137,849 matches
-
apariției unui ziar catolic în capitala țării, contribuind la dezvoltarea presei catolice până la instaurarea regimului comunist, care a dus la sistarea publicațiilor catolice. Deși începutul a fost timid, prin publicarea unei reviste de către preotul Gabor din fonduri proprii, în scurtă vreme s-a schimbat modul de abordare a constituirii unei prese catolice în Moldova, conștientizându-se că "fără îndoială, presa a însemnat de-a lungul veacurilor mijlocul cel mai folositor pentru educația creștinească". Înțelegerea importanței și a rolului presei în societate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Assisi (Italia) până după cel de-al Doilea Război Mondial. A murit la Roma la 10 mai 1967775. Preotul Bonaventura Morariu a fost autorul mai multor articole de istorie și de spiritualitate franciscană, tipărite cu precădere în publicațiile catolice ale vremii. Debutul l-a constituit apariția unui material dedicat jubileului de 25 de ani de la înființarea Provinciei Franciscane în România 776, în revista Viața. Monografice sale (deși de dimensiuni modeste) au avut la bază cercetarea arhivelor parohiale despre care a scris
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
aceste reviste: "la noi în casă nu știe nimeni carte, nu pricep nimic din ce scrie, n-am niciun folos din citire, nu sunt parale, e prea scumpă, eu împrumut de la alții, eu sunt abonat la o revistă, n-am vreme de citit, am să mă mai gândesc"798. Raportul dintre ponderea populației catolice din România 799 și tirajele publicațiilor ce i se adresau arată că acestea au fost bine receptate. Viața a fost o revistă populară destinată în special sătenilor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
prese comune care să exprime același scop (aceste constatări nu includeau planul spiritual și mesajul creștin, care a fost mereu același). Nu au fost găsite resursele sau modalitatea de a depăși numeroasele probleme (rituri și naționalități diferite, orgolii personale, spiritul vremii, tendințele naționaliste și revizioniste) care au împiedicat concentrarea și unificarea presei catolice din țara noastră. Importanța deosebită acordată apariției unui cotidian reiese și din specificul acestuia de a prezenta probleme concrete ale oamenilor și al societății, ancorate în realitatea imediată
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apară, ținând cont de contextul economic existent (mai precis, criza economică de la sfârșitul anilor '20 și începutul anilor '30) în condițiile în care un astfel de proiect necesita o sumă considerabilă. Semnatarii memoriului s-au întrebat: "tocmai acum în aceste vremuri grele de criză vă prezentați cu ideea unui astfel de cotidian"924? Răspunsul la această întrebare anticipată de cei ce au întocmit memoriul a fost unul care a arătat importanța demersului: "tocmai în aceste vremuri grele simțim mai tare nevoia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
întrebat: "tocmai acum în aceste vremuri grele de criză vă prezentați cu ideea unui astfel de cotidian"924? Răspunsul la această întrebare anticipată de cei ce au întocmit memoriul a fost unul care a arătat importanța demersului: "tocmai în aceste vremuri grele simțim mai tare nevoia ce o are biserica noastră de acest cotidian care să poată apăra interesele ei cu efect pe toate terenurile. Necesitatea lui este atât de arzătoare, încât fiecare fiu conștient ale acestei biserici va trebui să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la două săptămâni, tratând mai degrabă subiecte religioase decât social-politice, fiind diferită din mai multe puncte de vedere (dar mai ales ca însemnătate, difuzare și concept). Ca format și tematică, se afla undeva la mijloc, între revistele religioase clasice ale vremii și fostul ziar Albina; însă la această nouă publicație nu au fost cooptați și uniții, neavând astfel reprezentativitate pentru toți catolicii români. Proiectele și inițiativele propuse de uniți sau în colaborare cu aceștia nu s-au mai materializat, acest fapt
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
serii, așa cum am amintit deja: "Seria Istorioare Morale"1013, "Seria Religioasă"1014 și "Seria Viețile Sfinților"1015. Pe lângă aceste trei serii cu caracter religios, la editura Presa Bună au apărut și numeroase lucrări ale unor importanți oameni de cultură ai vremii, care au contribuit la promovarea culturii românești. Vom da doar câteva exemple în acest sens: A. Scriban, Dicționarul limbii românești (1936), G. Djuvara, Politica externă a regelui Carol I, (1943), P.I. Constantinescu, Tipărituri vechi românești necunoscute (1931), D. Gazdaru, Limba
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
