14,353 matches
-
vor adopta până în cele din urmă o singură „lingua franca”, dispariția diferențelor naționale, și în mod special a diferențelor de limbă, este un proces considerabil mai lung decât dispariția diferențelor de clasă. În acel moment se aprecia că națiunile și naționalitățile sovietice duceau la îndeplinire un proces dual de înflorire a propiilor culturi și de apropiere (сближение) într-o uniune mai puternică. În raportul la Programul Congresului, Hrușciov a folosit expresii chiar mai puternice: în procesul de apropiere și de mai
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
a propiilor culturi și de apropiere (сближение) într-o uniune mai puternică. În raportul la Programul Congresului, Hrușciov a folosit expresii chiar mai puternice: în procesul de apropiere și de mai strânsă unitate a națiunilor se va ajunge la fuziunea naționalităților (слияние). Formula lui Hrușciov apropiere-fuziune a fost ușor îndulcită după venirea la putere a lui Leonid Brejnev în 1964. Brejnev a afirmat că apropierea va duce în cele din urmă la „unitatea” completă (единство) a naționalităților. „Unitate” era un termen
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
va ajunge la fuziunea naționalităților (слияние). Formula lui Hrușciov apropiere-fuziune a fost ușor îndulcită după venirea la putere a lui Leonid Brejnev în 1964. Brejnev a afirmat că apropierea va duce în cele din urmă la „unitatea” completă (единство) a naționalităților. „Unitate” era un termen ambiguu, deoarece implica atât menținerea identităților naționale separate, în condițiile unei mai ridicate atracții mutuale, dar în aceiași măsură implica și dispariția diferențelor etnice. În contextul politic al acelui moment, lansarea noului concept „apropiere - unitate” (сближение
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
Congres al Partidului, s-a lansat însă ideea unui nou „popor sovietic” (cоветский народ) în curs de formare pe teritoriul URSS, care urma să aibă ca limbă comună limba rusă, în conformitate cu rolul pe care îl jucau rușii pentru națiunile și naționalitățile frățești de pe teritoriul uniunii. Această noua comunitate era etichetată ca "popor " (народ = narod), nu ca "națiune" (нация = nația ), numai că „poporul” implica o comunitate „etnică”, nu doar o comunitate civică sau politică. Astfel, până la prăbușirea Uniunii Sovietice, au fost întreprinsă
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
și era înțeleasă de majoritatea populației țării. La Congresul al XXVII-lea al Partidului Comunist din 1986, Mihail Gorbaciov, programul partidului a reiterat formulările programului anterior. Caracteristic pentru relațiile naționale în țara noastră sunt atât înflorirea continuă a națiunilor și naționalităților și a faptului că ele se apropie continuu și voluntar pe bazele egalității și cooperării frățești. Niciun indemn artificial, nici o reținere a tendințelor obiective ale dezvoltării nu sunt admisibile aici. Din perspectiva istorică pe termen lung, această dezvoltare va duce
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
la folosirea limbilor lor materne și dezvoltarea liberă a acestor limbi vor fi asigurate de asemenea în viitor. În același timp, învățarea limbii ruse, care a fost acceptată în mod voluntar de poporul sovietic ca agent de comunicare între diferitele naționalități, în afară de limba unei singure naționalități, lărgește accesul individual la realizările științei și tehnologiei și la cultura sovietică și mondială. Progresele în generalizarea folosirii limbii ruse ca a doua limbă și înlocuirea treptată a altor limbi ca primă limbă vorbită poate
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
și dezvoltarea liberă a acestor limbi vor fi asigurate de asemenea în viitor. În același timp, învățarea limbii ruse, care a fost acceptată în mod voluntar de poporul sovietic ca agent de comunicare între diferitele naționalități, în afară de limba unei singure naționalități, lărgește accesul individual la realizările științei și tehnologiei și la cultura sovietică și mondială. Progresele în generalizarea folosirii limbii ruse ca a doua limbă și înlocuirea treptată a altor limbi ca primă limbă vorbită poate fi urmărită în rezultatele recensămintelor
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
ruse ca a doua limbă și înlocuirea treptată a altor limbi ca primă limbă vorbită poate fi urmărită în rezultatele recensămintelor sovietice. Recensămintele din anii 1926, 1937, 1939 și1959 includeau o întrebare despre „limba națională” (родной язык) și una despre „naționalitate”. În cadrul recensămintelor din 1970, 1979 și 1989 a mai fost adăugată o întrebare cu privire la „alte limbi ale popoarelor URSS” pe care respondenții o „stăpâneau liber” (свободно владеть). Scopul explicit al acestei noi întrebări asupra celei de-a doua limbi cunoscute
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
