13,825 matches
-
politica externă a României în anii dictaturii comuniste. Titlul (Tweaking the Nose of the Russians: Fifty Years of American-Romanian Relations/ Arta de a da cu tifla rușilor. O jumătate de secol de relații româno-americane) este inspirat de o replică a ambasadorului român la Washington, Corneliu Bogdan, anume că unul din motivele pentru care Președintele american Richard Nixon a vizitat România în 1969 este acela de "a le fi dat cu tifla rușilor". Lucrarea, să recapitulăm, este importantă din mai multe puncte
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Hudon, pentru sugestiile sale editoriale și pentru dactilografierea notelor de subsol și a bibliografiei, precum și lui Ted Karns, pentru ajutorul acordat la alcătuirea indexului. Dintre persoanele intervievate, nici una nu ne-a fost de un mai mare ajutor decît Corneliu Bogdan, ambasador al României în Statele Unite din 1967 pînă în 1976 și mai recent, secretar de stat al Ministrului Afacerilor Externe, în guvernul Frontului Salvării Naționale din România. Moartea sa neașteptată, de pe 1 ianuarie 1990, ne-a îndurerat profund. A fost un
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o observație făcută de dumnealui pe 11 aprilie 1987, prin care sugera că unul din motivele ce l-au determinat pe Nixon să viziteze România în 1969 a fost acela de a le "trage rușilor un bobîrnac". Mulțumim, de asemenea, ambasadorilor William Crawford, Harry Barnes și O. Rudolph Aggrey, pentru analizele și comentariile lor. În sfîrșit, le mulțumim și celor pe care îi iubim și care ne-au îngăduit, cu bunăvoință, să neglijăm cîteva din îndatoririle pe care le aveam, pentru
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
luau măsuri. Conștient fiind că Roosevelt nu voia să discute probleme de interes postbelic înainte de încetarea ostilităților, Churchill s-a hotărît să recurgă la negocieri bilaterale cu Stalin, pentru a pune stavilă controlului sovietic asupra Balcanilor. Într-o convorbire cu ambasadorul sovietic Gusev, pe 5 mai 1944, Eden a adus în discuție problema delimitării teritoriilor postbelice în Balcani 158. Ministrul de Externe a propus ca sovieticii să preia controlul asupra problemelor românești, iar Marea Britanie, asupra celor din Grecia. Pe 18 mai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Aliaților, a generalului Wilson, în zona Mediteranei". Churchill a precizat, de asemenea, că acest acord este valabil numai "în condiții de război", fără a afecta înțelegerile ulterioare 159. Secretarul de Stat american, Cordell Hull, a aflat de aceste discuții prin intermediul ambasadorului britanic în SUA, Lordul Halifax. Furios la culme, acesta s-a opus cu tărie propunerii. Ascultîndu-l pe Hull, Roosevelt i-a comunicat lui Churchill, pe 10 iunie, că Departamentul de Stat nu poate aproba planul atîta vreme cît acesta ar
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
perioadă de probă. De fapt, secretarul de stat a aflat de decizia lui Roosevelt abia pe 30 iunie, ceea ce s-a dovedit a fi încă o dovadă a manierei pripite în care aborda președintele politica externă 162. Pe 1 iulie, ambasadorul sovietic Gromîko îi trimise lui Hull o înștiințare prin care îi confirma faptul că America acceptase propunerea anglo-sovietică. Pe 15 iulie, Hull a dat din nou asigurări cu privire la angajarea Americii la acest acord, precizînd, însă, că ea este valabilă numai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mult decît atît, a declarat că ostilitățile au luat sfîrșit și că este dispus să accepte armistițiul propus de cele trei puteri 168. Aliații și condițiile armistițiului Aliații au fost surprinși de rapiditatea acestei lovituri. Pe 24 august, Clark Kerr, ambasadorul britanic în Uniunea Sovietică, a informat Moscova cu privire la dorința Statelor Unite de a participa la elaborarea condițiilor de armistițiu 169. Pe Churchill îl îngrijora mai ales maniera imprecisă în care erau formulate condițiile concepute în aprilie. Nu se stipula nimic referitor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să-l aibă Aliații asupra României după încheierea armistițiului și prim-ministrul voia să asigure Marii Britanii anumite pîrghii de control în România și o anumită influență în Balcani. Kerr le-a cerut aliaților o parte din controlul asupra acestei țări. Ambasadorul american Averell Harriman a acceptat, dar Statele Unite aveau pretenții mai modeste decît Marea Britanie. Influența Comisiei Șefilor de Stat Major a precumpănit încă o dată asupra propunerilor Departamentului de Stat. Comisia voia ca România să iasă din război. Pe 25 august, România
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
