14,689 matches
-
din acestea: aproape de fiecare dată simte sub brațul său o mână tânără, vânjoasă care i se oferă pentru a-l ajuta să urce sau să coboare treptele înalte ale tramvaielor sau autobuzelor. Când i se întâmplă acest lucru, îl încearcă trăiri sufletești contradictorii: pe de o parte apreciază gestul binevoitor, uman, al persoanelor care îi oferă ajutorul, iar, pe de altă parte, își dă seama că înfățișarea lui de bătrân neputincios le îndeamnă să săvârșească un asemenea gest, fapt ce îi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
voie, să țesem gânduri, să evocăm locuri și persoane cunoscute, să depănăm amintiri și să trăim clipe de confort psihic și intelectual. Tânărul meu tovarăș de drum îmi oferă, cu o oarecare zgârcenie și cu glas reținut, date, fapte, întâmplări, trăiri și reflecții despre el și familia lui. La un moment dat atenția mi-a fost reținută de o aserțiune surprinzătoare prin formularea și mesajul ei: mi-i dor să fac treabă! Trebuie să mărturisesc deschis că era pentru prima dată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
asupra lor. .... Mihai Dascălu este un pictor naiv care impresionează prin modul în care știe să gândească lucrarea din punct de vedere compozițional și prin armoniile cromatice. Realizarea tablourilor nu stă sub semnul unor căutări savante, ci este rezultatul unor trăirii pe care le vizualizează cu multă sinceritate. Afirmă criticul de artă Aurel Chiriac. Directorul Muzeului Țării Crișurilor consideră că Mihai Dascălu se află în fruntea mișcării picturii naive din România. Artistul este recunoscut de altfel, atât în țară cât și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de tratare a temei cu rezolvările de factură modernă, care, departe de a trăda căutarea unor noi mijloace de exprimare plastică, dă mai degrabă impresia unui artist cu experiență, care încearcă și reușește să comunice atât frământările, cât și noblețea trăirilor sale interioare. Cele peste 40 de lucrări în lemn, cuprinzând basoreliefuri cu tematica istorică, religioasă sau de dragoste, precum și portretizările de expresie în manieră naivă nu distonează cu compozițiile moderne, originale, care transmit sentimentul de înălțare spirituală cu efect al
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sale. Ne referim în special la execuția lucrărilor de artă naivă, care este influențată de arta populară românească, mai precis de tehnica de execuție a măștilor populare românești. Lucrările domnului Costel Iftinchi se remarcă prin expresivitatea, efect obținut prin exarcerbarea trăirilor personajelor portretizate în operele sale. Unele elemente ale sculpturilor sale, ne duc cu gândul și la portretele din arta africană. Ana-Maria Zăbavă - Consultant artistic al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași „Personalitatea artistică a lui Costel Iftinchi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
buclă montaje „poetice“ cu fotografiile celui decedat, imagini de la Cenaclul Flacăra, scrisoarea fiicei AnaMaria, ultima poezie, scrisă pe patul de spital... Erau che mați folkiști de toată mâna sau cântăreți de muzică populară și puși să interpreteze lălăieli pline de trăire. Erau întrebați oa meni din studio sau trecători de pe stradă ce au simțit sau ce simt. „Cu ce ați rămas în suflet după dispariția maestrului, domnule Țăndărică?“ „Ce ați simțit când a murit Adrian Pău nescu, domnule Șeicaru?“ Firește, domnii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
această emisiune. Am apreciat la Eugenia Vodă întotdeauna faptul că reușește să umanizeze fiecare invitat, săl facă săși dea jos singur masca publică și să se prezinte în fața noastră, a tuturor, așa cum la făcut mămica lui, cu slăbiciunile, fricile sau trăirile lui intime. Mam întrebat întotdeauna cum reușește Eugenia Vodă să scoată toate acele lucruri de la invitații săi. Oamenii devin sinceri, nu mai iau poze eroice, le dispare zâmbetul profesionist și încep să vorbească despre ei înșiși ca în fața psihanalistului; dintrodată
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
generații de exegeți ale scrierilor sfântului basc: în ce sens pot fi considerate drept „scrieri literare” aceste documente ignațiene atât de greu clasificabile în rândul genurilor literare (re)cunoscute ca atare și, respectiv, cum se conciliază în biografia fondatorului iezuiților trăirea interioară, preocuparea literară și acțiunea vizibilă, exterioară. Primul lucru la care ne gândim când ne punem întrebarea despre calitatea literară a scrierilor lui Ignațiu este că, de regulă, marii autori spirituali au fost totodată mari scriitori, precum imnografii din vechime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