acestei noi întrebări asupra celei de-a doua limbi cunoscute era aceea de monitorizare a generalizării cunoașterii limbii ruse ca limbă de comunicare interetnică. Fiecare teritoriu național din cadrul Uniunii Sovietice era considerat ca unica și veșnica zonă de existență a naționalității titulare și a limbii acesteia, în vreme ce limba rusă era considerată ca limbă pentru comunicație interetnică pentru întreaga uniune. Din acest motiv, pentru cea mai mare parte a perioadei sovietice, în special după încetarea politicii de indigenizare în deceniul al patrulea
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
se punea problema și a instituțiilor culturale. Au fost făcute anumite excepții pentru a evita aprinderea rivalirităților istorice sau a politicilor de asimilare dintre grupurile naționale neruse învecinate din Rusia (de exemplu tătarii și bașkirii) sau dintre cele mai importante naționalități din Asia Centrală. Astfel, în deceniul al optulea, în RSS Uzbecă, învățământul public era disponibil în cel puțin șase limbi: rusă, uzbekă, tadjikă, kazahă, turkmenă și karakalpakă. Deși din punct de vedere oficial, toate limbile erau egale, în aproape toate republicile
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
Estonia și 37% dintre letonii din Estonia declarau în cadrul referendumului din 1989 că limba rusă este limba lor maternă. De asemenea, comunitățile evreiești din cadrul Uniunii Sovietice au schimbat limba idiș ca limbă principală cu limba rusă. Altă consecință a amestecului naționalităților și a răspândirii bilingvismului și a rusificării lingvistice a fost creșterea numărului de familii mixte și întărirea procesului de rusificare „etnică”. Astfel au ajuns să se considere ruși (ca naționalitate sau etnie) nu doar cei care vorbeau rusește ca primă
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
ca limbă principală cu limba rusă. Altă consecință a amestecului naționalităților și a răspândirii bilingvismului și a rusificării lingvistice a fost creșterea numărului de familii mixte și întărirea procesului de rusificare „etnică”. Astfel au ajuns să se considere ruși (ca naționalitate sau etnie) nu doar cei care vorbeau rusește ca primă limbă ci și cei care o vorbeau ca a doua limbă. În ultimele decenii de existență a Uniunii Sovietice, rusificarea etnică (sau asimilarea etnică) se dezvolta foarte rapid pentru unele
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
sau etnie) nu doar cei care vorbeau rusește ca primă limbă ci și cei care o vorbeau ca a doua limbă. În ultimele decenii de existență a Uniunii Sovietice, rusificarea etnică (sau asimilarea etnică) se dezvolta foarte rapid pentru unele naționalități precum karelienii sau mordvinii. Până la urmă, în cazul familiilor în care unul dintre părinți era rus, copii erau crescuți și educați ca ruși funcție de context. De exemplu, majoritate copiilor din familiile care trăiau în Kazahstan, în care un părinte era
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
în cazul familiilor în care unul dintre părinți era rus, copii erau crescuți și educați ca ruși funcție de context. De exemplu, majoritate copiilor din familiile care trăiau în Kazahstan, în care un părinte era rus și altul ucrainean, alegeau să naționalitatea „rusă” pentru a fi completată în pașaportul intern - actul național de identitate - care se eliberea oricărui cetățean sovietic la vârsta de 16 ani. Însă, copii din familiile mixte ruso-estone ai căror părinți trăiau în Tallinn (capitala Estoniei), din familiile mixte
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
ai căror părinți trăiau în Tallinn (capitala Estoniei), din familiile mixte ruso-letone ai căror trăiau în Riga (capitala Letoniei), sau familiile mixte ruso-lituaniene ai căror trăiau în Vilnius (capitala Lituaniei) alegeau de cele mai multe ori să li se completeze la rubrica naționalitate din pașaportul intern numele națiunii titulare a republicii lor, nu naționalitatea rusă. În general, modelele asimilării lingvistice și etnice - a rusificării - erau mai complexe și nu puteau fi puse doar pe seama unui singur factor așa cum era popitica educațională. Într-o
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
ruso-letone ai căror trăiau în Riga (capitala Letoniei), sau familiile mixte ruso-lituaniene ai căror trăiau în Vilnius (capitala Lituaniei) alegeau de cele mai multe ori să li se completeze la rubrica naționalitate din pașaportul intern numele națiunii titulare a republicii lor, nu naționalitatea rusă. În general, modelele asimilării lingvistice și etnice - a rusificării - erau mai complexe și nu puteau fi puse doar pe seama unui singur factor așa cum era popitica educațională. Într-o măsură cel puțin egală erau culturile tradiționale și religioase ale grupului
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
rusă sau la grupul etnic rus, și mulți alți factori. Este posibil ca unul dintre factorii care au întârziat procesul de rusificare etnică a fost practica cu o lungă tradiție de folosire a etichetărilor naționale în documentele oficiale. De exemplu, „naționalitatea” cetățenilor sovietici era fixată în pașaportul intern - actul de identitate care era eliberat cetățenilor sovietici începând cu vârsta de 16 ani, naționalitate care era determinată de cea a părinților. Doar în cazul copiilor rezultați din căsătorii mixte exista posibilitatea subiectului
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
