17,219 matches
-
prieten al său. M-am hotărât să-l las pe Vasquez să ajungă în dreptul meu și să-i zbor creierii fără prea multe discuții. Apoi pe ușa din stânga ieși o femeie albă și am întrezărit o cale de scăpare. Am alergat și am prins-o de gât. Ea începu să țipe. I-am înăbușit strigătele, astupându-i gura cu palma stângă. Femeia dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și m-am repezit pe scări, mirosind a parfumul lui Madeleine. Camionul începuse să dea cu spatele, ca să iasă de pe alee. Am strigat: — Hei! La naiba, întoarce-te! Șoferul m-a ignorat. O voce dinspre verandă m-a oprit să alerg după el. — Nu m-am atins de lucrurile tale. Și poți să păstrezi mobila. Kay purta jacheta ei sport și o fustă pepit, exact ca atunci când am cunoscut-o. — Iubi! am zis. Apoi am întrebat imediat: — De ce? Soția mea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toate apelurile interurbane pentru statisticile sale. Oboseala mi se risipi ca prin minune. Restul drumului l-am parcurs pe străzi lăturalnice. Am trecut pe roșu, am ignorat semnele de circulație și, odată ajuns, am parcat în fața unui hidrant și am alergat pe scări, ca să-mi iau agenda. Tocmai mă îndreptam spre telefonul din hol, când acesta mi-a luat-o înainte și a început să sune. — Alo? — Bucky? Dulceață, tu ești? Era Madeleine. — Scuză-mă, nu pot să vorbesc cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
avea niște proprietăți acolo sus. Și era prima dată când îl auzeam pe Harry bâlbâindu-se după-amiaza. — Sosesc cu trusa de criminalistică. În douăzeci de minute. Am închis, am înșfăcat mostra cu amprentele lui Betty Short din dosar și am alergat la mașină. Se circula greu. În depărtare se vedea semnul „Hollywoodland“ căruia îi lipseau ultimele două litere. M-am târât spre est, către Beachwood Drive, apoi spre nord. Când m-am apropiat de parcul din jurul muntelui Lee, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
păstreze fotografia. — Dacă vrei, poți s-o și arzi! fu tot ce spuse ea. Logan ieși. Afară Încă ploua cu găleata, iar BMW-ul cel impacientat era Încă parcat În locul de unde avea o priveliște foarte bună. Cu capul acoperit, Logan alergă până la dubă. Dând radiatorul la maximum, o porni către sediul poliției. În fața clădirii de sticlă și ciment, era un cordon de camere de televiziune, majoritatea fixate pe un reporter foarte sobru care transmitea și care făcea declarații pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cerul, iar lumina zilei cedă În fața primelor picături mari de ploaie ce Începuseră. Loveau betonul cu un sunet slab, una câte una, lăsând În urmă cercuri gri-Închis care se uniră când zăgazurile cerului se rupseră. Cu haina pe cap, Logan alergă spre duba lor ruginită. Watson ajunsese acolo prima și porni ventilatorul. Se așezară fierbând Încet, În timp ce ventilatorul se chinuia să dezaburească parbrizul; Împărțiră un pachet de bomboane mentolate, privind siluetele Încețoșate care alergau spre ușile magazinelor ca să scape de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se rupseră. Cu haina pe cap, Logan alergă spre duba lor ruginită. Watson ajunsese acolo prima și porni ventilatorul. Se așezară fierbând Încet, În timp ce ventilatorul se chinuia să dezaburească parbrizul; Împărțiră un pachet de bomboane mentolate, privind siluetele Încețoșate care alergau spre ușile magazinelor ca să scape de ploaie sau ca să ia pentru o gustare cu pui În mijlocul după-amiezei, sau pentru ultimul număr din Leather and Chains Monthly. Simon McLeod punea ceva la cale. Numai că frații McLeod mereu puneau ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
agenți să Întrebe pe toată lumea din locurile În care au fost văzuți copiii ultima dată. Aduceți-mi un martor. Nu-l lăsăm pe ticălos să ne scape Încă o dată. În noaptea aceea, visele lui Logan fură pline de copii putrezind. Alergau prin apartament, voind să se joace. Unul ședea pe podeaua sufrageriei, cu bucățele de piele căzându-i pe podelele lustruite, făcându-și de lucru cu un xilofon pe care Logan Îl primise la cea de-a patra aniversare a sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zăpada acoperea Încet containerele pentru deșeuri. Un strat gros se depusese deasupra, scurgându-se pe margini. Logan avu deodată o idee privind cum o lopată plină de rămășițe examinate e Îndesată