14,810 matches
-
judeca imparțial (adoptînd doar judecăți categorice, preferențiale). * „CÎnd sînt toți de acord cu mine, am totdeauna impresia că nu am dreptate.” (Oscar Wilde) Umanitatea În păreri sau În atitudini poate fi, bineînțeles, de multe ori, semnul existenței unor mari carențe sufletești: (ex: complicitate pînă la slugărnicie); indiferență, dezinteres față de găsirea unei soluții reale, fapt care duce la o atitudine de tipul „fie ce-o fi”; lingușire; lașitate; constrîngere (ești de acord dintr-un sentiment de teamă) etc. * „Cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un defect de gîndire, fie complacerea Într-un viciu. * „Nu știi bine ceva decît multă vreme după ce l-ai Învățat.” (J. Joubert) Pentru că „Înțelegerea” nu este numai clarificare, ci și metabolizare, care Înseamnă o asimilare prin trăire, prin proprie experimentare sufletească. * „Nu ești niciodată Înșelat: te-nșeli singur.” (J.W. Goethe) Este adevărat că atunci cînd ești Înșelat de către cineva poți fi suspectat de lipsă de prevedere În relațiile cu acea persoană, Însă trebuie spus totuși că, oricît de perspicace ai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
reușit să-ți transmită ezitările, neîncrederile lui, adică vestita „Îndoială filosofică”. * Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina, stereotipul Adevărul este că „actul de creație” nu se Învață: el Își are timpul său, cînd un anumit gen de energie sufletească, de trăire interioară, simte nevoia să se elibereze și să capete anumite forme. Iată ce spune În acest sens, A. de S. Exupéry: „ZÎmbetul de pe chipul unei statui nu-i nici pe departe alcătuit dintr-un amestec de sudoare, de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Însă ea (lectura) ar trebui să aibă În toate Împrejurările același efect: să producă plăcere cititorului. Ce fel de plăcere?: ex. simpla plăcere de a gîndi, de a trăi surpriza unei emoții, de a empatiza fără să vrei cu stările sufletești ale personajelor sau ale eului liric, și de a vedea că le Înțelegi etc. Plăcerea lecturii este atunci cînd ea ne fură, ne sugestionează, ne pasionează, Îmbogățindu-ne pe nesimțite sufletul cu gînduri și simțiri noi. O lectură care Îți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În cunoaștere, cu atît o limitează: „De fapt, nu știi decît atunci cînd știi puțin; o dată cu cunoștințele crește și Îndoiala” (J.J. Goethe). * „Conștiința este tocmai punctul de gravitație al individului.” (Mihai Eminescu) Ca și F.M. Dostoievski, Eminescu leagă Întreaga dezvoltare sufletească a omului de acest „sâmbure” misterios al zestrei noastre sufletești, care este remușcarea, căința. Depinde doar de noi să facem ca acest sâmbure să Încolțească și să rodească: „CÎnd conștiința supremă se stinge, se face noapte În suflete” (Ștefan Petică
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
decît atunci cînd știi puțin; o dată cu cunoștințele crește și Îndoiala” (J.J. Goethe). * „Conștiința este tocmai punctul de gravitație al individului.” (Mihai Eminescu) Ca și F.M. Dostoievski, Eminescu leagă Întreaga dezvoltare sufletească a omului de acest „sâmbure” misterios al zestrei noastre sufletești, care este remușcarea, căința. Depinde doar de noi să facem ca acest sâmbure să Încolțească și să rodească: „CÎnd conștiința supremă se stinge, se face noapte În suflete” (Ștefan Petică). Aparențe, iluzii, vise, resentimente, prejudecăți - simț al realității „Cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Mulți Îl socot deștept pe omul bine Îmbrăcat, oricît de neghiob ar fi.” (Johan Oxenstiern) Probabil pentru faptul că „aparențele” ne solicită mai puțin din punct de vedere psihic, decît efortul de relevare a ceea ce este caracteristic, definitoriu, În plan sufletesc. Asupra unei iluzii asemănătoare, atrage atenția și N. Iorga: „Lumea crede mai viteaz pe actorul care joacă bine pe Napoleon I, decît pe umilul ostaș ce cade luptînd”. Spiritul uman s-a format, de-a lungul vremurilor În cultul eroilor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pot explica acele situații paradoxale, de glorii false/nemeritate, cînd renumele este obținut prin exploatarea vicleană, ipocrită a meritelor altora (În basmele noastre populare este ilustrativ comportamentul Spînului, care se folosește Într-un mod necinstit și, totodată, laș, de calitățile sufletești ale lui Făt-Frumos. Să ne reamintim sensul profund/filosofic pe care Mihai Eminescu Îl dă termenului de „glorie”: Gloria-i Închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor Închină, numind mare pe-un pitic Ce-o bășică e de spumă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fragilă a norocului” (J. Lubbock). * „Urăsc Versailles-ul, pentru că acolo toată lumea este mică; mi-e drag Parisul, pentru că În el toată lumea e