guvernamentale 322. Comunicatul de pe 5 februarie 1946, prin care Washingtonul recunoștea guvernul de la București, pregătise terenul pentru alegerile din aprilie. La mijlocul lunii aprilie, guvernul Groza nu anunțase încă nici vreun plan și nici vreo procedură privind alegerile. În consecință, noul ambasador al Americii în Uniunea Sovietică, Bedell Smith, le ceruse sovieticilor să-și unească eforturile cu cele ale Statelor Unite și ale Marii Britanii, pentru a-i încuraja pe români să-și respecte asigurările 323. La trei zile după aceea, pe 26 aprilie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cît mai repede cu putință. Credea că o altă persoană ar fi fost mai în măsură să implementeze politica americană. De aceea, sugeră ca în locul lui să fie numit un însărcinat cu afaceri care să fie mai curînd ministru decît ambasador, pentru a arăta că America dezaproba recentele alegeri 370. În vreme ce Berry își aștepta transferul, regimul Groza continua să-și reprime disidenții politici. Liderii partidelor de opoziție cereau ajutorul Statelor Unite. Maniu voia să înlăture regimul Groza, dar pentru aceasta avea nevoie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
obstacol în calea puterii, regele Mihai. Regele simboliza autoritatea tradițională și opoziția sa față de guvernul Groza era binecunoscută. În noiembrie 1947, acesta a făcut o vizită în Anglia, pentru a asista la nunta prințesei Elisabeta și a ducelui de Edinburgh. Ambasadorul american Lewis Douglas a avut la Londra o întrevedere cu regele Mihai și l-a sfătuit în mod insistent să nu se mai întoarcă la București 396. O săptămînă mai tîrziu, pe 21 noiembrie, cei doi s-au întîlnit din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să pregătească informațiile, cu condiția să le furnizeze doar la cererea celor trei șefi de misiuni. Pe 4 mai, Schoenfeld a convocat o întrunire a șefilor de misiune. Britanicii și sovieticii au acceptat, iar Schoenfeld a propus ca reprezentantul sovietic, ambasadorul Kavtaradze să aleagă data. Și acesta a ales ziua de 17 mai. Membrii Legației Americane începuseră să parieze că ambasadorul se va "fofila" pentru a scăpa de ședință. Și pe 16 mai, Kavtaradze le-a cerut scuze colegilor. Se îmbolnăvise
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a convocat o întrunire a șefilor de misiune. Britanicii și sovieticii au acceptat, iar Schoenfeld a propus ca reprezentantul sovietic, ambasadorul Kavtaradze să aleagă data. Și acesta a ales ziua de 17 mai. Membrii Legației Americane începuseră să parieze că ambasadorul se va "fofila" pentru a scăpa de ședință. Și pe 16 mai, Kavtaradze le-a cerut scuze colegilor. Se îmbolnăvise și nu putea lua parte la întrunire. Pe 26 mai, acesta a comunicat Legațiilor Britanică și Americană că nu vede
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
seama că prin proteste repetate au prea puține șanse să realizeze ceva și că acestea puteau avea, de fapt, un "efect dezavantajos" prin faptul că îi încurajau pe sovietici să cerceteze problema implementării clauzelor militare din Tratatul cu Italia 424. Ambasadorii americani din toată Europa împărtășeau frustrarea și neajutorarea lui Schoenfeld. Tocmai de aceea, Departamentul de Stat a convocat, la Roma, o întrunire a consilierilor economici și militari de la Ambasada din Roma și Legațiile din Budapesta, București și Sofia, a consilierilor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
american și-a dat seama că nu-i putea forța pe aliați să adopte obiectivele stabilite în CSN 15. Cînd guvernul britanic a sprijinit hotărîrea Olandei de a permite avioanelor ungurești să zboare la Amsterdam în schimbul zborurilor KCM la București, ambasadorul american din Marea Britanie, Lewis Douglas, i-a cerut administrației americane să reconsidere documentul CSN 15. Marea Britanie și celelalte țări din vestul Europei considerau actul drept o încercare a americanilor de a sista traficul aerian comercial dintre estul și vestul Europei
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
reciproc cu Uniunea Sovietică, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria și Polonia. Urmînd exemplul Moscovei, Bucureștiul a refuzat orice ajutoare prin Planul Marshall și, în septembrie 1947, România a devenit membru fondator al Cominformului. Acum, cînd se încetățenise mentalitatea celor "două tabere", ambasadorul sovietic a ținut o cuvîntare în fața unui auditoriu format din membri ai PCR, cu ocazia aniversării Revoluției Bolșevice. Acesta spunea că Uniunea Sovietică avea să "scuture lanțurile pe care ni le pregătesc nouă acum gangsterii și ațîțătorii de război imperialiști
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
intimida sau aresta pe românii din Legație 584. Această măsură nu a împiedicat însă Bucureștiul să solicite noi reduceri de personal. Guvernul român întîrzia la nesfîrșit eliberarea vizelor pentru personalul american. În noiembrie, Departamentul de Stat a cerut ajutorul noului ambasador român în Statele Unite, Mihai Magheru, dar nu s-a produs nici o schimbare 585. În primăvara anului 1950, Bucureștiul a început să hărțuiască și mai mult toate legațiile occidentale, în ideea de a elimina orice influență diplomatică din România, din toate