Într-unul din containere. Nu era prea ușor să alerge cu ghete Wellington prin zăpada grea, dar Logan reuși să ajungă acolo chiar când era aruncat Înăuntru ultimul pescăruș. — Stai așa, zise el, apucând lopata omului. Nici bărbat, nici femeie. Era greu de spus din cauza costumului de protecție fără formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Acum, dacă-mi permiteți, ofițer, am alte chestiuni de care trebuie să mă ocup. În camera de interogare, Duncan Nicholson se scutura de parcă-i vârâse cineva În dos un cablu electric. Cămașa Îi era leoarcă de sudoare, iar ochii Îi alergau continuu prin cameră, neoprindu-se niciodată asupra unui obiect mai mult de un moment. Logan se așeză la loc pe scaunul de lăngă aparatul de Înregistrare și se pregăti să Îi dea drumul. — Eu... eu vreau custodie protectivă! zise Nicholson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din afara orașului. Ascunsă de terenul viran și de tufe, era o ravenă adâncă și lată, făcută de mâna omului, cu șine de cale ferată pe fundul ei. Doug alunecase În jos pe o parte a marginii abrupte. Bătrânul nu mai alerga foarte repede. Încetinise până la o alergare dezechilibrată, Încleștându-și la piept unul din brațe pe când Își croia drum către șinele de cale ferată. Logan se Împinse peste marginea de sus a gardului și se lovi cu putere de pământ. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch, iar Încruntarea se transformă Într-un zâmbet paternal plin de mândrie. Ai văzut ce față a făcut când i-ai zis? Arăta de parcă făcuse-n pantaloni. Logan se pregătea să dezvolte tema când o agentă cu o expresie Îngrijorată alergă pe coridor și le spuse despre Hoitar. Un doctor de la spital sunase la 999. Cineva Îi curmase suferința lui Bernard Duncan Philips. Insch Înjură și-și trecu o mână masivă peste față. — Ar trebui să fie În custodie protectoare! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dar avea destul de mult teren de recuperat. O gaură ascunsă din pământ Înghiți piciorul lui Strichen și el căzu, aterizând cu fața În zăpadă. Fu din nou În picioare Într-o clipă, dar Jamie o luase Înainte bine de tot, alergând Înspre adâncul vasului de granit al carierei. Spre lacul cel negru. Dintr-o dată, băiețelul se opri. Mersese cât putuse de departe. În față nu era decât frig, Întuneric și apă Întunecată. Se Întoarse, cu fața Îngrozită. — E periculos! Martin fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ARBORELE UNIVERSAL CHRYS ROMEO Steaua răsăritului Am ajuns până la marginea infinitului, am găsit soarele interior și am alergat apoi cu potcoavele argintii... am înlăturat aparențele iluzorii, am trecut dealul și am adunat speranțele la izvorul miraculos... mi-am pus coiful și armura, am luat sabia pentru că prin valea umbrei am înfruntat furtunile știind că lumina este întotdeauna prezentă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la creștetul capetelor oamenilor ajungând abia faldurile ce-i acopereau sandalele... însă ea aștepta acolo, răbdătoare, întâmpinând călătorii cu bunăvoință nemărginită. Vaporul nu staționa acolo decât un timp scurt, trebuia vizitată înainte ca barca să plece din nou... așa că am alergat spre ea și m-am oprit în fața soclului uriaș din piatră pe care stătea. Am decis să-i vorbesc direct de-acolo, fără să mai urc scările postamentului... nici n-aș fi avut timp să parcurg treptele până sus, mai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
atunci, întunericul nu are cum să mai influențeze împrejurimile. M-am convins de asta într-o zi când treceam prin vale, frigul și înghețul își puseseră plasele peste drum, însă eu îmi vedeam de direcția mea, aprinsesem lanternele și perseveram alergând cu spiritul curajului înspre răsăritul de la orizont... când am observat deodată șarpele cu ghiare de întuneric, rânjind la mine de prin tufe. Ce vrei, slugă a întunericului? l-am întrebat ridicându-mi viziera coifului pentru a mă asigura că era
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
gânditoare în timp ce țopăia desculț, de pe un picior pe altul, dezghețându-se în lumina care plutea pe deasupra etajului senin, inundând înălțimile. A vorbit după o vreme, ca și cum încerca să aleagă vorbele potrivite. Nu știu, de undeva departe, de pe marginea unei prăpastii... alergam și deodată m-am pomenit acolo, în jur doar gheață și zăpadă, nimic care să-mi arate drumul. Cred că ai fost unde am fost și eu... sau ceva asemănător. Dar cum ai găsit ieșirea până aici? M-am luat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
