15,959 matches
-
acel extaz trecător al vieții - atunci, În acele clipe „Îl vedem”. El este! Apoi se retrage orgolios, nu atât ca să se apere pe sine, ci pe noi. Pe care se pare că ne disprețuiește, dar... din nou, acest cuvânt, acest verb Își pierde Înțelesul când punem În mișcare forțe atât de inefabile și de teribile precum Prezentul, zeul ascuns și capricios, rudă cu Eros și aliat al lui Dionysos, de care unii dintre noi avem o acută nevoie. Și Înșirăm lungi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a o face, În ’90, când m-am Întors definitiv În România, Împlinisem rotunda vârstă de cincizeci și șase de ani. Dar... ce noroc că „nu m-am schimbat”, ce noroc că nu am fost În stare! Și, aici, acest verb trebuie Înțeles strict din punctul meu de vedere și al Întregului meu destin; și nu e „singurul noroc” al vieții mele, spre amuzamentul sau stupoarea unora, aș mai putea Înșira câteva astfel de „bizare” hazarduri fericite: de a mă fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
interesante În varii domenii ale creației. Problema, de fapt, este aceea a adaptării - un concept care a făcut o carieră extraordinară, depășindu-și mult granițele, după epocala carte Originea speciilor a lui Darwin. Și, În viziunea mea cel puțin, acest verb, a te adapta, a avut chiar și În tinerețea mea - sau, poate, atunci În primul rând! - o clară ambivalență, deși adulții acelei epoci, cei care mă crescuseră, care mă Înconjurau și admonestau nu rareori, Îl aplicau Într-un singur sens
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai bine zis le „marginalizează”, le Împinge la o parte din centrul interesului. Aceasta e „revoluția” lui Proust: adoptând un „alt instrument stilistic”, În contradicție cu evanghelia stilistică a clasicilor, folosind frazele Încărcate de subordonate - În manieră germană, care așează verbul la urmă! -, el forează, forează cu o aviditate lacomă În acele straturi ale „memoriei” pe care nu le-a trăit niciodată! Sigur, scenele din trecutul cutărui personaj sunt Încărcate de detalii și mici acte care „s-au Întâmplat”, dar acestea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru că simțeau din nou „gustul puterii” și-și arătau iritarea la orice obiecție sau sfert de critică care „venea de jos”, fie că aveau pur și simplu sarcina să strângă șurubul. Se face un mult și gălăgios caz de acest verb, a „colabora”, mai ales de către generațiile care pătrund acum În literatură și-și Închipuie că ei, „ În locul nostru” ar fi fost mai viteji, mai intratabili. Sau de unii frustrați care nu au făcut cariera pe care o doreau și pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca s-o pot controla O pagină goală. Dar un document video (540 kb) era atașat și etichetat „fără subiect“. Am apăsat DESCĂRCARE. A apărut o fereastră care mă întreba „Doriți să descărcam acest fișier?“ (Doriți - ce alegere stranie de verb, am gândit reflex.) Am apăsat DA. Numele fișierului: „fără subiect“. Am apăsat SALVARE. - Fișierul A fost descărcat, promise vocea metalică. Apoi am dat clic pe DESCHIDERE FIȘIER. Am tras aer în piept. Ecranul deveni alb. Apoi foarte încet apăru pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-o; că e scriitoare, că tradusese din marii poeți. Așa că am Întrebat-o, mai mult din curtoazie, ce tradusese În ultimul timp. Socoteam că traducerile dintr-un mare poet sunt cvasi imposibile și că, dacă se poate reda sensul, magia verbului și a imaginei era netransmisibilă. Așa că atunci, când mi-a spus că a tradus „Le Bateau Ivre” de Rimbaud, am Întrebat-o aproape sfidător cum a redat În românește primul vers din această minune poetică: mi-a dat cu un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
alții. Aș fi dorit să mai fac un rodnic popas pe frumoasele Dv. meleaguri, atât de scumpe nouă, dar nu m-au mai chemat, nici Comit. de Cultură, nici Inst. Pedagogic, nici secția Cinematografie, nici Corpul didactic. Au uitat - probabil - verbul și ideile frumoase cu care i-am Încântat. Dar, iată, din Suceava, Dv. v-ați gândit la mine și asta răscumpără totul. Eu și soția mea, de asemenea, vă dorim familiei Dv. un rodnic și Îmbelșugat an, plin de sănătate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ochi, doritor, fără odihnă, ca între mine și Matei să se instaleze în sfârșit pacea amicală deplină; prin frazele mele stângace, rugoase și o exaltare nelalocul ei, îl jigneam chiar uneori pe rafinatul nostru prieten. „A elucida” era unul dintre verbele de mare frecvență în vocabularul lui Matei de atunci și în „pedagogia” lui, neobosit în a detecta prostia sau impostura de care eram înconjurați, aflată în poziții „prestigioase” atunci, Matei „ne învăța” arta de a ne „debarasa” ușor de anumite