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
5 mai, guvernul a hotărît că americanii nu pot călători decît pe o rază de 11 km în jurul Capitalei 592, iar la cinci zile după aceea, i-a cerut Legației Americane să renunțe la o parte din personal, inclusiv la ambasador și să se limiteze la un efectiv de 11 persoane. În schimb, Bucureștiul era dispus să-și reducă personalul Misiunii din SUA la același efectiv și să accepte restricții de călătorie 593. Schoenfeld voia să amîne răspunsul. Însă Departamentul de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
persistenței unor grave încălcări ale drepturilor omului în cele trei țări și invita națiunile membre să-i prezinte secretarului general probe ale unor astfel de violări. Pe 3 noiembrie, Adunarea Generală a aprobat rezoluția 610. La treisprezece zile după aceea, ambasadorul Warren Austin, reprezentantul SUA la ONU, s-a prezentat cu probe privind încălcările drepturilor omului din România, în fața secretarului general ONU, Trygve Lie611. În ianuarie 1951, Departamentul de Stat a luat hotărîrea de a protesta în continuare împotriva încălcărilor drepturilor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
agresivă și mașinațiile imperialismului american împotriva Republicii Populare Române. Prin aceasta, Washingtonul era acuzat că luase mărturiile unor "lichele jalnice" și ale unor "unelte josnice" ale fascismului ca fiind reprezentative pentru poporul român. Aproape toți membrii personalului Legației, începînd cu ambasadorul Burton Berry pînă la Robert Shea, secretar, erau catalogați drept spioni și "unelte ale ațîțătorilor de război"700. Concluzia acestui atac era aceea că felul în care se poartă americanii față de RPR relevă strădaniile lor de a-și aplica planurile
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
el. După cum se arăta în "New York Times", "nici un popor nu are mai multă repulsie față de comunism decît cel român și nici unul nu face mai puțin decît acesta pentru a-l înlătura"737. Stimulat de cuvîntarea lui Gheorghiu-Dej cu privire la noua direcție, ambasadorul american din România, Schantz, le sugeră celor de la Washington să ia în considerare ideea lărgirii comerțului cu bunuri de consum între SUA și România. Departamentul de Stat nu s-a dovedit, însă, a fi prea receptiv. România se sustrăgea în
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu seamă în domeniul agricol. Legația remarca, de asemenea, o creștere a numărului de cereri din partea unor cetățeni și firme americane care voiau să facă afaceri cu Bucureștiul 828. În noiembrie, Eisenhower l-a desemnat pe Robert Thayer ca nou ambasador al Americii la București, în locul lui Shantz. Thayer dorea din tot sufletul intensificarea contactelor româno-americane, în speranța de a "crea o fisură între români și sovietici"829. Acesta credea că românii doresc "să scape de sub dominația (Uniunii Sovietice), dar au
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
americane din România și a situației fondurilor românești blocate în SUA. Mai mult decît atît, acesta dorea reluarea schimburilor comerciale între cele două țări857. Pentru a facilita atingerea acestor obiective, Gheorghiu-Dej l-a numit pe Silviu Brucan în funcția de ambasador al României în SUA. Brucan era unul din cei trei delegați care vizitaseră Statele Unite cu un an în urmă, în luna noiembrie, pentru a achiziționa porumb și utilaje agricole. Acesta a avut o întrevedere cu secretarul de stat Dulles și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sovietic credea că retragerea trupelor avea să dea partidului și guvernului român mai multă legitimitate în ochii poporului. Și aceasta ar fi atenuat acel gen de ostilitate care dusese la revolta din Ungaria 916. A treia alternativă, oferită de primul ambasador al Americii în Republica Populară Română, William Crawford, este aceea că retragerea a fost o recompensă pentru sprijinul acordat de România în timpul revoluției din Ungaria. Crawford mergea și mai departe, spunînd că această retragere a trupelor, epurarea politică din 1952
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ani nici un fel de hărțuiri ale delegațiilor occidentale sau acțiuni indezirabile și, de fapt, nici o activitate antioccidentală 978. Cu toate acestea, reacția Statelor Unite la noua atitudine a Bucureștiului a fost nesemnificativă. În decembrie, Gheorghiu-Dej l-a numit pe Petre Bălăceanu ambasador al României în Statele Unite. Acesta s-a întîlnit cu președintele, pe 12 decembrie 1961, și în cursul întrevederilor, Kennedy a amintit că Statele Unite aveau în vedere dezvoltarea comerțului. Situația politică tensionată simbolizată de Zidul Berlinului le limita, însă, posibilitatea de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]