14,879 matches
-
Comisiei de examinare că are în fața sa un candidat bine pregătit, bine informat și mai ales pătruns de dorința și râvna de a trăi o viață teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învățătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în așa fel încât să poată răspunde și întrebărilor omului de azi, dar să rămână și preot adevărat. Cu o preoțime fără cultură teologică și fără trăirea demnității și misiunii
Patriarhul Daniel () [Corola-website/Science/299692_a_301021]
-
credibilitate potrivit unui sondaj INSCOP. Mii de demonstranți au mărșăluit Dealul Mitropoliei în centrul Bucureștiului, unde se afla sediul bisericii. Dintre articolele publicate în periodice amintim: "Chemarea preoțească" (1973); "Elemente ale religiei geto-dacilor favorabile procesului de încreștinare a strămoșilor" (1976); "Învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre rugăciunile pentru cei adormiți în Domnul" (1976); "Timpul și valoarea lui pentru mântuire în Ortodoxie" (1977); Temeiurile dogmatice ale bucuriei creștine" (1977); "Creștinii din Occident în căutarea Ortodoxiei" (1978); "Dorul pentru Biserica nedespărțită sau
Patriarhul Daniel () [Corola-website/Science/299692_a_301021]
-
înregistrată automat drept membru al Bisericii Suediei. În 1999 și, oficial, la 1 ianuarie 2000, o dată cu ruperea Bisericii de către stat, fiecare e liber să-si aleagă cultul. Biserica suedeză foloseste ritul suedez. În timpul reformei, atari au vrut o preluare a învățăturii și practicii anglicane. Totuși, episcopii au considerat ritul anglican drept prea calvinist. De aceea, practica sacramentală suedeză își are propriile trăsături. Trei taine sunt săvârșite: botezul, pocăința, euharistia. Liturghia se săvârșește des, ba chiar zilnic în anumite mănăstiri și parohii
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
cu Amazoanele și bătălia de la Marathon. Aici își ținea lecțiile Zenon și aveau loc discuțiile cu discipolii săi. ul s-a dezvoltat ca o reacție împotriva epicurismului, având originea în filosofia "cinică" fondată de Antisthene, un discipol al lui Socrate. Învățătura centrală a stoicismului este morala derivată din însăși legile naturii. Acceptarea acestei evidențe compensează durerea și nefericirea, împacă binele cu răul, viața cu moartea. O altă trăsătură constă în recomandarea iubirii față de oricare alte ființe. "Stoa" a avut o audiență
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
față de oricare alte ființe. "Stoa" a avut o audiență largă la gânditorii greci și romani, cunoscând o evoluție de mai multe secole, în trei perioade: "Stoa" a fost cel mai influent curent în filosofie din timpul imperiului roman, înainte ca învățătura creștină să devină religie de stat. În filosofia stoică, etica ocupă locul preponderent, în slujba căreia se află logica și fizica (cu sensul general de știință a naturii). În logică sunt cuprinse gramatica, retorica și dialectica, urmând în esență principiile
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
care nu admit excepții, iar esențialul naturii umane este rațiunea. Aceste principii se sumează în celebra maximă: "„Trăiește în acord cu natura!”". Din această formulă derivă noțiunea de "virtute", cu cele patru aspecte cardinale: "înțelepciunea", "curajul", "dreptatea" și "temperanța", corespondând învățăturilor lui Socrate. În timp ce în etica aristoteliană se recunoștea locul pasiunilor în natura umană, urmând ca acestea să fie reprimate prin rațiune, stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergând până la ascetism ("„askesis”"), pentru că virtutea reprezintă unica fericire. A fi virtuos, înseamnă a fi
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
patriotică cea mai avântată închinată gloriei Romei. "Epistulae" ("Scrisori"), două cărți (20 și 13 a.Chr.) în hexametru dactilic cu problematică filosofică, morală, literară etc. Ca filosof, Horațiu preferă principiul aristotelian al "căii de mijloc de aur" ("aurea mediocritas") și învățăturile lui Epicur, conform cărora plăcerea reprezintă bunul unic, iar durerea singurul rău existent. Adevărata plăcere se găsește în starea de absolută liniște sufletească, în tihnă, într-un mod de viață bazat pe virtuțile majore ("mores maiorum"): modestia, curajul, fidelitatea, statornicia
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
a rămas pentru tot restul vieții sale rezervat, secretos și în mare măsură un om de casă căruia nu-i plăcea să călătorească sau chiar să participe la treburile de zi cu zi de stat. Era mult mai interesat de învățături oculte cum ar fi astrologia și alchimia. A avut o mare varietate de hobby-uri personale, cum ar fi: cai, ceasuri, colectarea rarităților și a început să fie patron al artelor. A suferit periodic de crize de melancolie (depresie), lucru
Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299040_a_300369]
-
