14,325 matches
-
să vă și holbați, dacă vreți. Și eu să vă zic cum e cu lăcustele americane. Cea căreia Îi spunem maro-mijlocie a fost mereu preferata noastră. Rezistă cel mai mult În apă și sunt preferatele peștilor. Cele mai mari, care zboară, scot un zgomot asemănător cu cel pe care-l face șarpele cu clopoței atunci când Își agită clopoțeii, un sunet sec, au culori foarte vii, unele fiind roșii, altele galbene cu dungi negre, numai că aripile li se fac bucăți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și-au luat zborul, dispărând după creasta malului. Câteva s-au cocoțat pe crengile copacilor, dar cele mai multe s-au Împrăștiat prin tufe și am fost nevoit să sar de mai multe ori pe tufele Înghețate până să le fac să zboare. Și, cum se iveau În timp ce eu abia Îmi țineam echilibrul printre tufele alea Înghețate și elastice, mi-era greu să le nimeresc, așa că am omorât două, pe cinci le-am ratat, și am pornit Înapoi, Încântat că am găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
barăcile și casele față de câmpuri și desișuri - vâna În minte În timp ce trecea, măsurând fiecare loc deschis din punct de vedere al posibilităților de hrană și ascunziș, gândindu-se unde ar putea da de un stol și-n ce direcție ar zbura acesta. Când vânezi prepelițe, nu trebuie să te bagi Între ele și ascunzătoare lor obișnuită, după ce le găsesc câinii - altfel țâșnesc direct către tine, o grămadă de păsări, unele ridicându-se abrupt, altele trecându-ți pe la urechi, aproape atingându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strângeau tare, limba vioaie, ochii goi, gura care avea un gust bun, apoi ceea ce era deopotrivă stânjenitor, strâmt, dulce, umed, minunat, mic, dureros, complet, final, nesfârșit, fără de sfârșit, fără a se sfârși vreodată, sfârșit dintr-odată, pasărea mare care a zburat ca o bufniță-n amurg, atât că În pădure era zi, și acele de cucută care ți se-nfigeau În burtă. Așa că, de câte ori ajungi În vreun loc pe unde-au stat indieni Înainte, le simți Încă mirosul, deși ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de cucută care ți se-nfigeau În burtă. Așa că, de câte ori ajungi În vreun loc pe unde-au stat indieni Înainte, le simți Încă mirosul, deși ei nu mai sunt acolo, și toate sticlele golite de calmante și toate muștele care zboară pe acolo nu pot ucide mirosul de iarbă grasă, pe cel de fum și pe celălalt, de piele de jder abia jupuită. Și nici glumele despre ei și despre țigăncile lor bătrâne. Nici mirosul grețos de dulce pe care ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sfârșit ei. Toți s-au sfârșit la fel. Altădată, cu mult timp În urmă, era bine. Acum nu mai e. Și apoi, cealaltă temă. Când ai doborât o pasăre din zbor, le-ai doborât pe toate. Sunt diferite și fiecare zboară altfel, dar senzația e aceeași și ultima pasăre Împușcată e la fel de bună ca prima. Pentru asta trebuia să-i mulțumească tatălui său. — S-ar putea să nu-ți placă de ei, Îi spuse Nick băiatului. Da’ cred că ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ieri... Și zilele treceau una după alta, cu ninsori și geruri aspre. Cât era ziulica de mare, Toaibă se căznea să meargă, folosind cât mai mult cu putință piciorul rănit. Mergea până îi dădeau lacrimile de durere... Și gândurile îi zburau de multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi al naibii de greu să te furișezi printre liniile inamice, dar și mai greu să stai nemișcat în vreo zi cu ger de să crape pietrele... Ce-o fi făcând oare Trestie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mină, dar să mai și lucreze” - gândea aruncându-și din când în când privirea spre el. A privit mai cu băgare de seamă la vecinul lui... O zvâcnire a inimii l-a zguduit și o șoaptă abia auzită i-a zburat de pe buze: „Trestie!!!” Bolnavul și-a șters lacrimile, a privit spre el și o licărire de lumină i-a străbătut 128 fața pământie... În timp ce se uita intens către Toaibă, buzele sfarogite de arșița bolii au reușit să îngaime: „Toadere!”... Apoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu ea prin dreapta vecinului și se așază în fața echipei, jocul continuând. Indicații metodice Jocul continuă până când primul jucător din fiecare echipă rămâne în fruntea șirului. Echipa a cărei prim jucător a sosit primul la locul său este câștigătoare. 26.Zboară, zboară Elevii se așează în cerc, în linie sau în bănci, stând jos cu degetele arătătoare de la ambele mâini pe genunchi sau pe bănci. Unul dintre elevi strigă „Zboară, zboară!” ursul, vulpea, vrabia etc. Elevii trebuie să fie atenți la