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deplin, în ciuda dublei sale naturi) care pretinde că poate sta aici două minute neînfricat cu torsul gol și cu mâinile împreunate în rugăciune, ca Hristosul tău cu porumbelul din celebra frescă. Sau atunci să nu-mi mai spună nimeni că Verbul s-a întrupat făcându-se carne, deci epidermă (a doua punere în gardă: nu trișați cu carnația, voi fanatici ai Întrupării!). Cum traversarea deșertului te pregătește pentru lucruri mari, acest lung marș al apropierii, pe albia înecată în nisip a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lucrurile se schimbă, cuvinte, zicători, proverbe, tropi, trebuiesc atribuite marei majorități a poporului nostru din Ardeal și Moldova. A. impulsiune = forță care îndeamnă a săvârși ceva. impulsiv = ceea ce dă sau produce impulsia; cel care făptuiește subt puterea unei forțe irezistibile. verbul a impulsiona nu există în limba franceză. în românește, impulsiune a fost primit în forma lui scurtă: impulsie, ca și constituție (constituțiune), considerație (considerațiune), rezoluție (rezoluțiune) etc. etc. Se mai spune, în românește, impuls de la impulsus latin = împins. Se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un veștmânt prelung,/ Lung până-n pământ./ Scris îmi este, scris,/ Soarele și luna;/ În spatele lui,/ Soare cu căldura;/ În ambii umerei/ Doi luceferei;/ Jur-prejur de poale/ Cerul plin de stele,/ Toate văzdurele”. Enumerația aglutinantă compune un tablou uranian total. Repetiția verbului predicativ are menirea de a spulbera orice îndoială asupra celor ce urmează, contemplarea peisajului astral adus pe pământ și, mai mult, pe un pământean, fiind accentuată de sentimentul că sferele sacre au devenit accesibile prin puterea flăcăului. Cercetătoarea Silvia Ciubotaru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Gorj). Cumularea substantivelor cu determinanți la participiu are un efect hiperbolic asupra ascultătorului - cititor, în fața căruia Mistricean se conturează ca războinic mitic. Armele, ca exteriorizare a puterii interioare, au fost îndelung pregătite și perfecționate - ne-o arată adjectivele provenite din verbe la participiu - iar poziționarea atentă a arsenalului urmează reguli magice. Predicatele cu verbe la timpul durativ al prezentului indicativ completează imaginea intensă a înghițirii arhetipale și o prezintă în desfășurare într-un plan sacru. Un buzdugan solar își alege în cadrul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cititor, în fața căruia Mistricean se conturează ca războinic mitic. Armele, ca exteriorizare a puterii interioare, au fost îndelung pregătite și perfecționate - ne-o arată adjectivele provenite din verbe la participiu - iar poziționarea atentă a arsenalului urmează reguli magice. Predicatele cu verbe la timpul durativ al prezentului indicativ completează imaginea intensă a înghițirii arhetipale și o prezintă în desfășurare într-un plan sacru. Un buzdugan solar își alege în cadrul probei vitejești Mizilca, fecioara ce trebuie să pară războinic: „Un buzdugan ș-alegea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea./ În mână că mi-l lua,/ De genunchi mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca soarele strălucea./ La brâu că mi-l așeza” (Muntenia). În această baladă fantastică verbele la imperfect sunt cele care modelează poetic mesajul, gesturile personajului fiind încărcate de aura miticului dintr-un timp nedeterminat. Motivul înghițirii de către monstrul ofidian apare și în colinde, dar într-un număr mult mai restrâns de variante. Și aici ființa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-și potcovește,/ Cu potcoave de argint-î/ Calul calcă-n piatră seacă/ Piatra seacă poleiește/ Boeri caii s-adăpară”. Alchimia nefirească a pietrei și descoperirea apei, asemenea lui Pegas, sunt precedate de un efect vizual. Dicționarul limbii române (DLR) atestă pentru verbul a polei capacitatea de „a învălui într-o lumină aurie sau argintie, a face să strălucească”. Solaritatea radiantă a perechii cal - călăreț reordonează lumea, punând-o din nou pe făgașul ei vital. Galben și stăpânul său cumulează, așadar, puterile vegetaționale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Piatra seacă apă lăsa”. Restul textelor prezintă perechea cu puteri divine ca o singură ființă, în deplină armonie: forțele id-ului, depozitare ale esențelor vitale, sunt conduse de rațiunea ordonatoare. Dirijarea este sugerată însă peste tot la nivel morfologic de verbul a frânge, al cărui sens atestat în dicționarul citat include și actul de „a zmunci deodată frâul, spre a face calul să se întoarcă înapoi”. Mișcarea bruscă se augmentează și cu sensul popular al lui răsare: „a sări (în picioare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face