de partea sa pe patriarhul de Alexandria și pe împăratul Teodosie, care convoacă un sinod care dispune depunerea lui Flavian. Acesta se adresează Papei Leon, care, într-o scrisoare rămasă celebră, Epistola dogmatica ad Flavianum, expune limpede și pe larg învățătura ortodoxă, adevărată, conformă Sfintei Evanghelii și sinoadelor anterioare. Împăratul convocă un nou sinod, la Calcedon - localitate pe malul Bosforului -, și 600 de episcopi, în frunte cu delegații papiei Leon, ascultă și aprobă scrisoarea dogmatică a Marelui Păstor; se afirmă solemn
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
ortodoxă, adevărată, conformă Sfintei Evanghelii și sinoadelor anterioare. Împăratul convocă un nou sinod, la Calcedon - localitate pe malul Bosforului -, și 600 de episcopi, în frunte cu delegații papiei Leon, ascultă și aprobă scrisoarea dogmatică a Marelui Păstor; se afirmă solemn învățătura că în Hristos coexistă două naturi unite într-o singură persoană. „Iisus Hristos”, afirmă Papa Leon în epistola sa, „pentru noi și pentru a noastră mântuire, s-a născut din Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, după firea omenească, ca un
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
cu unele cadențe foarte expresive, ne dau măsura întreagă a personalității sale bogate. Spirit înțelegător și cu vederi largi, el nu se oprește la amănuntele neînsemnate ale problemelor, ci analizează și expune esențialul; așa a procedat în formula dogmatică a învățăturii de credință, dezbătută și definitivată de către Sinodul Ecumenic al IV-lea, din Calcedon. Când, în ziua de 10 noiembrie 461, a închis ochii pentru lumina soarelui material, iar în anul 668 mormântul i-a fost mutat și un monument i-
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
000 de dolari, lăsată prin testament de Ion Rațiu. Proiectul a preconizat, printre altele dotarea unui laborator cu mobilier și aparatură performantă pentru disciplina informatică, înființarea "Fondului de carte Ion Rațiu" și acordarea "Premiilor Ion Rațiu" elevilor cu performanțe la învățătură. Premiile "Ion Rațiu" se acordă la finele anului școlar, într-un cadru festiv, de acest premiu beneficiind de fiecare dată atât un elev de la profilul real, cât și un elev de la profilul uman. Lansat în iulie 2004, Centrul Rațiu pentru
Ion Rațiu () [Corola-website/Science/299073_a_300402]
-
A fost și primul călugăr care a devenit papă. Este recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa, atât în Biserica Romano-Catolică cât și în Biserica Ortodoxă (Răsăriteană). Jean Calvin îl admiră pe papa Grigore și îl citează în lucrarea sa "Învățătura religiei creștine". Este patronul muzicienilor, cântăreților, studenților și al învățătorilor. Considerat unul din cei mai însemnați papi din istorie. Se presupune că Sf. Grigore (Grigore cel Mare) s-a născut în jurul anului 540 la Roma. Părinții l-au numit Grigore
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
Narziss und Goldmund" ("Narcis și Gură de aur") (1930). Între scrierile sale se regăsesc "Jocul cu mărgele de sticlă" (1943) și "Siddhartha", povestea unui tânar indian, fiu de brahman, plasată in timpul vietii lui Gautama Buddha, în timp ce acesta își propovăduia învățăturile. Cartea a fost publicată în 1922 și a constituit un roman ilustrativ pentru interesul lui Hesse în studierea budismului. Finețea și calitatea lirică a prozei lui se regăsesc și în versurile pline de melancolie din "Gedichte" ("Poeme") (1922) și "Trost
Hermann Hesse () [Corola-website/Science/299081_a_300410]
-
în luptă și în agora. În Atena și în alte polisuri, unde democrația se afla la loc de cinste, se acorda o atenție specială studierii politicii, stăpânirii cuvântului, cunoașterii logicii și expunerii argumentate a ideilor și opiniilor. Dacă în Sparta învățătura înaltă rămânea un privilegiu al oligarhiei, un monopol și o putere a sa, în Atena a gândi, a raționa se impuneau, deopotrivă, și pentru aristocrați și pentru demos. Experiența Atenei în materie de educație este unică în Antichitate. În centrul
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
evanghelii canonice (Matei, Marcu, Luca și Ioan) la care se adaugă celelalte cărți ale Noului Testament. Trăsăturile fundamentale ale imaginii sale în creștinism se datorează anumitor evenimente majore ale existenței sale relatate în Biblie: , Minunile săvârșite, Crucificarea și Învierea, precum și învățăturii și retoricii discursului său. Cu numele "Isa ibn Maryam" ("Isus fiul Mariei"), Isus este considerat de Islam unul dintre principalii profeți ai lui Allah. De asemenea Coranul menționează și o a doua venire a lui Isus, în strânsă legătură cu
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
Isus s-a născut la Bethleem Efrata, a copilărit la Nazaret și a trăit într-o familie evreiască de meșteșugari, din Capernaum, în Galileea, în nordul Israelului. La vârsta de 30 de ani a renunțat la slujbă, dedicându-și timpul învățăturilor și tămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos prin întreaga țară evreiască. În tot acest timp, oamenii pe care i-a ajutat l-au susținut, iar dintre aceștia el a ales 12 apostoli. Cea mai cunoscută învățătură a lui este Predica