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
ea prin dreapta vecinului și se așază în fața echipei, jocul continuând. Indicații metodice Jocul continuă până când primul jucător din fiecare echipă rămâne în fruntea șirului. Echipa a cărei prim jucător a sosit primul la locul său este câștigătoare. 26.Zboară, zboară Elevii se așează în cerc, în linie sau în bănci, stând jos cu degetele arătătoare de la ambele mâini pe genunchi sau pe bănci. Unul dintre elevi strigă „Zboară, zboară!” ursul, vulpea, vrabia etc. Elevii trebuie să fie atenți la ce
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
prim jucător a sosit primul la locul său este câștigătoare. 26.Zboară, zboară Elevii se așează în cerc, în linie sau în bănci, stând jos cu degetele arătătoare de la ambele mâini pe genunchi sau pe bănci. Unul dintre elevi strigă „Zboară, zboară!” ursul, vulpea, vrabia etc. Elevii trebuie să fie atenți la ce zboară, să ridice mâinile sus de pe bănci iar la ce nu zboară să țină mâinile jos. Jucătorii care nu sunt atenți sunt eliminați din joc. 27.Leapșa Locul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
jucător a sosit primul la locul său este câștigătoare. 26.Zboară, zboară Elevii se așează în cerc, în linie sau în bănci, stând jos cu degetele arătătoare de la ambele mâini pe genunchi sau pe bănci. Unul dintre elevi strigă „Zboară, zboară!” ursul, vulpea, vrabia etc. Elevii trebuie să fie atenți la ce zboară, să ridice mâinile sus de pe bănci iar la ce nu zboară să țină mâinile jos. Jucătorii care nu sunt atenți sunt eliminați din joc. 27.Leapșa Locul - curte
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Elevii se așează în cerc, în linie sau în bănci, stând jos cu degetele arătătoare de la ambele mâini pe genunchi sau pe bănci. Unul dintre elevi strigă „Zboară, zboară!” ursul, vulpea, vrabia etc. Elevii trebuie să fie atenți la ce zboară, să ridice mâinile sus de pe bănci iar la ce nu zboară să țină mâinile jos. Jucătorii care nu sunt atenți sunt eliminați din joc. 27.Leapșa Locul - curte, teren. Jucători - 10-20. Un jucător prinde pe ceilalți care se feresc de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
jos cu degetele arătătoare de la ambele mâini pe genunchi sau pe bănci. Unul dintre elevi strigă „Zboară, zboară!” ursul, vulpea, vrabia etc. Elevii trebuie să fie atenți la ce zboară, să ridice mâinile sus de pe bănci iar la ce nu zboară să țină mâinile jos. Jucătorii care nu sunt atenți sunt eliminați din joc. 27.Leapșa Locul - curte, teren. Jucători - 10-20. Un jucător prinde pe ceilalți care se feresc de a fi prinși. Dacă reușește să prindă un jucător, împreună cu acesta
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Eretele și porumbeii Locul de joc se delimitează prin două linii paralele la o distanță de 8-12 metri. Se alege un „erete” sau „prinzător” care se mișcă între cele două linii înapoia cărora stau porumbeii. La chemarea eretelui prin cuvintele „Zboară, zboară porumbeii!” toți jucătorii trebuie să traverseze terenul urmăriți de erete care caută să-i prindă. Prinderea este valabilă dacă eretele a reușit să facă trei bătăi cu palma pe umărul porumbelului. Reguli La chemarea eretelui traversarea este obligatorie. După
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
și porumbeii Locul de joc se delimitează prin două linii paralele la o distanță de 8-12 metri. Se alege un „erete” sau „prinzător” care se mișcă între cele două linii înapoia cărora stau porumbeii. La chemarea eretelui prin cuvintele „Zboară, zboară porumbeii!” toți jucătorii trebuie să traverseze terenul urmăriți de erete care caută să-i prindă. Prinderea este valabilă dacă eretele a reușit să facă trei bătăi cu palma pe umărul porumbelului. Reguli La chemarea eretelui traversarea este obligatorie. După intrarea
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
