19,920 matches
-
de aici. Un argument de acest tip găsim la Paul Teller. După acesta, în cazul teoremei celor patru culori, "ce avem este un nou mod de a verifica, nu o noutate cu privire la ce este verificat." (Teller 1980: 799). Teller îl acuză pe Tymoczko că a înțeles greșit relația dintre verificabilitate și demonstrație. În nici un caz nu putem spune, după Teller, că dacă nu este verificabilă, o demonstrație nu este demonstrație. Verificabilitatea nu face parte din demonstrație, ci ne ajută doar să
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
asta deoarece "prima premisă a argumentului este ea însăși un mister. Ce are a face domeniul numerelor și mulțimilor cu lumea fizică studiată în știință?" (Shapiro 1997: 245). Eu cred că am putea merge chiar mai departe decât să-i acuzăm pe susținătorii argumentului indispensabilității de comoditate. Cred că putem argumenta că argumentul indispensabilității nu are nici o valoare dacă nu se răspunde la problema aplicabilității. Vorbim despre acest argument așa cum apare el la Colyvan, Garavaso (2005) afirmă că acesta nu este
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
acesta o descrie drept ambivalentă și duală, un amalgam de stări interioare antinomice, în care "rațiunea" și "realitatea" îi pun "inima" la grea încercare și care, firesc, se încheie cu triumful "rațiunii", constituie un bun motiv, pentru cei care au acuzat doctrina lui Hitler de iraționalism, să își amendeze teoria, cel puțin într-o privință esențială: viziunea transformatoare a lui Hitler "este, într-adevăr, irațională, însă se desfășoară sub sloganul "Rațiunii""380. Mai mult, remarcă Burke, "cultul său (i. e., al lui
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
discursului prezidențial. Prin urmare, notează criticul, opozanții lui Reagan împărtășeau nu numai poziția principială împotriva președintelui american, ci se caracterizau, de asemenea, printr-o "abordare comună a întreprinderii critice"509 cu care îl vizau. În esență, orientările critice respective îl acuzau pe Reagan de ignoranță în ce privește datele istoriei, criticism articulat cel mai elocvent, după Lewis, în editorialul New Republic, care, într-un număr din 1985, comentează stilul președintelui, făcând referire la faptul că acesta "nu a lăsat niciodată faptele să stea
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
trebuie, în mod necesar, să se concentreze asupra unor probleme morale de principiu. Atenția pe care Reagan o conferă scopurilor principiale ale politicii sale a condus, zice Lewis, la două tipuri de criticism: pe de o parte, președintele a fost acuzat că neglijează modalitatea în care mijloacele afectează scopurile și, pe de altă parte, firesc, s-a spus, cu referire la retorica lui Reagan, că a enunța un obiectiv nu înseamnă a îl atinge. Însă răspunsurile lui Reagan, în fiecare situație
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
raportat de Béclard, consulul francez la București și de Eduardo Targione, reprezentantul Regatului Neapolelui pe lângă Poartă. Această călătorie a nemulțumit puterile europene: Franța și Anglia, sprijinite de Prusia și Sardinia, au atenționat Belgia de Încălcare a neutralității, ministrul său fiind acuzat că și-a depășit atribuțiile, deoarece sar fi pronunțat În favoarea unirii și s-ar fi amestecat În unele intrigi interne. Belgia a fost bănuită de tatonarea terenului În vederea admiterii candidaturii contelui Filip de Flandra pe tronul Principatelor. Unioniștii moldoveni Își
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
-
politică, prin intermediul organizațiilor sociale și al bisericii, poate fi văzută ca producând un tip special de capital, anume capital politic, ce s-ar putea dovedi diferit de capitalul social. Problema reducerii activismului politic este una specifică fiecărei generații: fiecare se acuză că ar fi mai puțin civică decât cele precedente. Dezbaterea actuală pornește de la pretinsa scădere a participării în societățile occidentale, mai cu seamă în Statele Unite, enunțată de Robert Putnam (1995a, 2002). Enunțul a primit din partea contestatarilor, conform lui Hooghe și
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman[Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
nu-l ajută la nimic, e respinsă ca inadmisibilă. Atrocitățile ce se străvăd prin țesătura poveștilor par incredibile, și pentru a-și salva ideologia de care a apucat să se atașeze, le respinge ca ținând de imposibil. Nu că ar acuza povestitorii care vin din lagăr de minciună ori trucări ale realității, dimpotrivă, le acordă credit tocmai pentru că stofa sa bună îi dă discernământ în a alege tipul de oameni cu care să interacționeze. Respinge ca imposibile atrocitățile dintr-un instinct
