13,888 matches
-
locale se caracteriza atît prin acapararea pămînturilor roditoare, în perioada domniei țarului, cît și prin epidemia de filoxeră de la începutul secolului trecut. Doar de la începutul anilor 50 ai secolului XX putem să vorbim despre o abordare sistematică față de dezvoltarea acestei ramuri. Atunci și au fost puse bazele vinificației moderne a Moldovei, prin care este renumită compania Cricova. În anul 1952, cu scopul de a soluționa probleme stridente cu privire la lipsa încăperilor speciale de păstrare și maturare a vinului, două personalități remarcabile a
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
a avut loc îmbutelierea primelor vinuri de marcă - pînă la acel moment în Moldova au fost produse exclusiv vinuri ordinare. Paralel cu dezvoltarea combinatului evoluau și metodele de gestionare, statul încerca să găsească cele mai eficiente metode de administrare a ramurii de vinificație în ansamblu. În anul 1968, ca urmare a deciziei cu privire la necesitatea specializării gospodăriilor de vinificație și majorarea volumului de producție a vinurilor de marcă, pe teritoriul depozitelor de vin de la Cricova, care aparținuse pînă la acel moment Combinatului
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
noi. De la mijlocul anilor 70 ai secolului XX, odată cu apariția posibilității procurării echipamentului de import, combinatul Cricova trece printr-o perioadă de reutilare, datorită căreia, spre mijlocul următorului deceniu, întreprinderea ocupă în Uniunea Sovietică unul din locurile de frunte din ramură conform nivelului de utilare tehnică Nu este de mirare că caracterul inovator al întreprinderii a devenit și mai pronunțat la începutul noului secol. Vinurile de la Cricova își încep viața pe podgoriile minunate din Centrul și Sudul Moldovei. Și deși proprietățile
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
din fondatorii combinatului de la Cricova, Petru Ungureanu, munca enormă a căruia a văzut lumina tiparului în anul 1960 sub titlul ” Bazele vinificației în Moldova”. Pe lîngă ideea utilizării stonelor în calitate de depozite de vin, P. Ungureanu pe drept este considerat întemeietorul ramurii de producere a spumantului în Moldova. Iar această producere își are începutul la Cricova. Anume în depozitul de vin de la Cricova în anul 1957 au fost produse primele partide de șampanie conform tehnologiei clasice franceze, numită, de asemenea, ”de sticlă
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
(1132-1193) (), pe numele lui complet Abu al-Hasan Sinan Ibn Suleyman Ibn Muhammad, a fost liderul ramurii siriene a sectei ismailite, o figură misterioasă dar în același timp temută din timpul cruciadelor. Acesta a reorganizat mișcarea ismailită în Siria, ducând mai departe învățăturile lui Hasan Sabbah, reafirmând mișcarea șiită ismailită ca un actor important pe scena politică
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
-se la o interpretare strict literală a Coranului și a Tradițiilor. Deși această școală intră în declin începând cu secolul al XIV-lea, sub otomani, ea va renaște sub o nouă formă în secolul al XVIII-lea, prin mișcarea wahhabită. Ramura islamică ce urmează doctrina lui ʿAbd al-Wahhab este desemnată prin termenul "wahhabi", inițial folosit derogatoriu de către adversari, însă împământenit în conștiința opiniei publice și folosit chiar și de către unii cercetători din Najd ai mișcării. Cu toate acestea, adepții orientării islamice
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
24 iunie 1957, București), descendentul unei vechi familii boeierști, domnești, a fost un diplomat și general român, comandant al brigăzii nr. 6 de cavalerie. Racoviță a fost o mare familie de boieri originară din Moldova, ai cărei membri dintr-o ramură au fost domni în Țara Românească iar din alta au deținut importante dregătorii, mai ales în Moldova. Înainte de secolul 16 se numea „Cehan”. Primele informații genealogice, pe linia Racovitză (Racoviță), apar la sfârșitul secolului al XVI-lea, odată cu menționarea lui
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
acest volum a fost publicat și arborele genealogic al familiei care ulterior a fost completat de istoricul Gheorghe G. Bezviconi iar apoi actualizat de arhitectul Dan Râșcanu. Originar de pe valea Teleajnei la Vaslui, neamul Râșcanilor s-a bifurcat într-o ramură boierească și alta răzeșească care au pierdut în timp conștiința originii comune. Primul „Râșcan” este consemnat la sfârșitul sec. XIV, pe vremea lui Iuga Vodă (fratele lui Bogdan I al Moldovei) care în urma vitejiilor de arme - cum spune cronica - „ a
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