sperie viitorul: Ești În afara timpului. Și dispăru. 19. - Sărut-mîna! spusei și Îi sărutai mîna dreaptă pe care mi-o Întinse cu voioasă surprindere copilărească domnișoara Marga Popescu. Nu ne văzuserăm din ianuarie, eram În iunie; de atunci pînă acum timpul zburase deasupra noastră neobservat. Ne Întîlnirăm Întîmplător pe strada principală a orașului, - fostă strada Regală - pe vremuri locul de promenadă a protipendadei a orașului și, clandestin, al elevilor și elevelor de liceu din cursul superior, care nu aveau acces aici potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
e dor și-acum de comuna voastră, de voi toți și de Lung. Ce mai face Lung?”, iar ultima cu Încheierea: „Mă gîndeam În vara asta, care e pe terminate, să petrec cu voi o săptămînă, dar concediul mi-a zburat pe negîndite”. „Poate se jenează, gîndi. Au trecut șapte ani, dar nu pentru că ne-a uitat n-a mai venit pe aici; dacă ar fi așa nu ne-ar fi scris. Și Întotdeauna e drăguț cu tata cînd acesta merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cuprinse genunchii cu brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își spuse că prețuia mai puțin decât mușchiul acela sub cerul imens, palid, acolo, la granița Imperiului deasupra căreia i se părea că poate zbura asemenea unui șoim. Închise ochii. Putea vedea ținuturile străbătute de Danubius, iar mai departe, spre apus, pe cele străbătute de Rhenus. Danubius și Rhenus erau două fluvii mari care, asemenea unor urme desenate de degetul divinității pe pământ, marcau granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sălbatice ale unor triburi necunoscute. Își închipui că vede de sus drumurile, satele, orașele și fortificațiile de o parte - unde se întindeau provinciile romane -, iar de cealaltă parte, păduri nesfârșite, unde puterea Romei nu reușise să pătrundă. Își închipui că zboară până în Britannia, ocupată de puține legiuni, și că apoi coboară spre miazăzi și străbate plutind Galliile, Tolosa și satul lui natal, iar mai departe Pirineii și Hispania, unde fratele său luptase curajos pentru Galba, și mai încolo Lusitania, unde într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ia viața la fel de repede ca și cum ar fi scos un dinte. Acela era drumul pe care i-l rezervase destinul? — Tot acolo sunt? — Da. Sunt foarte mulți. Ar trebui să-l prevenim pe fratele meu. — Sigur că da, dacă știi să zbori... Dar el nu știa să zboare decât în închipuire. — Și atunci ce facem? întrebă, abia mișcându-și buzele. — Rămânem aici. Nu avem ce face. Nu vom muri de frig; avem blănurile, iar mie mi-a mai rămas pâine și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fi scos un dinte. Acela era drumul pe care i-l rezervase destinul? — Tot acolo sunt? — Da. Sunt foarte mulți. Ar trebui să-l prevenim pe fratele meu. — Sigur că da, dacă știi să zbori... Dar el nu știa să zboare decât în închipuire. — Și atunci ce facem? întrebă, abia mișcându-și buzele. — Rămânem aici. Nu avem ce face. Nu vom muri de frig; avem blănurile, iar mie mi-a mai rămas pâine și un pic de vin. Din castru, vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întâmplări îngrozitoare părea să zdruncine lumea chiar sub ochii lui. Pe lângă el trecură în galop, aproape fără să atingă pământul, trei călăreți, siniștri în mantiile lor negre, care dispărură în pădure. În spatele lor veneau trei femei înveșmântate în alb, care zburau prin aer, duse de vânt. În cele din urmă, se arătă Ausper, care ridică un deget descărnat și, fără să rostească un cuvânt, îl îndreptă spre inima lui Valerius, apoi dispăru. Atingerea degetului pe piept fu ca tăișul unui pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe împărat. Vitellius își aminti, înspăimântat, cuvintele rostite de Ausper chiar acolo, în tavernă, cu puțin timp în urmă. Îl trecură fiorii. Ausper știa toate luminile și umbrele Destinului. — Coroana a căzut de pe capul lui Galba, iar puii sacri au zburat? — Da. Hector se ridică, deschise ușa și privi spre cer, apoi se întoarse în grabă și se așeză la masă. — Luna stă să apună. E târziu, peste puțină vreme trebuie să plec. Mai povesti că Galba îl alesese pe Piso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]