14,258 matches
-
poziție oficială în partid, el a fost considerat în general pe parcursul alegerilor a fi liderul partidului, și ar fi fost probabil ales prim-ministru în cazul puțin probabil în care liberalii ar fi învins în alegeri. Așa cum era, Brown a candidat concomitent pentru locuri în Adunarea Legislativă din Ontario și în Camera Comunelor din Canada și a sperat să devină premier al statului Ontario. Totuși, el nu a reușit să câștige un loc în vreunul dintre cele 2 organisme, și liberalii
Alegeri legislative în Canada, 1867 () [Corola-website/Science/319708_a_321037]
-
din cele 2 partide din Provincia Canada. Ambele provincii au avut partide slab conservatoare. Adversarii conservatorilor s-au alăturat Partidului Liberal, care a câștigat majoritatea voturilor și locurilor în legislativ. În Nova Scotia, adversarii conservatorilor (și ai Confederației insăși) au candidat ca anti-confederați, dar mai târziu s-au alăturat Grupului de Prietenie al Partidului Liberal. Alegerile ținute în anul următor în Provinciile Canadiene, New Brunswick și Noua Scoție, s-au concentrat pe problema formării unei confederații. Prezența la vot a fost
Alegeri legislative în Canada, 1867 () [Corola-website/Science/319708_a_321037]
-
În ciuda unor incidente izolate de nereguli și probleme, cum ar fi cel din sudul statului Campeche unde a fost nevoie de intervenția observatorului electoral al Uniunii Europene Rocco Buttiglione și care ar fi putut crea probleme pentru președintele Ernesto Zedillo, candidat pentru partidul PRI, există puține dovezi că aceste incidente au fost coordonate la nivel central și criticii au concluzionat că iregularitățile apărute nu au afectat rezultatul votului prezidențial, care a fost mai exact decât se aștepta. Organizațiile civice au instruit
Alegeri prezidențiale în Mexic, 2000 () [Corola-website/Science/319722_a_321051]
-
iunie 2010, întrucât Constituția impunea ca alegerile să fie anunțate în termen de două săptămâni, iar interimatul funcției să nu se prelungească cu mai mult de 60 de zile de la data anunțului. În afara lui Lech Kaczyński, care fusese desemnat să candideze pentru realegere din partea Partidului Lege și Dreptate, Jerzy Szmajdziński, vicepreședintele Sejmului, anunțat drept candidat de Alianța Stângii Democratice, a murit și el în același accident. În cele din urmă, din cele 23 de tentative de înregistrare, au fost înregistrate 10
Alegeri prezidențiale în Polonia, 2010 () [Corola-website/Science/319783_a_321112]
-
arest până în decembrie 1976. La presiunea diplomaților occidentali și grupurilor pentru apărarea drepturilor omului, Bukovski a fost a fost schimbat pentru fostul lider comunist chilian Luis Corvalán. Din 1976 Bukovski locuiește la Cambridge în Anglia. În 2007 a încercat să candideze pentru postul de președinte al Rusiei, însă candidatura i-a fost respinsă. Comisia electorală a motivat respingerea candidaturii prin faptul că Bukovski nu a furnizat probe concludente care să ateste activitatea de scriitor, că deține un permis de rezidență britanic
Vladimir Bukovski () [Corola-website/Science/319834_a_321163]
-
ministru de externe, în 1993-1994, în cadrul administației Itamar Franco, Cardoso a deținut protofoliul finanțelor. În această calitate a realizat un plan economic reușit (Plano Real) de combatere a hiperinflației, care i-a adus popularitate. In 1994 a câștigat alegerile prezidențiale, candidând din partea unei coaliții de centru-stânga PSDB, PFL (Partidul Frontului liberal) și PTB (Partidul Brazilian al Muncii). Ulterior coaliției guvernamentale i s-au alăturat Partidul Mișcării Democratice Braziliene, iar din 1966 și Partidul Progresist, însă lipsa de disciplină de partid a
Fernando Henrique Cardoso () [Corola-website/Science/319053_a_320382]
-
și 2007 a fost vicepreședinte al Sejmului - camera inferioară a legislativului polonez. La 5 noiembrie 2007 a fost ales în funcția de președinte al acestei camere. Este vicepreședinte al Platformei Civice și a fost susținut de Lech Wałęsa când a candidat la președinție. Bronisław Maria Komorowski s-a născut la Oborniki Śląskie și este fiul contelui Zygmunt Leon Komorowski (1924-1993) și al Jadwigăi Komorowska (născută Szalkowska) (1921-). Familia sa este originară din teritoriul Aukštaitija, din nordul Lituaniei, și timp de 200
Bronisław Komorowski () [Corola-website/Science/319056_a_320385]
-
apărării naționale în guvernele lui Tadeusz Mazowiecki, Jan Krzysztof Bielecki și Hanna Suchocka. La începutul anilor 1990 a colaborat cu Uniunea Democratică și în Uniunea Libertatea ("Unia Wolności"). Între 1993 și 1995 a fost secretar general al acestor organizații. A candidat din partea Uniunii Democratice la alegerile legislative din 1991 și 1993 și a fost ales de fiecare dată. În 1997, în timpul celui de-al doilea Sejm, împreună cu o grupare de activiști de la Universitatea Varșovia, sub conducerea lui Jan Rokita a înființat
Bronisław Komorowski () [Corola-website/Science/319056_a_320385]
-