a da ocine la vitejii săi: Dobrin, Drăncălău, Balița, Murgu, Glog și Râșcanul”. Primul document istoric oficial care consemnează membri ai familiei este un uric al lui Ștefan cel Mare de la 1500. Începând cu secolul XVII este documentată neîntrerupt filiația ramurii boierești. După 1812, când Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus, de la fii lui Teodor Râșcanu, armaș și vel pitar, familia Râșcanu s-a împărțit în două ramuri, de-o parte și de alta a Prutului. De la vornicul Constantin Râșcanu
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
fost anexată de Imperiul Rus, de la fii lui Teodor Râșcanu, armaș și vel pitar, familia Râșcanu s-a împărțit în două ramuri, de-o parte și de alta a Prutului. De la vornicul Constantin Râșcanu și stolnicul Ioan Râșcanu a pornit ramura basarabeană iar de la fratele lor, spătarul Alexandru Râșcanu, cea vasluiană. Râșcanii din Basarabia au dat numele lor unui sector (cartier) al Chișinăului - Râșcanovca (azi denumit sectorul Rîșcani) și numele orașului Rîșcani capitala raionului Rîșcani. se înrudește cu multe familii de
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
putut imprima vremii rostul persoanei lor și au luat parte directă la înfăptuirea actelor politice de așa natură ca să asigure o pagină celebră în istoria neamului lor”. Dintre mebrii mai de seamă ai familiei boierilor Râșcanu se pot enumera: Din ramura răzeșească a familiei s-au ridicat personalități precum: <br>
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
de la armata austro-ungară la sfârșitul primei conflagrații mondiale. "Regia Aeronautica" dispunea în momentul declanșării războiului de cea de-a treia flotă de bombardament din lume. Aviația de bombardament fusese un puternic simbol al modernizării fasciste și era cea mai prestigioasă ramură a forțelor armate italiene și, de asemenea, cea mai bine pregătită de luptă, dat fiind faptul că participase în urmă cu doar puțină vreme la Războiul civil din Spania. "1 Squadra Aerea" din nordul Italiei era cea mai bine echipată
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
el un program de burse pentru savanți străini din țări în curs de dezvoltare. Reputația sa ca unul dintre primii și cei mai de seamă etnologi germani este indiscutabilă, iar operele sale sunt astăzi considerate cruciale în dezvoltarea etnologiei ca ramură științifică separată în Germania. Elementele etnografice culese de Georg și Johann Reinhold Forster sunt astăzi prezentate la "Cook-Forster-Sammlung" ("Colecția Cook-Forster") din colecția antropologică Sammlung für Völkerkunde de la Göttingen. O altă colecție de elemente adunate de Forster tatăl și fiul este
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
de Veneția, Petru al Spaniei, Richard Kilvington, Walter Burley, William Heytesbury și William Ockham. Filosofia medievală a minții are la bază lucrarea lui Aristotel, "Despre suflet", o altă operă descoperită în Occidentul latin, în secolul 12. A fost văzută ca ramură a filosofiei naturii. Unele dintre temele discutate în cadrul filosofiei minții sunt: Scriitori pe acest subiect sunt Sfântul Augustin, Duns Scotus, Nicholas de Autrecourt, Toma de Aquino și William Ockham. Printre scriitorii pe acest subiect se numără Anselm, Augustin, Pierre Abelard
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
al II-lea ca Ducele , el a fost tatăl conților și conteselor von Zarnekau. A fost al șaptelea copil și al treilea fiu al Ducelui Peter de Oldenburg și a soției acestuia, Prințesa Therese de Nassau-Weilburg. Familia Oldenburg era o ramură mai tânără a Casei de Holstein-Gottorp, era o casă ducală mică aflată la granița Germaniei cu Danemarca. În timpul secolului al XVIII-lea, Ducii de Holstein-Gottorp au câștigat influență alegând cu grijă alianțe maritale cu case regale din Germania, Danemarca, Suedia
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
Prusia. Împărăteasa Elisabeta a Rusiei, care nu avea copii l-a proclamat pe nepotul ei Karl Peter Ulrich de Holstein-Gottorp moștenitor al tronului și când el a devenit Țarul Petru al III-lea în 1762, familia Holstein-Gottorp, ea însăși o ramură a Casei de Oldenburg, a devenit casa imperială a Rusiei care a domnit până în 1917 sub numele de Romanov. Țarul Petru al III-lea al Rusiei s-a căsătorit la 21 august 1745 cu verișoara sa de gradul al doilea
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
Alicia Blanco Villegas, de origine spaniolă. Franco Macri a fost conducătorul concernului Macri-SOCMA, unul din principalele concerne economice din Argentina, activ în producția de automobile (Sevel Argentina),în construcții imobiliare (Sideco),în evacuarea deșeurilor (Manliba),servicii poștale (Correo Argentino), în ramură serviciilor (Págo Facil) , în sectorul minier etc. Franco Macri a fost în trecut obiectul mai multor scandaluri de corupție. Macri a urmat școala elementară și liceul la Colegiul Cardinal Newman, unde a legat o lungă și strânsă prietenie cu viitorul
