15,245 matches
-
au ivit În fața ochilor mei Polenka și alți trei, patru copii În pielea goală care se scăldau la câțiva metri mai Încolo, printre ruinele unui vechi corp de cabine pentru baie. Udă, gâfâind, picurându-i apa dintr-o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și chiuiala tulpinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
obiceiul să se ascundă În tufișuri ca să ne spioneze pe Tamara și pe mine cu ajutorul unui vechi telescop pe care-l găsise În pod; dar Într-o zi, iscoada a fost la rândul ei urmărită de Apostolski, bătrânul grădinar cu nas purpuriu al unchiului (Întâmplător un mare măscărici al fetelor din sat), care i-a dat raportul, cu amabilitate, mamei. Mama nu putea să sufere iscodeala și pe lângă asta (deși eu nu i-am vorbit niciodată despre Tamara) știa tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
phoenix eliberată, pentru a se alătura stelelor. Te costa o amendă de doisprezece șilingi dacă pasărea aceea de foc era observată. Nesbit și prietenii lui, din lotul literar, deși aveau numai cuvinte de laudă pentru strădaniile mele nocturne, strâmbau din nas la alte preocupări ale mele, cum erau entomologia, farsele, fetele și, mai ales, sportul. Dintre jocurile pe care le-am practicat la Cambridge, fotbalul a rămas o oază măturată de vânt În mijlocul unei perioade destul de tulburi. Îmi plăcea la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
student german, bine-crescut, liniștit, cu ochelari, al cărui hobby era pedeapsa capitală. Când ne-am văzut a doua oară, mi-a arătat o colecție de fotografii printre care era o serie cumpărată („Ein bischen retouchiert“, a spus el Încrețindu-și nasul pistruiat) care Înfățișa etapele succesive ale unei execuții de rutină din China; a vorbit foarte competent despre splendoarea spadei mortale și despre spiritul de perfectă colaborare dintre călău și victimă, Încununată de un veritabil gheizer de sânge care țâșnea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător și Îngrozitor de enervant, iar la sfârșit se oprea brusc, trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher maître depănând perlă după perlă dintr-o admirabilă povestire pe care o citise de nenumărate ori și Întotdeauna la fel, cu același aer dezgustat pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pentru că joaca ei posacă avea un simbolism cam respingător. Poate mi-a amintit de fapt manevra simplă și răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu, vreun scandalagiu de duminică, l-a transformat Într-un satelit ciudat de docil și chiar foarte vioi, Înfigând un fel de cârlig de undiță În carnea neîngrijită dar sensibilă și receptivă a omului. Tu și cu mine ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o bucățică de tifon cu vată murdară. O bancă circulară Înconjura un trunchi gros de stejar ca să vadă cine stă pe partea cealaltă și descoperea acolo un bătrân trist citind un ziar Într-o limbă străină și scobindu-se În nas. Tufele veșnic verzi cu frunze lucioase care Împrejmuiau o peluză cu iarbă, unde copilul nostru a descoperit pentru prima oară o broască vie, pătrundeau Într-un labirint de gard viu, artistic tuns, și tu ai spus că o să plouă. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari se aplecase peste umărul meu și îmi împingea o farfurie cu sarmale sub nas. — Te doream, continuam să-i spun în gând, și-mi era de-ajuns dorința aceea din mine. Îmi era de-ajuns să te văd prin fața căminului, să stau uneori lângă tine sau în spatele tău, seara, la televizorul din hol, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dus de atunci, nu? Știam că mințea. Îmi plăcea însă minciuna ei. Chiar mă bucura. De ce nu și-ar aduce totuși aminte de mine? — Eram mai slab pe atunci. Aveam și mustăcioară. Una mică, așa - mi-am trecut degetul pe sub nas, marcând locul unde, cândva, mijise o umbră de mustață. S-a întors spre masă. S-a aplecat asupra farfuriei cu sarmale și a înfipt furculița într-una. — Ia, până nu se răcesc. Sunt tare bune. — Mai bine făceau niște raci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
începe povestea, stătea la un cămin și un băiat s-a îndrăgostit de ea. — El cum era? — Un băiat ca toți ceilalți. Nici prea înalt, nici prea gras, nici prea frumos. Avea o mustăcioară neagră, deasă ca un pămătuf sub nas. — Nu era caraghios? — Poate, dar el nu-și dădea seama. Și se îndrăgostise de femeia aceea pe care o vedea zilnic, dar nu știa cum să-i vorbească. Nu îndrăznea să-i spună că se îndrăgostise de ea, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
teancuri de foi, caiete, grămezi de pixuri, creioane, stilouri și scria întruna. Mă fascina întotdeauna când o vedeam. Dar despre ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă mistuit în bătăile unei inimi enorme, ale unui puls universal. Mă simțeam înlăuntrul unui Dumnezeu care era însuși Universul a cărui necuprindere nu am putut niciodată să o imaginez. Atunci o simțeam. Cucoanele literate de acum, știu, strâmbă din nas când dau de astfel de mărturisiri. Le fac să amușine savant din finele lor născioare: Pooof-pooof! Nu-i deloc postmodern! Auzi, țațo, metafizica grădinii de zarzavat! Chiar nu și-o fi dând seama amărâtul că-i uncool?! Acu’, când schimbarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
