvițele ei de păr mătăsos apoi spuse încet de parcă ar fi vrut să audă numai el:Ești o persoană minunată, ești splendidă! Ochii tăi...Dumnezeule! Ai o fizionomie foarte plăcută. Nu ai nevoie de nici un fel de machiaj, iar părul ăsta strălucește ca cel al unei păpuși de Olanda. Brațul lui puternic o cuprinse ca într-un leagăn. Aproape că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la prima lui iubire. Nu mai știa nimic de Oana, de ce făcea, unde era, dacă se măritase sau nu. Lumea vorbea mult despre frumusețea ei neobișnuită, dar în lumea plutitoare a frumuseții și a plăcerilor florilenfloresc, se-mpletesc în povești minunate și apoi cad petalele, rămânând fără cel dintâi miros. Își aminti noaptea cu zăpadă în care se cunoscuseră. Făcuse dragoste cu ea pentru prima oară. Era trecut de majorat. Acum se întreba când zburară atâția ani. Simțea că urcându-se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
studentă focoasă, pe care o iubise. Era prima lui dragoste. Se cunoscuse cu Oana în liceu. O plăcea foarte mult pentru ceea ce o reprezenta cel mai bine: era de o frumusețe exorbitantă și o inteligență cu mult peste medie. Vraja minunată se risipi ca un nor de fum în fața unei realități aprige, atunci când Alin reveni în țară pentru un timp scurt și o găsise în compania unui alt bărbat cu o situație financiară după gustul fetișoarelor din perioada aceea, după revoluție
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al iertării și al iubirii. După multe așteptări, tata și cu fiica își găsiseră fericirea. Ochii lor sclipeau atât în răsărit de soare cât și la apus. Victoria se regăsise, era plină de speranțe și trăia unul din acele momente minunate ca toate ființele și plantele când simt bucuria și mândria existenței lor pe pământ. Distanța dintre ei dispăruse odată cu demonii dintre ei. Ochii ei mari, expresivi și frumoși se înseninaseră căpătând naturalețe și o strălucire aparte. Era chiar foarte bine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era divorțat. Îmi aducea de multe ori flori. Știam că și tu procedai la fel și nu am vrut niciodată să amestec trecutul cu prezentul așa că i-am interzis într-o zi să îmi mai aducă flori. Avea un suflet minunat, formidabil. Nu mi-ar fi spus niciodată dă-te mai încolo. Am vrut să îl ajut. Avea nevoie de mine. Apoi ne-am acomodat unul cu altul. Atâta tot. Ruptura adevărată care s-a produs între noi a fost după ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
decât îi știam. Încerca să-mi spună ceva. Avea o durere în suflet, mult mai adâncă decât lăsa să se vadă. Apoi l-am auzit zicând: „dacă mor te rog să ai grijă și de fata mea. E o copilă minunată, Melinda, Albert se va descurca, el este mai mare. La despărțire i-am promis că voi avea grijă de Melinda și de Albert. Mă fixă cu privirea în ochi și zise: - Chiar vei avea grijă? - Ai încredere în mine că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înțeleg de ce au făcut furori. Așa mi s-a întâmplat cu Pas în doi : cu ochii (poate și cu mintea) de azi mi s-a părut o făcătură sinistră, cu toți muncitorii aceia care păreau școliți la Păltiniș în ciuda atâtor minunați și, vai !, ce tineri actori. Alex. Leo Șerban : N-o să te întreb doar dacă îți plac și de ce ; aș vrea să știu și cum ți se par în comparație cu spectacolele de teatru la care știu că te duci astăzi cu mult
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
săi. Și poate să facă acest lucru oriunde și oricând cu și mai puțin: pe nisip vară cu un băț sau pe zăpadă, iarna, cu un turture. Este adevărat că azi elevii noștrii au la dispoziție aparate, instrumente și mașini minunate care fac accesul la informație mult mai rapid. De fapt informațiile sunt atat de multe și diverse încât îl pot copleși pe cel ce vrea să le folosească. Sunt nenumărate site-uri tip dicționar,catalog, istorie sau atlas. Sute, mii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Dar mai întâi trebuie că el însuși să cunoască și să folosească aceste “accesorii”. Acest lucru înseamnă o pregătire suplimentară care se alătură celei de specialitate. Și nu e întodeauna foarte ușor, dar dascălii au... genă învățării! Și totuși, aceste minunate “mașini” nu pot înlocui vocea dascălului, care, printr-o ridicare de ton, poate să încurajeze, poate să corecteze o greșeală, poate sa liniștească temeri, poate să facă un copil fericit cu o laudă. Dascălul este cel care adaptează limbajul de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Cum să convingi țările producătoare de petrol că acest combustibil este pe viitor prohibit și că vor trebui să găsească și să se folosească de alte resurse? Cum să convingi țările subdezvoltate că subdezvoltarea lor este unul din cele mai minunate lucruri din moment ce nu amenință planetă și nu generează deșeuri, si ca de acum înainte să se abțină de a distruge pădurea și de a da foc copacilor ? Și, pe deasupra, să-i învățăm, ba chiar să le arătăm, cum să-și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în fața complexului de sere. Rău mai miroase pe aici, zic eu. Groapa asta de gunoi, arată Tomiță spre Reziduuri. Tomiță descuie ușa serei din mijloc și pătrundem într-un cîmp cu garoafe albe pe dreapta și garoafe roșii pe stînga. Minunată priveliște, Tomiță! exclam eu. Nu știam că avem o seră așa mare. Păi de unde credeți, dom' inginer, că sînt toate florile care acopăr de primăvara pînă toamna rondurile de pe lîngă aleile combinatului?! Da' nu pentru asta v-am adus. Ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe lîngă turnurile de purificare. Tocmai! spune Don Șef. Turnurile trebuiau să fie noi, dar la revizia din toamnă nu au mai fost înlocuite, ci doar vopsite. Din două motive: economie de materiale și, doi, terminarea reviziei mai devreme prilej minunat pentru cel care a condus revizia să fie felicitat și premiat... De revizia stațiilor de filtrare s-a ocupat tovarășa Brîndușa Roman, gîndesc eu cu glas tare. Doar n-o să vă închipuiți că ea e vinovată! îmi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru ele. Vlad se întinde din nou, începînd să recite: Mereu să cheamă țara de inimă visată, / Pe cîmpuri trandafiri fug picurînd tăcere."3 Fir-aș al naibii, că bine-i cînd învingi!... Și cum e "țara" aceea? întreb eu. Minunată!... Așa, în ochii lumii, nici eu nu o recunosc; dar acolo, în intimitate, cînd mă întîmpină cu mîna întinsă, plină de grație și patimă!... Numai că..., surîde Vlad trist, strîngînd din umeri, parcă m-am săturat să tot intru pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Fulvia răspunde și confirmă centralistei comanda făcută pentru ora cinci. N-am nici un chef să întîrzii mîine, că iese cu scandal. Mai am de făcut un montaj și-am terminat cu platforma industrială a Combinatului Chimic Valea Brândușelor. Și cu minunatul oraș-municipiu Valea Brândușelor. Mă mut sus în munte. Se face o fabrică de ciment, una foarte mare. O să fie de lucru măcar pentru patru-cinci ani. Tu ce faci, mai rămîi? Apropo: ce specialitate ai? Fizician. Nu vii la noi? Avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei vorbea în franceză, dădea dispoziții să i se facă bagajele și se pregătea pentru o călătorie - probabil pentru mult dorita călătorie la Paris. În zilele bune, însă, înainte de a i se agrava bolile, fosta doamnă Lovinescu era o companie minunată, agreabilă, generoasă, mândră de familia ei despre care povestea (cu naivitate) oricui. Așa se face că una dintre codeținute, Doina Stupcanu, devenită informatoare a Securității în penitenciarul Jilava, a putut da despre ea note informative bogate în detalii. [Doc.] 159
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ajung paralele și dacă nu sunt numită într-o comisie de bacalaureat, lucru care mi-ar conveni și ar astupa multe găuri. De două zile am descoperit dușurile, abuzez de ele; mă simt curată și înviorată. Regret așa de tare minunatele noastre seri de confidențe și muzică. E pustie casa; de duminica viitoare Lina începe marea curățenie de toamnă. Bat câmpii... Ești așa de departe... Aș vrea să te știu instalată într-un cartier, ca să te urmăresc cu gândul și cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în lumina ireal de frumoasă și în strada ce se înclină în povârniș spre Delureanu și statuia cunoscută. Eri am cumpărat 60 kg. de roșii pentru bulion; le-am dus la d-na Lemonide, unde am luat iar o cafea minunată și unde am primit 10 Philip Morris aduse de Solange, venită pentru cinci zile; imediat și-a găsit chaussure à son pied: e în grupul a 4 domni însurați + Dron și aseară, conform obiceiului, mergea înlănțuită cu unul din ei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s’a răsturnat un pahar cu miere în poșetă; am plâns... Dar a trecut. Casa asta cu rezonanțe exasperante, cu salahori ce continuă lucrul, m’a odihnit totuși... Diminețile sunt friguroase până la 10. De la 10 - 1½ plaje, de cele mai multe ori minunată; serile, răcoroase extrem, mi amintesc că miercuri e 1 octombrie, că vara s’a dus... S’a dus! Iată un cuvânt greu, greu de spus, cu rezonanțe dureroase. Și tu te-ai dus! Astăzi m’am chinuit; aș fi vrut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Lemonidis cu Dandu Kirițescu care e la ei în pensiune. Semnalul stingerii m’a avertizat că peste o jumătate de oră se stinge lumina în întreaga casă, în oraș. Azi a bătut vântul; am făcut plaje totuși; era o vreme minunată, am mers prin tătărime, cam chinuită de grija proviziilor, încă neachitate. Acum, mi-e egal. Plec cu inima încor dată spre scrisorile tale. Te sărut iubita mea, și toată dragostea închircită în mine de grijă și depărtare se înaripează. Mâine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]