spaniol din sec. XVIII (1933), I Hudita, Contribuțiuni la istoria lui Cuza Vodă (1931), G. Popa-Lesseanu, Izvoarele istoriei românilor. Românii în poezia medievală 3 (1934) și multe altele. Tirajul unor lucrări apărute la această editură era unul considerabil pentru acea vreme: de exemplu, Catehismul prescurtat a apărut în peste 20.000 de exemplare 1016. S-au mai imprimat aici și alte lucrări, precum: V. Ghika, Spicuiri istorice (1935), I Mărtinaș, Cine sunt catolicii moldoveni (1942), Mitropolitul Petru Movilă și catolicismul (1943
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și toate celelalte mijloace de comunicare au avut un rol important, deoarece comunicarea dintre Sfântul Scaun și comunitățile catolice din întreaga lume s-a realizat și prin intermediul lor. Poziția Bisericii față de fenomenul mass-media a fost una care a răspuns tendințelor vremii, rezolvând anumite probleme imediate, fără a avea totuși un fundament teoretic foarte clar, sau un plan bine definit pe termen lung (cel puțin, nu în prima jumătate a secolului al XX-lea). În disputa cu Statul, Sfântul Scaun a mizat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
BAC, Madrid, 2005, p. 4. 105 Papa Paul III a convocat Conciliul de la Trento (1545), încheiat de Pius IV (1563), care a venit cu câteva soluții pentru a pune capăt confuziei doctrinare referitoare la tipărituri. "Cenzura" exista deja în acea vreme, și nu era specifică exclusiv Bisericii, de vreme ce în toate monarhiile absolutiste puterea era concentrată în persoana regelui. Unele dintre primele publicații periodice au fost finanțate chiar de către stat și odată cu căderea absolutismului, una dintre aspirațiile liberalilor a fost libertatea presei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de protestantism, redându-le Bisericii Universale. 739 Ioan Ferenț, " Ieremia Movilă și catolicismul", în Calendarul catolic, 1915, pp. 37-49 740 Autorul a evidențiat faptul că domnul Moldovei, Ieremia Movilă, alături de fratele său, mitropolitul Gheorghe Movilă, ar fi "lucrat", încă de pe vremea lui Petru Șchiopul pentru apropierea Moldovei de Sfântul Scaun. 741 Ioan Ferenț, Cumanii și episcopia lor, Blaj, 1931. 742 Anton Gabor, "Moartea Părintelui Dr. Ioan Ferenț", în Lumina creștinului, septembrie 1933, p. 151. 743 Dănuț Doboș, "Figuri ilustre. Preotul Ioan
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
drept un vot etc" (APRC Iași, dosar Corespondență 1862-1939, f. 471). 981 Proiectul de statut a fost însoțit de un apel prin care se cerea participarea (mai ales financiară) a credincioșilor și se motiva nevoia înființării acestei societăți: "De multă vreme s-a recunoscut la noi nevoia unei prese catolice care să fie în stare de a lumina și a întări pe credincioși și care să-i îndrumeze să răspundă cât mai potrivit la toate greutățile ce se aduc împotriva sfintei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
trebuie”. Un drum, o „cărăruie” cu „troscoțel” și „nalbe”, un „tren negru” gonind pe „șesul nesfârșit al gândului” orientează, aparent, spre contemplație; programul etic al poetului reclamă însă verbul ofensiv, strigătul în crescendo, apt să spargă „veacuri de zid”. Câtă vreme Copacul (întocmai invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile”, îi stau bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu a încercat să-și urce glodul gliei pământești / Pe himalaia celor mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
istorie. Adresându-se „năpraznicei Rusii”, poetul, a cărui voce (se) rostește acum la persoana I plural, lansează versuri-avertisment: „ne crezi fără ieri, fără mâine/ și uiți c-am fost - pentru cine știe s-asculte/ cu-auzuri de câine -/ sub ale vremii ape sălbatice multe:/ piatră neclintită ce rămâne.” Rapsodie valahă reprezintă emblema lirismului național al lui C. Poemul propune imaginea unei comunități coextensive universului natural ce a născut-o: simbioză colosală de „piatră” și „foc” (două simboluri axiale ale lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
gazetă cu acest titlu. Noul ziar va ieși dimineața, în timp ce marile cotidiene ale epocii, „România”, „Voința națională” sau „România liberă”, apăreau după-amiaza. Între septembrie 1885 și ianuarie 1886 direcția gazetei este asigurată de Nicolae Procopiu, care va deveni pentru multă vreme redactor-șef. Alcătuit după modelul gazetelor italiene, independent politicește, cu un caracter popular, având menirea de a difuza în mod obiectiv informația politică și socială din țară și din străinătate, ziarul își formează un public, ceea ce îi permite editorului să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
începând din 1888), umoristice, ilustrate, pentru copii etc. Printre redactori se numără gazetari profesioniști reputați ai timpului: Ion Popescu, D. Teleor, I. Gh. Nicoleanu-Fix, D. Marinescu-Marion, Panait Macri, Iuliu I. Roșca, Grigore Ventura, Aurel Alexandrescu-Dorna, Cornel Scurtu, C. Cosco. O vreme secretar de redacție a fost D. Marinescu-Marion, iar din 1898 această responsabilitate și-o va asuma B. Marian. Fără importanța pe care au avut-o pentru cultura națională în a doua jumătate a secolului al XIX-lea „Românul” lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