atunci când îi observam mișcările și gesturile. Acolo de unde vii era o clepsidră? l-am întrebat încercând să-mi dau seama de ce ne aflam la acel etaj amândoi. Era ceva ca un vârtej imens care înghițea împrejurimile... Ai zburat sau ai alergat până acolo? Văd că ai aripi. Am aripi, dar am uitat să le folosesc demult. Nu-mi mai amintesc dacă alergasem sau zburasem... ce importanță mai are acum?... Iar luna pe care ai văzut-o n-avea cumva și o
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ne aflam la acel etaj amândoi. Era ceva ca un vârtej imens care înghițea împrejurimile... Ai zburat sau ai alergat până acolo? Văd că ai aripi. Am aripi, dar am uitat să le folosesc demult. Nu-mi mai amintesc dacă alergasem sau zburasem... ce importanță mai are acum?... Iar luna pe care ai văzut-o n-avea cumva și o coadă?... Nu era de fapt o făclie aprinsă? Asta nu știu sigur..., a ridicat el din umeri. Poate să fi fost
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
scântei, ca o coadă de cometă. Însă a dispărut imediat, așa cum apăruse, sclipind fulgerător și incandescent, într-o secundă. Am sărit în picioare. Ai văzut? Am văzut ceva. O sclipire trecătoare. Eu știu ce era! m-am entuziasmat și am alergat până în fața ușii pe unde se văzuseră trecând scânteile, ca o secundă iluzorie. A fost o cometă... A fost steaua răsăritului! Ar trebui să mergem în direcția aceea. Mie mi se pare că nu e asta ușa pe unde a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nisip. Era ca și cum fiecare pas ar fi fost semnalat de valurile oceanului și spuma împrăștiată pe nisip, care forma conturul unde intenționam să ajung, se aduna înainte cu o secundă și dispărea în clipa următoare, la fel de repede... am început să alerg, încercând să văd dacă viteza schimba ceva din faptul că pașii mei apăreau pe nisip înainte să înaintez și deveneau invizibili atunci când înaintam cu adevărat, însă pe plaja aceea fermecată părea că nisipul și valurile aveau ceva tainic și miraculos
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ceva din faptul că pașii mei apăreau pe nisip înainte să înaintez și deveneau invizibili atunci când înaintam cu adevărat, însă pe plaja aceea fermecată părea că nisipul și valurile aveau ceva tainic și miraculos, la fel ca infinitul oceanului. Am alergat o vreme de-a lungul malului, sărind peste fragmentele de stânci care se găseau pe nisip, din loc în loc și trecând pe lîngă pereții unde algele, scoicile și pescărușii își aveau sălașul. Câte un ochi de apă adunat pe câte
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ud mi s-a părut familiar. M-am oprit, privind în jur. Pescărușii zburau pe deasupra stâncilor și a valurilor, fără să-mi spună dacă mai trecusem pe-acolo sau nu. În fața și în urma mea, pașii mei erau invizibili. Înseamnă că alerg în cerc?...” m-am întrebat. Era un alt loc iluzoriu al labirintului prin care călătoream?... Am decis să schimb direcția și m-am îndreptat spre o formațiune de stânci înalte care păreau să ascundă un pasaj prin care valurile și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
lumină în jur. Am luat globul în mâini și în momentul în care am atins sticla, în interior a apărut o imagine. Am văzut plaja aceea apărând în miniatură în interiorul sferei, și am văzut că eram chiar și eu acolo, alergând în cerc pe nisip, unde valurile abia atingeau malul. Înseamnă că într-adevăr alerg în cerc..., am constatat, lăsând globul înapoi la locul său. Asta este doar o viziune a viitorului, mi-a răspuns un glas din interiorul globului. Adică
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
atins sticla, în interior a apărut o imagine. Am văzut plaja aceea apărând în miniatură în interiorul sferei, și am văzut că eram chiar și eu acolo, alergând în cerc pe nisip, unde valurile abia atingeau malul. Înseamnă că într-adevăr alerg în cerc..., am constatat, lăsând globul înapoi la locul său. Asta este doar o viziune a viitorului, mi-a răspuns un glas din interiorul globului. Adică voi alerga în cerc în viitor?... Adevărul pe care trebuie să-l înțelegi este
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]