um ficior care va spuni «Vit’eazu d’e apă»”. Motivul peștelui ca remediu împotriva infertilității este frecvent întâlnit în basme, datorită asocierii sale cu „nașterea sau restaurarea ciclică”. Atrage atenția în fragmentul citat valoarea de imperativ a viitorului verbelor, specifică ursirii nestrămutate. Efectul fertilizator pare pronunțat de instanța supremă a Ursitoarelor, singura condiționare ține de capacitatea de a prinde animalul magic. Un simbolism diferit rezultă din clasa eroilor care au numele legat de principiul focului ca simulacru solar. Drăgan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ducea ce se ducea,/ Pân' la calea jumătate”. Întoarcerea din drum de trei ori asigură tânărului posibilitatea de a regăsi intrarea în profan, odată pornit pe drumul pustiu spre haos, un drum îndelungat a cărui realizare stilistică o marchează repetiția verbului. Sintagma specifică incomensurabilității și nedeterminării („se ducea ce se ducea”), ca structură cristalizată, se întâlnește în toate speciile folclorice în care incursiunea într-o altă lume este necesară. În întâmpinarea eroului iese întruparea malefică pentru măsurarea forțelor dintre cosmos și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și a luptei inițiatice, având puterea de a unifica ascultătorul cu personajele scenariului mitic și de a transporta subiectul căruia i se cântă/povestește direct în timpul sacru. Dinamismul evenimentelor atinge vârful odată cu acest timp verbal și prin frecvența mare a verbelor. O altă întrupare a neantului ce va fi îmblânzită și deci transformată social este leul, al cărui lăcaș păstrează coordonatele sacre: „Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârful munțiloru,/ Sub poalele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare al inițierii, direcția solară pe care mai ales defunctul trebuie să pășească, domeniul sacru, neatins și neparcurs, destinat doar neofitului. Transcenderea de lungă durată a nivelurilor identifi¬cabile în basmul despre ciobanii ademeniți de zmeu este dată de repetiția verbului a se duce, care are în plus față de a merge conotația unei fracturi față de stadiul anterior, motiv pentru care este folosit și ca sinonim al verbului a muri. Condiția neofitului în acest sens este similară. Atât eroul de basm, colindă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nivelurilor identifi¬cabile în basmul despre ciobanii ademeniți de zmeu este dată de repetiția verbului a se duce, care are în plus față de a merge conotația unei fracturi față de stadiul anterior, motiv pentru care este folosit și ca sinonim al verbului a muri. Condiția neofitului în acest sens este similară. Atât eroul de basm, colindă sau baladă, cât și defunctul călătoresc spre o altă dimensiune a ființării, dezlegându-se cu totul de cea anterioară. Poarta din basmul în discuție separă domeniul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atipică pentru acest areal geografic. Lupta strânsă cu leul se încheie în „cap de sară”: „Când fu soare pe apus,/ Rupsă june pe leuț/ Cum îl rupse,/ Jos îl puse;/ Zgardăalbă-n cap i-o puse” (Lăpușnic-Ilia - Hunedoara). Perfectul simplu al verbelor predicative sacadează secvențele înfruntării, desfășurate cu rapiditate mai mare decât dacă ar fi fost ales imperfectul. În acest ultim caz, confruntarea sugerează o durată mai mare și un efort echivalent. Apusul aduce rapid deznodământul bătăliei care a definit o zi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de simboluri apotropaice și se află în no man ’s land, departe de social și ordine. Singuri neofiții pot ajunge aici, căci oamenii care au făcut deja saltul existențial nu reușesc să refacă traseul magic. „Puiul” Scorpiei „zace” lângă fântână, verbul trădând starea intermediară între moarte și viața umană. Ulterior adevărata natură a Samodivei va fi clară, inclusiv la nivelul lexemelor, dar ea nu va surprinde, căci lungirea, hainele verzi și nasturii de forma solzilor, ochii mici, metalici, și mediul umed
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aspectul feminin: „Cam pe mare, pe sub soare,/ Dincotro soare-răsare,/ Iată-mi vine Samodiva,/ Flăcărind, bărăcănind,/ Cu marame vânt făcând,/ Păr galben dărăpănând” (Oltina - Tulcea). Hierofania alimentată de lumina răsăritului surprinde prin ivirea bruscă sugerată de interjecția prezentativă urmată îndeaproape de verbul la prezentul indicativ, a cărui putere „cinema¬tografică” de evocare face retina receptorului să se dilate. Timpul mitic instaurat este dilatat apoi de patru verbe la gerunziu care prelungesc venirea infernală în percepția magică; formele arhaice predominante adâncesc întoarcerea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]