Mauricio Macri () [Corola-website/Science/335410_a_336739]
-
sub care Horea a chemat la luptă în 1784 țăranii din zonă. Este considerat că ar avea circa 400 de ani. Datorită vechimii sale, în 1924 a fost recondiționat prin betonare în interior, iar coroana retezată. S-a dezvoltat o ramură laterală, distrusă de o furtună la 19 iulie 2005. Actual din gorun n-a mai rămas decât sarcofagul de beton. Gorunul este clasificat monument istoric cu codul LMI HD-IV-m-B-03502. Din ramura ruptă în 2005 s-a cioplit o cruce de
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
în interior, iar coroana retezată. S-a dezvoltat o ramură laterală, distrusă de o furtună la 19 iulie 2005. Actual din gorun n-a mai rămas decât sarcofagul de beton. Gorunul este clasificat monument istoric cu codul LMI HD-IV-m-B-03502. Din ramura ruptă în 2005 s-a cioplit o cruce de 1,8 m, "Crucea lui Horea", amplasată alături de mormântul lui Avram Iancu. Inaugurarea crucii a avut loc la 30 aprilie 2006. Din 2007 crucea este protejată de o vitrină de sticlă
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
din rețeaua de tramvai din Antwerpen. Construită în cadrul Tunelului Reuzenpijp, stația este situată în fața spitalului psihiatric AZ Stuivenberg. Lucrările au debutat în 1978 și au fost puse în conservare în 1989, din lipsă de fonduri. Stația este situată pe o ramură a premetroului ce nu se află în exploatare, în lungime de 2,3 kilometri, care pornește de la stația Carnot și se conectează cu tunelul axei nord-sud între stațiile Handel și Schijnpoort. Ramura de 2,3 km a fost construită cu
Stuivenberg (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335467_a_336796]
-
lipsă de fonduri. Stația este situată pe o ramură a premetroului ce nu se află în exploatare, în lungime de 2,3 kilometri, care pornește de la stația Carnot și se conectează cu tunelul axei nord-sud între stațiile Handel și Schijnpoort. Ramura de 2,3 km a fost construită cu scopul de a fi deservită de tramvaiele liniei . Stația Stuivenberg are două niveluri, nivelul -1 destinat sălii pentru bilete și nivelul -2 pentru peroane și cele două linii de tramvai. Peroanele au
Stuivenberg (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335467_a_336796]
-
2007. Palatul este operat în prezent de către Organizația Patrimoniului Cultural din Iran. Pe data de 23 iunie 2013, Palatul Golestan din Teheran a fost inclus în Patrimoniul Mondial, o listă a celor mai importante locuri ale umanității realizată de UNESCO, ramura culturală a Organizației Națiunilor Unite. Organizația Culturală, Științifică și Educațională a Națiunilor Unite (UNESCO)a luat aceasă decizie la întrunirea anuală cu numarul 37 a Comitetului Patrimoniului Mondial, eveniment care s-a desfășurat la Phnom Phenh în Cambogia. Conform declarației
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
acordarea vizelor imamilor, autorizații de construcție pentru moschei, autorizații pentru profesorii care intenționau să activeze în școlile publice cu educație religioasă. Structura centrală a uniunii de la Ankara controlează activitatea a aproximativ jumătate (1,100) dintre moscheile turcești din Europa. Prima ramură germană a organizației apare în 1982, la Berlin. În următorii doi ani alte cca 250 de organizații ale uniunii apar. Un acord bilateral din 1984 va acorda unui număr de 700 de imami drept de rezidență temporară (3-4 ani) în
Turcii din Germania () [Corola-website/Science/331981_a_333310]
-
sfârșitul anului următor în lupta de la Târgoviște, apărând scaunul lui Teodosie fiul lui Neagoe Basarab. Preda Craiovescu a avut un singur fiu cunoscut, Barbu Craiovescu III, ultimul descendent pe linie pur masculină a Craioveștilor. Pe timpul domniei lui Vlad Vintilă (din ramura "Drăculeștilor" a dinastiei Basarab), începând cu aprilie 1534 Barbu Craiovescu III ocupă dregătoria de mare ban. Mai este menționat fie ca „Jilski” (de la Jiu), fie ca „Craioveski” (de la Craiova) dar nu mai are aceeași poziție fruntașă în ierarhie ca cea
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
a Burgundiei de origine francă, care a crescut în importanță în Italia, în secolul al X-lea, deținând pentru scurt timp tronul italian. De asemenea, au condus regiunea Burgundia în secolele al XI-lea și al XIII-lea. Dintr-o ramura cadet al Conților de Burgundia s-a format sau Casa de Burgundia-Spania, care a condus regatul Galiciei din 1111 și Regatul Castiliei și Leonului din 1126 până în 1369. Alfonso al VII-lea (1 martie 1105 - 21 august 1157), născut cu
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]