y lágrimas”2). Scopul procesului comunicativ al Jurnalului privește alegerea tipului de sărăcie ce va caracteriza comunitățile iezuiților și de aceea structura de alegere iese în evidență în paginile acestuia, mai ales în numerele 10-11. La rândul ei, Istorisirea mărturisește trăirile autorului sub forma unui limbaj de interpelare a lui Dumnezeu, fie și prin intermediul altor persoane și realități, cu scopul de a cunoaște și înfăptui voința Lui. Și aici regăsim acel gen de scriitură generatoare de limbaj despre care se vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Gonçalves da Câmara Pe 4 august 1553, într-o vineri dimineață, în ajunul sărbătorii Stăpânei noastre a zăpezii, pe când Părintele se afla în grădină, aproape de casa sau apartamentul zis al Ducelui, am început să-i dau seamă de unele dintre trăirile mele sufletești. Printre altele, i-am vorbit și de înclinația mea spre mândrie. Ca leac, Părintele m-a sfătuit să mă înfățișez cu tot ceea ce sunt înaintea lui Dumnezeu, dându-mi silința să-I ofer tot ceea ce e mai bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
distins cu Premiul revistei „Luceafărul“ (1966), Premiul revistei „Cronica“ la Festivalul de Poezie „Mihai Eminescu“ (1968) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1990). Apreciat de scriitori și critici literari ca un poet „de rară stirpe, aleasă inspirație și mari profunzimi ale trăirii lirice“, a fost ales, din 1968, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Deși plecat în București prin anii 80, Adi Cusin a rămas sufletește legat de Iași, orașul copilăriei, adolescenței și tinereții până spre maturitate. În răstimpul ultimilor luni, al
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
mărirea) îl împinge în afaceri. Până la urmă viețile acestora ar deveni paralele dacă mama n-ar rămâne sprijin alături de fiu. Obsesiv este deci cuvântul „Dragoste” în diferite nuanțe, așa cum le simte autoarea, personaj auctorial! Cititorul poate alege și profunzimea unor trăiri și manifestări organic-eruptive și profunzimi nebănuite, surprins de o experiență bogată de viață într-o desfășurare liniară. „Mirosul” ca un laitmotiv poate izvorî din curățenia aspirațiilor spre lumina înaltă, din realitatea unei vieți impregnată cu miasme. E și un mijloc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acoperită cu multă frișcă. Un vis firav, prematur, se ivi în mare depărtare și totuși îi părea aproape. Speranța nu-i permitea să fie o lașă. Era ca un ingredient ascuns în ea precum rugăciunea cea de toate zilele. Această trăire lăuntrică o făcea să se simtă bine, o făcea să fie plină de măreție. Atunci când te afli în fața unei decizii majore, îți îndrepți gândul către Dumnezeu. Își făcuse o rugăciune, pe care o uitase sau o amânase, dar spuse în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai înalt decât ea, iar trupul slab părea să aibă mai multă forță decât avea în realitate. Îi plăcea să iasă în evidență, evitând anonimatul. Carlina era sensibilă la toate lucrurile frumoase și pozitive din viața ei, iar emoțiile și trăirile sale erau pline de iubire față de elementele naturii și oriunde iubirea ocupa un loc privilegiat. Nu-i plăcea să fie dominată ca o cămilă și nici ca ea să acopere ca o viță de vie, tot ce respiră. Visele ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pilota la o parte, se ridică în capul oaselor, își ridică genunchii ajungând cu ei până la piept și își rezemă fruntea de ei. Nu-și ridicase capul decât într-un târziu, după ce își strecurase prin minte toate cele petrecute, toate trăirile sentimentale din ultima perioadă. Când deschise ochii și-și ridică de pe genunchi capul, i se păru casa dulce și albă ca un cub de zahăr, iar ea se simțea în ciuda tuturor lucrurilor ca o piatră prețioasă în mijlocul unei expoziții. Lumina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
albine. Dumnezeu știa cel mai bine de ce îl crease desăvârșit. Cu siguranță avea Cel de sus un plan măreț pentru viitor, bine pus la punct pentru el și fără îndoială marea lui înțelepciune nu avea să se irosească în zadar. Trăirile îi erau foarte intense, era îndrăzneț în idei și tot ce-și punea în plan îi ieșea bine. De multe ori Alin purta pe chipul său o tristețe. Această stare era acumulată din copilărie, atunci când părinților nu le era bine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un felinar aprins. Amintirile copilăriei sunt ca o energie pozitivă care te pune în mișcare. Ea își amintea de zgomotul puternic al jocurilor, al zecilor de mii de voci ale naturii, de gingășia și frumusețea florilor, de toate simțurile și trăirile. Strălucirea și frumusețea copilăriei ne luminează și ne împodobește simțurile. E ca un secret al fericirii noastre chiar și atunci când trăim în umbra unei lumi bolnave, ne învață să descoperim liniștea în viața plină de bucurii și voioșie. Ea are