mare.” (Ch. Montesquie) Într-adevăr, În fața piedestalelor marilor spirite ale umanității nu poți să nu-ți simți limitele sufletești, nu poți să nu simți o admirație amestecată cu o invidie vanitoasă. În schimb, În cîmpul larg social, fiecare Își poate găsi comparații favorabile sieși. * „Stilurile bune zămislesc pe cele proaste.” (Bernard de Fontenelle) Pentru că reușitele de excepție stimulează nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe care beția Îl face să nu fie stăpîn pe judecata lui; vorbind cu el, te adresezi, de fapt, vinului din el, și nu conștiinței sale. * „Cei ce imită exagerează Întotdeauna.” (Francesco Orestano) Pentru că „imitația” nu poate reproduce unicitatea/originalitatea sufletească, și de aceea o schimonosește. „Cearta se preface În luptă cînd la capăt se Întrevede biruința adevărului.” (N. Iorga) Pentru că fiecare dintre oponenți trebuie să renunțe, mai mult sau mai puțin, la prejudecățile sale. * „A-l Înțelege pe Dante Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ți-ai ridicat, fără să-ți dai seama, cotele gîndirii și ale simțirii proprii la nivelul de creativitate pe care acesta a simțit nevoia să-l trăiască, la un moment dat. * „Există fapte mici În aparență, dar care În viața sufletească sînt evenimente mari. Într-adevăr, uneori un gest conține o Întreagă dramă, accentul unui cuvînt destramă o Întreagă viață, indiferența unei priviri ucide cea mai fericită iubire.” (H.de Balzac) Explicația este legată de faptul că În viața psihică umană
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Mijlocul de a fi original: sinceritate absolută.” (Ch. Baudelaire) Însă sinceritatea absolută nu există decît la nivel de emoție. Probabil de aceea, cei mai cunoscuți și mai citiți scriitori au fost (și sînt) cei care nu și-au trădat trăirile sufletești. * CÎnd ai conștiința limitelor tale În cunoaștere, cînd știi, de exemplu, cît știi, ce nu știi, de ce nu știi, sau cît ar trebui să știi, este vorba de o realitate psihică complexă, căreia i se potrivește termenul propus de B.
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
evaluare corectă a unei stări de fapt. La fel și condamnările, rar cînd sînt obiective: de cele mai multe ori sînt pătimașe, realizate din invidie; sau sînt făcute din vanitate, pentru a arăta că ești capabil să vezi ori să Îndrepți slăbiciunile sufletești ale altora. * „Eu am dreptate și tu n-ai. Dar pentru dreptul tău de a nu avea dreptate, eu sînt gata să mor.” (W.Churchill) De fapt, adevărata dreptate nu poate proveni decît din efortul onest al oamenilor de a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Însuți.” (G.B. Shaw) Este, desigur, o exagerare, Însă nu putem nega că partea cea mai frumoasă a unui „act de creație” este cea interioară, respectiv faptul că, pentru a-l realiza, trebuie să-ți pregătești mai Întîi un anumit interior sufletesc, trebuie să-ți făurești acele disponibilități prin care să te autodepășești. * „Trupul e marginea sufletului.” (Lucian Blaga) Adică acea graniță care delimitează regatul instinctelor, al trebuințelor biologice de ținutul nesfîrșit al valorilor și al idealurilor omului. * „Savanții ajung să creadă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
legătură mistică a frăției Îi face pe toți oamenii unul”. * „Ce tîrziu ne dăm seama că, În timp ce ne desăvîrșim calitățile, ne cultivăm totodată și defectele!” (J.W. Goethe) Explicația cuprinde, ca și enunțul, un paradox: se știe că orice calitate sufletească dezvoltată În exces, se transformă În contrariul ei, adică Într-un defect. Plecînd de aici, orice conștientizare a cuiva, de genul că a obținut la un moment dat maximumul unor calități sufletești, Îl face să-și formeze un defect, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
enunțul, un paradox: se știe că orice calitate sufletească dezvoltată În exces, se transformă În contrariul ei, adică Într-un defect. Plecînd de aici, orice conștientizare a cuiva, de genul că a obținut la un moment dat maximumul unor calități sufletești, Îl face să-și formeze un defect, cel al orgoliului, deoarece nu există În realitate o desăvîrșire sufletească În rîndul oamenilor, ci doar o aspirație continuă spre aceasta. * „Foarte nefericită este soarta celui care nu are dușmani.” (P. Syrus) Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Într-un defect. Plecînd de aici, orice conștientizare a cuiva, de genul că a obținut la un moment dat maximumul unor calități sufletești, Îl face să-și formeze un defect, cel al orgoliului, deoarece nu există În realitate o desăvîrșire sufletească În rîndul oamenilor, ci doar o aspirație continuă spre aceasta. * „Foarte nefericită este soarta celui care nu are dușmani.” (P. Syrus) Pentru că lucrul acesta Înseamnă să fii conștient de faptul că personalitatea ta nu dispune de acele calități care să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