etnică a fost practica cu o lungă tradiție de folosire a etichetărilor naționale în documentele oficiale. De exemplu, „naționalitatea” cetățenilor sovietici era fixată în pașaportul intern - actul de identitate care era eliberat cetățenilor sovietici începând cu vârsta de 16 ani, naționalitate care era determinată de cea a părinților. Doar în cazul copiilor rezultați din căsătorii mixte exista posibilitatea subiectului să aleagă între naționalitățile părinților. În continuare, naționalitatea indivizilor era inscrisă în documentele școlare, cele militare (pentru bărbați) și în cărțile de
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
fixată în pașaportul intern - actul de identitate care era eliberat cetățenilor sovietici începând cu vârsta de 16 ani, naționalitate care era determinată de cea a părinților. Doar în cazul copiilor rezultați din căsătorii mixte exista posibilitatea subiectului să aleagă între naționalitățile părinților. În continuare, naționalitatea indivizilor era inscrisă în documentele școlare, cele militare (pentru bărbați) și în cărțile de muncă. Deși întrebările recensămintelor asupra naționalității era de presepus să aibă un răspuns sincer și nu determinat de naționalitatea oficială declarată în
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
actul de identitate care era eliberat cetățenilor sovietici începând cu vârsta de 16 ani, naționalitate care era determinată de cea a părinților. Doar în cazul copiilor rezultați din căsătorii mixte exista posibilitatea subiectului să aleagă între naționalitățile părinților. În continuare, naționalitatea indivizilor era inscrisă în documentele școlare, cele militare (pentru bărbați) și în cărțile de muncă. Deși întrebările recensămintelor asupra naționalității era de presepus să aibă un răspuns sincer și nu determinat de naționalitatea oficială declarată în documentele de identitate, fixarea
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
a părinților. Doar în cazul copiilor rezultați din căsătorii mixte exista posibilitatea subiectului să aleagă între naționalitățile părinților. În continuare, naționalitatea indivizilor era inscrisă în documentele școlare, cele militare (pentru bărbați) și în cărțile de muncă. Deși întrebările recensămintelor asupra naționalității era de presepus să aibă un răspuns sincer și nu determinat de naționalitatea oficială declarată în documentele de identitate, fixarea unei naționalități oficiale în atât de multe documente ar fi putut întări identitate nerusă. Pentru anumite grupuri etnice, așa cum era
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
să aleagă între naționalitățile părinților. În continuare, naționalitatea indivizilor era inscrisă în documentele școlare, cele militare (pentru bărbați) și în cărțile de muncă. Deși întrebările recensămintelor asupra naționalității era de presepus să aibă un răspuns sincer și nu determinat de naționalitatea oficială declarată în documentele de identitate, fixarea unei naționalități oficiale în atât de multe documente ar fi putut întări identitate nerusă. Pentru anumite grupuri etnice, așa cum era cazul evreilor, folosirea generalizată a unei naționalități oficiale în actele de identitate era
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
era inscrisă în documentele școlare, cele militare (pentru bărbați) și în cărțile de muncă. Deși întrebările recensămintelor asupra naționalității era de presepus să aibă un răspuns sincer și nu determinat de naționalitatea oficială declarată în documentele de identitate, fixarea unei naționalități oficiale în atât de multe documente ar fi putut întări identitate nerusă. Pentru anumite grupuri etnice, așa cum era cazul evreilor, folosirea generalizată a unei naționalități oficiale în actele de identitate era considerată ca un factor generator de atitudini discriminatorii. Un
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
răspuns sincer și nu determinat de naționalitatea oficială declarată în documentele de identitate, fixarea unei naționalități oficiale în atât de multe documente ar fi putut întări identitate nerusă. Pentru anumite grupuri etnice, așa cum era cazul evreilor, folosirea generalizată a unei naționalități oficiale în actele de identitate era considerată ca un factor generator de atitudini discriminatorii. Un alt factor care este posibil să fi redus presiunea rusificării etnice a fost reducerea sau chiar inversarea migrației rușilor către anumite republici unionale la sfârșitul
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
deceniul care precedase recensământul, rușii avuseseră o parte de doar 33% din creșterea netă a populației sovietice. Dacă Uniunea Sovietică ar mai fi continuat să existe și tentințele din 1989 s-ar fi păstrat, rușii ar fi pierdut statutul de naționalitate majoritară în populația URSS la începutul secolului al XXI-lea. Numeroși cercetători declară că politicile rusificatoare continuă în republicile postsovietice, în special în Belarus în timpul guvernării lui Alexandr Lukașenko. Organizațiile neguvernamentale internaționale susțin că politicile rusificatoare continuă să se manifeste
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]