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toate. - Nu te mai reține nimic lângă mine ? Ai utat așa de repede tot ce a fost frumos între noi ? - Am fost o idioată ! M-am lăsat ademenenită ca o proastă. - Asta-i tot? Atât ai de spus după toate trăirile noastre? După toate nopțile frumoase? - Ce ar mai fi de spus? Să-ți spun drum bun, la revedere și să nu uiți de mine. Își croi drum prin mulțimea din vamă, iar după câțiva pași întoarse capul căutându-l din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mușcându-și buzele ușor, lăsând impresia că vorbise prea mult. Acum regretau amândoi că timpul trecuse atât de repede și mai aveau atâtea să își spună. Le-ar fi trebuit mult timp să pună cap la cap toate întâmplările și trăirile lor, dar se clădeau încetul cu încetul și nu aveau să se uite niciodată. Erau încrezători în viitor. Întrezăreau pentru ei o cale luminată pe care aveau să o descopere curând. Parcursese kilometri întregi să se întâlnească. Despre Nicky nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
descopere curând. Parcursese kilometri întregi să se întâlnească. Despre Nicky nu știau nimic în acel moment. Fiecare era plecat pe un alt drum și fiecare cu norocul lui. Părăsiseră restaurantul unde mâncaseră și topiseră asemenea unei lumânări câteva întâmplări și trăiri. Alin o sărută la plecare și era mulțumit că dobândise cu ocazia aceasta o anume liniște sufletească. Acea liniște primită era ca seninul unei primăveri care-ți îndreaptă pașii pentru a merge cu mai mult curaj într-o direcție bună
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai o adresă la o locuință spațioasă, să vizitezi și să te afli uneori în locuri frecventate de lume bună, să poți arunca priviri unor domnișoare pe măsură și să îți saluți prietenii. Poate era pentru prima oară, după toate trăirile agitate, când le cântau sufletul și tinerețea. Cu ambiție și perseverență își împlinise multe vise și speranțe. Acum, după mulți ani, aveau voie să nu se mai gândească nici unul, nici altul la amintiri veștede, la învălmășagul de temeri cu care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care locuiește și muncește, oamenii dragi din familie sau de aiurea sunt în strânsă legătură cu autorul, iar în unele cazuri, de dragul lor nici numele nu au fost schimbate. În volumul „Ultima Zvâcnire”, scriitoarea Ica Grasu îmbină benefic elementele unor trăiri incandescente, pătimașe și organice cu elemente vaticinare, acolo unde pe parcurs se dovedește acoperită pe deplin. Volumul are pe alocuri aspectele unei veritabile tempeste tratată cu mijloacele literare specifice romanului iar pe de altă parte excelează toposul literar, cel care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
decretat a fi în afara necesității căpăta automat dreptul la inexistență. în lumea imaginară proiectată de dictatură în realitatea înconjurătoare, un caz precum cel din film nu putea să-și găsească locul ergo nici în societate. Trebuie știut că, în situația trăirii într-o realitate paralelă (cum era aceea a plenarelor de partid) și mai ales în cazul confruntării acestei realități traforate pentru a face sloganuri cu realitatea însăși, orice oglindire fidelă a realității înseși era percepută ca distorsiune răuvoitoare. Autostrada grandioasă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Sunt singura persoană care a fost îndrăgostită așa”, „ Tata, tu nu poți să înțelegi ce simt!”, „ Chiar crezi că ai trăit ceva asemanator vreodată?”). Cu alte cuvinte, nimeni nu le poate înțelege sentimentele deoarece ei sunt unici. Similaritatea dintre propriile trăiri și cele ale altora este opaca pentru ei. Aceste distorsiuni se reflectă și în faptul că „doză de iluzii pozitive” este mult mai mare - nu se poate întâmpla nimic rău, boala sau orice altă suferință sunt imposibile. Atât abuzul de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
azi. Deși nu sunt citite, cărțile rămân valori materiale în lupta cu trecerea timpului: ,, Dar ele pot fi cărămizi sau cuburi de piatră și pot fi zidul unei cetăți în care, cine știe cum, ai putea fi stăpânul.” Forță cuvântului, persuasiva, determină trăiri contradictorii, dematerializare:,, Pe cuvânt de onoare am spus, și formula asta, care altădată putea deschide ușa temniței unui condamnat la moarte și putea pune capăt unui război și putea întrece însăși puterea legii, mă făcu să mă simt neputincios și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]