declară neputincios În lupta cu slaba sa voință, pentru a obține astfel compasiunea celorlalți și justificarea pentru viitoarele lui greșeli sau insuccese). * „Dacă nu ne-ar susține ideile false ne-am pierde curajul.” (Fontenelle) În drumul nostru spre obținerea desăvîrșirii sufletești ne consolăm, de fapt, cu ideea că nu există drum sau cale dreaptă spre virtute: Însăși „virtutea”, cînd este prost aplicată, devine viciu (ex: excesul În considerarea de sine devine „laudă de sine”; prudența exagerată ne poate face neîncrezători; ambiția
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se transformă unul prin celălalt.” (St. Zweig) În acest aspect dialectic al naturii se află, În mod paradoxal, și latura cea mai frumoasă a destinului omenesc, care În permanență trebuie să evalueze „binele” prin „rău”, pentru a asigura astfel progresul sufletesc: „Natura e nesățioasă de contrarii: din acestea și nu din lucrurile asemănătoare realizează ea armonia”. (Heraclit); „Trebuie să ocrotim În noi toate antinomiile naturale și să Înțelegem că datorită ireductibilei lor opoziții trăim” (A. Gide). * „Lucrul de care ne temem
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ușor să pari vrednic de funcția pe care nu ai căpătat-o, decît de cele pe care le Îndeplinești.” (La Rochefoucauld) E mai ușor firește, să Îndreptățești speranțe, să creezi iluzii prin promisiunile făcute, decît să probezi efectiv unele calități sufletești. De aici și proverbul: „La pomul lăudat să nu mergi cu carul”. * „Vedem cum unii oameni cad dintr-un rang Înalt din pricina acelorași cusururi care Îi ajutaseră să se cațere acolo.” (La Bruyère) Faptul acesta nu este de mirare, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să le afle, sau pe care alții ar dori să le ascundă. Mai mult chiar, astfel de oameni trăiesc o suferință a lucidității și În raport cu ei Înșiși, neacordînd eului lor nici o șansă de a-și ascunde unele defecte sau slăbiciuni sufletești. * „Lucrul cel mai bine ascuns este cel care se află la vedere.” (E.A. Poe) Pentru că tot ceea ce este ținut ascuns de către cineva, trezește curiozitatea altora. În general, curiozitatea omului este foarte greu de stăpînit: „Dacă vrei să ascunzi ceva, ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
talente mari.” (La Rochefoucauld) Cum a fost, de exemplu, viclenia lui Ulyse, sau caracterul duplicitar al lui Talleyrand. * „Cauze mici răstoarnă lucrurile cele mai mari.” (Tacitus) Înțelepciunea noastră populară spune: „Buturuga mică răstoarnă carul mare”. CÎnd este vorba de viața sufletească, se observă adesea cum un gest reflex (deci necontrolat) poate compromite Întreaga argumentație a cuiva despre intențiile sale pe care pretinde să le impună ca fiind oneste. * „Nu este nimic mai inconsecvent, decît cea mai mare consecvență.” (J.W. Goethe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prin lașitățile și compromisurile noastre, propriile idealuri; de cîte ori dominați de satisfacții senzuale și de interese materialiste de moment, nu ne strivim chiar omenescul din noi! Și cu toate acestea, teama de moartea trupească este mai mare decît cea sufletească... * „Uneori și dreptatea pricinuiește rău.” (Sofocle) De exemplu, atunci cînd judecătorii Închid „dreptatea” În articole de legi, neținînd cont de potențialul de remușcare și, implicit, de Îndreptare prin sine Însăși a persoanei incriminate. Într-o altă interpretare, Împlinirea idealurilor oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
implicit, de Îndreptare prin sine Însăși a persoanei incriminate. Într-o altă interpretare, Împlinirea idealurilor oricărei „revoluții” se face Întotdeauna pe seama suferințelor altora. Se poate chiar generaliza, spunîndu-se că a face dreptate cuiva presupune a provoca un proces de nemulțumire sufletească altcuiva. * „Știm neștiind.” (Petre Țuțea) În acest enunț este concentrat unul dintre cele mai surprinzătoare și profunde paradoxuri ale cunoașterii: cu cît ești mai conștient de faptul că ești mai neștiutor Într-un domeniu sau altul, cu atît ești, de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care a cunoscut suferința (fizică sau morală) Îl poate Înțelege și ajuta pe cel care se află, la un moment dat, În suferință. Prin contrast, bogăția, opulența, lipsa de griji aduc după ele nu numai infatuarea, ci și indolența, sărăcia sufletească. * „Dacă faci așa cum face toată lumea și gîndești așa cum gîndește toată lumea, o vei duce foarte bine cu vecinii, dar vei trage toate consecințele mentalităților și stupidităților lor. Dacă gîndești și te comporți altfel, trebuie să suporți consecințele antipatiei și persecuțiilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]