treabă cu prostovanu’. Nu mai ai ce-mi face. O să mă lași și tu în pace, ca și ăialalții dinaintea ta. O studiam amuzat. Era amețită, clar, dar încă nu se îmbătase. Îmi părea cunoscută fața ei, cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întâlnirea cu Pacula, ghitaristul, într-o după-amiază de iarnă de demult, tot pe Bulevard. Ghitaristul școlii. Îndrăgostit de Nela. A rămas un an repetent doar ca să ajungă la noi în clasă, împreună cu ea. Veneam de la cursuri și m-am lovit nas în nas cu el, în fața Cercului Militar. Era la cinci-șase ani după terminarea liceului. Făcusem armata. O făcuse și el. Cânta într-o formație a marinarilor din Mangalia. Veniseră să dea un spectacol și la noi în unitate. Cânta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pacula, ghitaristul, într-o după-amiază de iarnă de demult, tot pe Bulevard. Ghitaristul școlii. Îndrăgostit de Nela. A rămas un an repetent doar ca să ajungă la noi în clasă, împreună cu ea. Veneam de la cursuri și m-am lovit nas în nas cu el, în fața Cercului Militar. Era la cinci-șase ani după terminarea liceului. Făcusem armata. O făcuse și el. Cânta într-o formație a marinarilor din Mangalia. Veniseră să dea un spectacol și la noi în unitate. Cânta pe scenă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de martie, eram la aniversarea unei mătuși. Rămăseseră fără fursecuri și m-au trimis să cumpăr altele de la cofetăria „Scala“. Mi-era ciudă că plecam din toiul petrecerii, dar m-am supus. În troleibuzul care mergea spre centru am dat nas în nas cu Ester. Nu m-am mai întors cu fursecurile. Am mers în aceeași seară la ea. Și am rămas aproape trei ani. Nu cred că eram un altul, dar lumea falsă în care mă mișcam mă făcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eram la aniversarea unei mătuși. Rămăseseră fără fursecuri și m-au trimis să cumpăr altele de la cofetăria „Scala“. Mi-era ciudă că plecam din toiul petrecerii, dar m-am supus. În troleibuzul care mergea spre centru am dat nas în nas cu Ester. Nu m-am mai întors cu fursecurile. Am mers în aceeași seară la ea. Și am rămas aproape trei ani. Nu cred că eram un altul, dar lumea falsă în care mă mișcam mă făcuse să-mi depășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dat o traducere, cu dicționarul. Am luat nota cea mai mare. Nu i-a venit să creadă. M-a chemat și am dat din nou lucrare, cu cei care picaseră. M-a ținut singur, fără nimeni în preajmă, chiar sub nasul ei, la catedră. Era primăvară, mijloc sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de strânsoarea lui. Credeam că este homo. Eram atent la astfel de indivizi, după ce o pățisem cu unul la „Cireșica“. „Doar pentru o discuție“, a precizat insul. Ieșiserăm în stradă. A scos un carnețel și mi l-a fluturat pe sub nas, recomandându-se „...ache de la Interne“. Nu mai aveam ce spune și l-am urmat. N-are rost să insist în descriere. Un consum inutil de vorbe. Destul că de la acel tip am înțeles că amărâții aceia de veneau la „Spicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
morală practică, de civilizație și de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că „merge și așa“. Ne facem că nu observăm mizeria în care suntem siliți să săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mizerii (șeful ei o tot toca să declare de unde făcuse rost de dolari să-și plătească șederea, cu cine se regulase de-i făcuse formele peste capul lui și alte prostii de felul ăsta), și se temea să nu dea nas în nas cu vreun turnător, să apară pe vreo listă și să piardă și amărâta aceea de documentare de o lună de zile. Ce puteam să spun? Argumentele mele toate erau inutile. Nici supremul, că eram și eu în B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei o tot toca să declare de unde făcuse rost de dolari să-și plătească șederea, cu cine se regulase de-i făcuse formele peste capul lui și alte prostii de felul ăsta), și se temea să nu dea nas în nas cu vreun turnător, să apară pe vreo listă și să piardă și amărâta aceea de documentare de o lună de zile. Ce puteam să spun? Argumentele mele toate erau inutile. Nici supremul, că eram și eu în B.O.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neliniștea pe bărbați, care nu erau În stare să-i susțină fățiș privirea. - Parc-ai fi o iguană, se aventurase un suedez să-i spună, la bordul celei de-a treia baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul, porecla rămăsese printre marinari și nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale părură să dea roade, Își arătă caninii gălbui și mîncați de carii, În ceea ce pretindea să fie un surîs sardonic: - Bine, bine! spuse, În timp ce Îi sufla drept În nas fumul. Să vedem. Tu știi la fel de bine ca și mine că În partea asta a lumii vrăjitoria se pedepsește cu moartea și că eu, prin funcția pe care o dețin, am suficientă autoritate ca să te trimit chiar acum să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus, către zona cea mai sălbatică a insulei. În curînd, găsi ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]