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Soljenițîn e silit a intenta la rându-i procese. Abia mai târziu află că în povestea incredibilă a unei astfel de traduceri a August-ului care nu circula în samizdat, își vârâse coada chiar KGB-ul pentru a-l putea acuza de publicări antipatriotice. Ce nu știa KGB-ul era că însuși autorul se ocupa de publicarea lucrărilor sale prin „bunăvoința” unor intelectuali care transportau cartea spre edituri. Intermediarii însă nu sunt deloc transparenți, ci secretoși, misterioși, duali. Lupta cu KGB
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
e departe de acesta. Scena în care, înfometat umblând prin parc, capturează un bătrânel și-l infestează cu larvele imaginației sale înfierbântate puse în povești pe care nu i le cere nimeni, e simptomatică. Există și un episod în care, acuzat de fata pe care o place și care îl place la rându-i, că se poartă asemeni unui om beat, nu neagă falsa explicație a mersului său chinuit, ascunde că nu alcoolul, ci foamea îl devasta continuu, deși intermitent. El
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
capului să-și găsească unul, poate nu cu prețul de a deveni imoral, dar aproape cu orice preț. Faptele pe care le trece însă scriitorul în zona imoralității sunt atât de minore și de nevinovate, încât nu poți să nu acuzi chiar conștiința acuzatoare de grave malversațiuni. Ochii tulburați ai minții înfometate care s-ar mulțumi doar cu puțină pâine, încep să-l vadă pe Dumnezeu așa cum își vede propria conștiință: nimicitor, nemilos, crunt: „Și nicăieri nu era scris că voi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care recunoscuse intervenția harului divin asupra sa, acum ajunge să arunce asupra lui Dumnezeu întâi îndoiala, apoi negația. Blestemele pe care le proferă sunt crunte, și ca orice enunțuri din zona aceasta, inconsistente. Se adresează Ființei căreia-I neagă existența. Acuză ceea ce declară ca neexistent ca fiind vinovat pentru ceea ce suportă: „Îți spun, o, sfinte Baal al cerului că nu exiști! Iar dacă ai exista te-aș blestema atât de tare încât cerul ar fremăta ca de focul iadului! Îți spun
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sunt definitorii. Când să fie promovat profesor, Idel Moshe, e ca atunci când, plecând din România, nu poate urca în avion. Scrie cartea ale cărei idei le ventilase ani de-a rândul, și devine inamicul public nr 1 al Israelului, fiind acuzat de paricid. Critica ideilor lui Scholem, după ce acesta nu mai era în viață, e principalul capăt de acuzare iar cei de la Comisia de promovare, sunt într-o situație imposibilă: deși îl acceptaseră până la scrierea cărții, după publicarea acesteia, îl critică
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
neamul care le-a dat psalmii pe care ei îi psalmodiază la fiecare Liturghie, când neamul care le-a dat Biblia pe care o invocă ei drept cartea sfântă, neamul acesta e supus unor cumplite încercări. Nu doar românii sunt acuzați de indiferență vinovată, dar și ungurii și polonezii. Atunci când oamenii se confruntă cu barbarii teribile, când forța intră cu tot arsenalul ei distructiv în viețile oamenilor, majoritatea este descumpănită. Solidaritatea cere jertfă, solidaritatea ar presupune să renunți la situația ta
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ortodoxă? Cum a fost posibil botezul și apoi retragerea într-o mănăstire în cazul unui om atât de deschis experiențelor de tot felul? Cum a fost posibilă renunțarea la credința sa tradițională fără complexul trădării? Șafran este dispus să-i acuze pe evreii creștinați de trădare față de propria lor tradiție, față de propria lor identitate. Ar intra și Steinhardt în această categorie? Citindu-i cărțile, ești fermecat de savoarea limbii române, dar acest farmec nu eclipsează dorul de conținuturi consistente. Autorul este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
întoarce din viața sa sterilă, plină de nonsens, spre o viață a comuniunii. Se întoarce de la virtualul gol la umanul plin. Regulile societății ateiste storc omul de vlagă și de sens. Baștovoi, fiind el însuși un creștin ortodox, poate fi acuzat de exclusivism. Nu este un creștin făcut, este unul convertit în urma unei experiențe limită. El are revelația întâlnirii cu fața lui Hristos înainte de a se fi apropiat cultural de Hristos. În Fugă spre câmpul cu ciori, Baștovoi are un capitol
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pe atunci aceasta era starea de spirit a unei largi categorii intelectuale, care-și salva și vocația și idealul civic, fiecare cum putea, în condiții date, extrem de dificile. A nu pune însă în discuție regimul, opresiunea sistemului, a nu-l acuza pe față și în primul rând și a te lupta doar cu unii care au supraviețuit și s-au realizat cum au putut mi se pare și absurd și nedrept. întâi procesul cauzelor, apoi al efectelor, apoi al instrumentelor. Am