I. Hodoș). Cu publicistică artistică și literară colaborează D. Stăncescu, Al. Vlahuță, I.L. Caragiale, G. Coșbuc, D. Teleor, Cincinat Pavelescu. Comentarii și cronici privitoare la viața teatrală sau muzicală dau George Ranetti și Grigore Ventura, iar Victor Anestin susține multă vreme o informată cronică științifică. Versurile publicate aparțin lui Gr. H. Grandea, Carol Scrob, Al. I. Șonțu, Nicolae Țincu, Panait Macri, Th. M. Stoenescu, Anei Ciupagea, Elizei Mustea, lui Virgiliu N. Cișman, George Murnu, N. Christescu, N.G. Rădulescu-Niger, Radu D. Rosseti
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Macedonski, Lucia Borș, Nicolae Milcu, Eufrosina Pallă-Arion, I. Suchianu ș.a. Mulți vor continua să publice și după 1930 fie în secțiunea îngrijită de Brăiloiu, fie în alte pagini. Li se vor alătura Sărmanul Klopștock, colonelul Ion Popescu-Lumină (rubrica „Din alte vremuri”), Vasile Militaru, George Voevidca, George Nutzescu, Volbură Poiană-Năsturaș, Th. Rosen ș.a. Cronica literară va fi susținută până în 1944 de M. Gh. Constantinescu, Aida Vrioni, Paul I. Papadopol, Mihai Niculescu; George Oprescu scrie articole și cronici plastice; o cronică a limbii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
naționale prin situarea tot mai clară la dreapta (în primul rând prin articolele lui Silviu Dragomir, Romulus Seișanu, N. Batzaria ș.a.), comentariile literare se vor păstra, în linii mari, în limitele tradiționale, fără excesele din alte ziare („Cuvântul”, „Curentul”, „Porunca vremii” etc.) și reviste. În anii premergători și în timpul celui de-al doilea război mondial colaborează George Gregorian, D. Iov, V. Demetrius, Al. Iacobescu, Aron Cotruș, N. Davidescu, Mircea Dem. Rădulescu, Al. Sabaru, Olga Greceanu (cu însemnări de călătorie), Damian Stănoiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Fany Ștefănescu-Moldovan, prin pagini de proză (C. Delamovilă, Mariana Ștefănescu, Rozalina Melinescu, Virgil Ștefănescu, Al. Gr. Piepteanu, Elena Ștefănescu, Rodica Popescu, Ana Stroescu) și recenzii semnate de Pericle Martinescu, Marin C. Ionescu și Dragoș Protopopescu. Sub impactul curentelor politice ale vremii, revista sprijină Liga Antirevizionistă Română, condusă de Stelian Popescu, directorul „Universului”. Alunecarea revistei spre ideologia de dreapta e și mai evidentă în numărul 6 (februarie 1938), închinat lui Ion Moța și Vasile Marin, în care scriu Radu Gyr, Victor Bilciurescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285892_a_287221]
-
și să faciliteze interpretarea rezultatelor analizei statistice a fenomenului, reprezintă cea mai eficientă abordare. 2.4 Metode statistice folosite în analiza dezvoltării regionale în România 2.4.1 Rațiunea aplicării metodelor statistice multivariate în studiul fenomenului de dezvoltare regională Dinamica vremurilor, manifestată de cele mai multe ori sub semnul hazardului și al incertitudinii, suscită la cercetare și cunoaștere pentru a găsi o explicație rațională. Fenomenele „de tip stochastic din orice domeniu al vieții economico - sociale sau naturale”, „în mișcarea lor curentă - continuă, în
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
asemenea, amplele tablouri dedicate revoluției ruse din 1905-1906 și răscoalei din 1907, cu scene plastice de acțiune în care sunt angrenate mulțimile, amândouă tributare însă în prea mare măsură documentelor, multe preluate direct din rubricile de fapt divers ale periodicelor vremii. Neîncheiat, cu mari inegalități, În preajma revoluției îi asigură totuși lui S. un loc important printre romancierii primei jumătăți a veacului al XX-lea. În zugrăvirea aglomerărilor umane siberiene, a coloniilor de surghiuniți, a societății locale, Stere pune ceva din darul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
15. Graham Swift: Inteligențe în mișcare / 271 4.16. George Szirtes: Forma poetică e un respect necesar" / 277 Abstract / 289 Capitolul 1 Literatura Desperado 1.1. Trans-romanul Imaginația umană a fost, este dintotdeauna, mare devoratoare de povești, de narațiune. Multă vreme epicul a sufocat aproape toate celelalte genuri, de la Biblie încoace, prin antichitatea greacă, evul mediu, renaștere, secolul luminilor și tot ce i-a urmat. În tot acest timp povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să-l înțeleagă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înfulecă absolut tot tehnică romanescă anterioară, psihanaliză, mitologie, istorie literară și culturală etc. într-un conglomerat inimitabil. Joyce este un accident fericit, dar mai ales din fericire un accident. Interesant este că teoria Virginiei Woolf (fără pretenții de teorie, la vremea ei, când teoria literară nu se ridicase încă la gloria de azi) nu se aplică la Modernism. Modernismul colcăie de istorii, iubiri și limbaj rafinat (la exasperare, e drept). Cei care chiar fac ceea ce predica în anii treizeci Virginia Woolf
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]