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
slujbă, dedicându-și timpul învățăturilor și tămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos prin întreaga țară evreiască. În tot acest timp, oamenii pe care i-a ajutat l-au susținut, iar dintre aceștia el a ales 12 apostoli. Cea mai cunoscută învățătură a lui este Predica de pe Munte, cod de comportament pentru oameni, bazat pe dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproape și, în același timp, o promisiune a vieții veșnice. Isus este numit de către Marcu drept un τεκτων ("tekton") iar în Matei
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
existența lui Isus ar fi fost inventată de către creștini. Lucrarea lui Isus a avut un impact puternic asupra istoriei omenirii. Noua religie întemeiată, creștinismul, care la început făcea parte din iudaism, a avut mai mulți adepți decât oricare altă religie. Învățăturile lui Hristos aveau la bază bunătatea, iubirea aproapelui (chiar și a dușmanului) care, deși apar și în cadrul religiei iudaice (cele două porunci ale lui Isus din , și sunt citate din și ), au fost idei remarcabile pentru acea vreme. Din păcate
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
(; ; sau "Míchaël"; , "Mīkhă'īl") este un arhanghel în învățăturile creștine, evreiești și islamice. Romano-catolicii, ortodocșii, anglicanii și luteranii fac referire la el spunând „Sfântul Arhanghel Mihail” sau „Sfântul Mihail”.<br> În ebraică, Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?” (mi-care, ke-ca, El-divinitate), care este interpretată în mod tradițional ca
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
iar apoi de-a lungul timpului ca un protector și lider al armatei lui Dumnezeu, împotriva forțelor răului. Prin secolul al sașelea, devoțiuni pentru au fost răspândite, atât în Bisericile de Est cât și în cele de Vest. În timp, învățăturile lui Mihail au început să varieze între confesiunile creștine. După creștinarea Imperiului Roman, Arhanghelul Mihail a fost considerat patron al Sfântului Imperiu Roman, iar apoi patron al Germaniei. În bisericile creștine de tradiție occidentală este sărbătorit pe 29 septembrie, iar
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
trei funcții în biserică (cea de pastor și prezbiter și cea de diacon). Autoritatea Scripturii sau "Sola Scriptura" afirmă că Biblia este singura sursă cu autoritate a Cuvântului lui Dumnezeu, spre deosebire de importantul rol de care se bucură Sfânta Tradiție în învățătura Bisericii Ortodoxe. Orice opinie care nu poate fi susținută direct de o referință biblică este în general considerată a fi bazată pe datini omenești și nu pe călăuzirea lui Dumnezeu. Fiecare persoană este responsabilă înaintea lui Dumnezeu pentru modul în
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
Bibliei în engleză este o traducere inspirată și resping nevoia de a cunoaște și utiliza manuscrisele grecești și ebraice. Deși ca denumire este atestată doar în secolul al XVI-lea, ca baza doctrinară această mișcare se dorește a fi aproape de învățătura apostolilor. Central în mișcarea baptistă este studiul biblic. Totul (rugăciune, cântare, predicare) se răsfrânge din înțelegerea Scripturii. Sistemul congregaționalist de guvernare bisericească conferă autonomie bisericilor locale individuale în domeniile legislației și organizării interne și doctrinei. Bisericile baptiste nu sunt sub
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
lollarzii lui John Wycliff. Baptiștii sunt încurajați să discute probleme textuale și de alte feluri cu pastorul lor și cu alți creștini acolo unde este necesar. La modul absolut, creștinul individual este responsabil pentru înțelegerea Bibliei și aplicarea ei practică. Învățătura baptiștilor despre preoția tuturor credincioșilor e una din coloanele ce susține credința lor în libertate religioasă. În general, cele mai multe biserici baptiste recunosc doar două simboluri care trebuie să fie practicate în mod obișnuit: botezul și cina Domnului. Unii baptiști primitivi
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
vreuna) din aceste biserici susțin vederile landmarkiste extremiste pe care le susțineau la începutul secolului XX. Anabaptiștii (menoniții, amish, huteriții) au fost o grupare din secolul XVI care respingea botezul copiilor și își "reboteza" membrii ca adulți. Împărtășeau multe din învățăturile primilor baptiști, printre care botezul nou-testamental și libertatea religioasă și au influențat, probabil, dezvoltarea multor caracteristici ale baptiștilor. Chiar dacă numele sugerează o conexiune, unii anabaptiști difereau de baptiști în multe alte probleme, cum ar fi pacifismul și posesiunea în comun
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]