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acestui nume în țară să fie privită cu simpatie sau cel puțin cu o anumită bunăvoință. Dimpotrivă, o tăcere lugubră, plină de hargne, de ifose, de suficiență, a întâmpinat această premieră riguros absolută. Mi-am dat seama repede că eram acuzat că... recuperam (sic !) pe M. E. în contul regimului etc. Ce puteam să răspund? Citez din nou protestul meu reprodus și în Cotidianul: Nu recuperez pe nimeni, nu transmit nici un mesaj, cartea îmi aparține integral ca inițiativă, dar mă întreb
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a proiectului meu, cel puțin inconformist-ideologic și mai ales critic. Hermeneutica lui Mircea Eliade căzuse efectiv în gol, pe un teren nu numai ostil, dar și total nepregătit. Cine se ocupase mai înainte, la noi, de hermeneutică? Nimeni. Eram totuși acuzat între alte inepții de... imperialism hermeneutic (scrisoare din 14 august '80). Aceasta într-o critică predominant publicistică, foiletonistică, impresionistă și creatoare, cu desăvârșire străină de astfel de preocupări, lipsită de orice pregătire în aceste domenii. Să mai reamintim atâtea atacuri
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de preocupări, lipsită de orice pregătire în aceste domenii. Să mai reamintim atâtea atacuri răuvoitoare, incompetente? Am un întreg dosar, pe care nu l am redeschis de un deceniu. Un prieten citez tot o reacție tipică a epocii m-a acuzat amical că am marinizat pe Eliade. Până la un punct este adevărat. Dar dacă se admite existența criticii creatoare, în sens beletristic, de ce nu s-ar admite o critică creatoare și în sens hermeneutic? O recreare din interior? Și deci o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu a avut o altă reacțiune decât aceea de a-și da, cu tremolo în glas, demisia. Pentru a ne da seama de actuala degradare a unor membri ai Uniunii Scriitorilor, putem cita cazul lui Dan Zamfirescu, care l-a acuzat public pe G. Macovescu că informează... Europa liberă și că este agent al C.I.A.-ului. Acuzație ridicolă, care merita un răspuns drastic, poate chiar o expresie neaoș românească. Dar G. Macovescu nu a găsit de cuviință decât să se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
La 5 septembrie 1980, cu prilejul unei consfătuiri la București a cadrelor filozofice din învățământul superior, filozoful stalinist Pavel Apostol a declanșat un violent atac împotriva lui Mircea Eliade și a recentei lucrări Hermeneutica lui Mircea Eliade, de Adrian Marino, acuzată de toate păcatele (antimarxism, idealism, hermeneutică, mistică etc.), ca și împotriva lui Constantin Noica și Emil Cioran, Lucian Blaga și Marin Preda. Acesta, în ultimul său roman, Cel mai iubit dintre pământeni, a evocat și destituirea de la Universitate a lui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
obiectiv. De o adevărată analiză și reconstituire istorică a climatului moral și cultural al unei întregi epoci. Avem în schimb, din plin, doar șantaje și polemici, procese de intenții, recriminări brutale și demascări violente. Este însă mult mai ușor să acuzi decât să înțelegi. în adâncime, onest și în cunoștință de cauză. Deci nici lamentări, nici condamnări, ci înțelegere. Ceva în sensul acesta ceruse de mult și Spinoza. încercăm, prin urmare, să nu acuzăm și să nu apărăm pe nimeni. Actor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
violente. Este însă mult mai ușor să acuzi decât să înțelegi. în adâncime, onest și în cunoștință de cauză. Deci nici lamentări, nici condamnări, ci înțelegere. Ceva în sensul acesta ceruse de mult și Spinoza. încercăm, prin urmare, să nu acuzăm și să nu apărăm pe nimeni. Actor și spectator al unei epoci extrem de dificile, încerc doar să văd, cu o oarecare claritate, într-o ceață deasă. Știu bine, cum spunea și D-na de Stașl, că a înțelege orice ne
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
orice risc, încercarea merită să fie făcută. Cazul Constantin Noica ni se pare exemplar și paradigmatic mai ales în această privință. El a fost cel mai reprezentativ om de cultură român din ultimele decenii aflat chiar în centrul unei dispute: acuzat și apărat deopotrivă de a fi colaborat cu regimul dispărut. Problema esențială, care transformă un caz particular într-unul general, reprezentativ, este deci următoarea: cum poate supraviețui cultural și implicit social un spirit creator în plin regim totalitar, de care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]