2000 și 2001 a fost ministru al apărării naționale în guvernul lui Jerzy Buzek. În 2001, când încă era ministru în guvernul minoritar al AWS, Komorowski, împreună cu unii activiști din SKL, a trecut la Platforma Civică, partid din partea căruia a candidat apoi pentru al patrulea Sejm. A fost ales din nou în parlament, de această dată în circumscripția Varșovia. După inaugurarea noului parlament, a demisionat din SKL. După 2001 a fost membru al Biroului Național al Platformei Civice. În al patrulea
Bronisław Komorowski () [Corola-website/Science/319056_a_320385]
-
După 2001 a fost membru al Biroului Național al Platformei Civice. În al patrulea Sejm a fost vicepreședinte al comisiei parlamentare de apărare națională și membru al comisiei parlamentare de afaceri externe. Alegerile pentru al cincilea Sejm le-a câștigat candidând într-un district de lângă Varșovia. La 26 october 2005 a fost ales vicepreședinte al Sejmului, cu 398 de voturi. Partidul său îl propusese inițial candidat la funcția de președinte al Sejmului, dar candidatura sa a fost respinsă de Partidul Lege
Bronisław Komorowski () [Corola-website/Science/319056_a_320385]
-
unui danez și a unei peruane. Copilăria o petrece în Danrmarca. este atrasă de arta muzicală și fotografică. În anul 1986 începe să lucreze ca fotomodel la magazinul de modă Elle din Paris. În același an este aleasă Miss Danemarca, candidează însă fără succes și la concursul de frumusețe Miss Universe. Popularitatea ei va crește prin pozele ei apărute în magazinul de modă Vogue. Helena Christensen, va fi descoperită ca manechin de fotograful Friedemann Hauss. Între anii 1980 și 1990 devine
Helena Christensen () [Corola-website/Science/319117_a_320446]
-
soldații lui Aufidius își retrag comandantul din luptă. În semn de recunoaștere a marelui său curaj, Cominius îi conferă lui Caius Martius numele de familie "Coriolanus". Când se vor întoarce la Roma, mama lui Coriolanus, Volumnia, își încurajează fiul să candideze pentru funcția de consul. Coriolanus ezită să facă acest lucru, dar până la urmă se supune dorinței mamei sale. El câștigă fără efort sprijinul Senatului Roman și pare la prima vedere a câștiga și sprijinul cetățenilor simpli. Cu toate acestea, Brutus
Coriolan (tragedie) () [Corola-website/Science/319163_a_320492]
-
Patriotice pentru Schimbare, care a învins-o pe Blanca Ovelar de la Partidul Colorado, care era de mult la conducere. Alegerile s-au ținut pentru președinție, 45 senatori, 80 reprezentanți, 17 guvernatori și membrii Paraguayului pentru Parlamentul Mercosur. Pentru președinție au candidat următorii : Președintele titular Nicanor Duarte Frutos a fost împiedicat de Constituție să candideze pentru realegeri așa că a susținut-o pe ministrul educației, Blanca Ovelar. Rezultatele inițiale ale alegerilor parțiale din cadrul Partidului Colorado din decembrie 2007 au arătat că Ovelar îl
Alegeri generale în Paraguay, 2008 () [Corola-website/Science/319256_a_320585]
-
care era de mult la conducere. Alegerile s-au ținut pentru președinție, 45 senatori, 80 reprezentanți, 17 guvernatori și membrii Paraguayului pentru Parlamentul Mercosur. Pentru președinție au candidat următorii : Președintele titular Nicanor Duarte Frutos a fost împiedicat de Constituție să candideze pentru realegeri așa că a susținut-o pe ministrul educației, Blanca Ovelar. Rezultatele inițiale ale alegerilor parțiale din cadrul Partidului Colorado din decembrie 2007 au arătat că Ovelar îl învingea pe fostul vice-președinte, Luis Castiglioni, dar rezultatul a fost disputat, ducând la
Alegeri generale în Paraguay, 2008 () [Corola-website/Science/319256_a_320585]
-
renunțat la cler în decembrie 2006 pentru a se ocupa de candidatura la președinție. Ca preot, a cerut permisiunea Vaticanului pentru a se implica direct în prioritățile politice în 2006. Totuși, Constituția din Paraguay interzice prelaților de orice credință să candideze la vreo funcție politică. În ciuda demisiei sale, Vaticanul consideră preoția ca un angajament pe viață dar l-a absolvit de obligații. Ca episcop al săracei regiuni San Pedro, timp de 10 ani, începând din 1994, sprijinul lui pentru țăranii fără
Alegeri generale în Paraguay, 2008 () [Corola-website/Science/319256_a_320585]
-
existau înainte...și care necesită influența unei femei”. Dacă ar fi fost aleasă, Ovelar ar fi fost prima femeie-președinte a Paraguayului. Condamnarea lui Lino Oviedo pentru rebeliune a fost răsturnată de Curtea Supremă în octombrie 2007, lăsându-l liber să candideze la președinție. În ianuarie 2008 el a fost numit candidat al partidului său, Uniunea Națională a Cetățenilor Etici, fără contracandidat. Un sondaj electoral din septembrie 2007 a arătat o cursă impărțită in 3: Lugo, Oviedo și Ovelar. Un alt sondaj
Alegeri generale în Paraguay, 2008 () [Corola-website/Science/319256_a_320585]
-
mai departe în alegerile prezidențiale. Pe 9 septembrie 2009 și-a anunțat oficial candidatura. Candidatul independent Marco Enriquez-Ominami a anunțat pe 15 decembrie 2008 că este dispus să intre într-un partid socialist. În cele din urmă el nu a candidat din partea PS conform convenției, deși ar fi avut suportul necesar atât din partea partidului cât și din partea unor consilii. În august 2009, el și-a anunțat candidatura ca independent obținând la primele alegeri 20% din voturi, devenind asfel o amenințare chiar
Alegeri prezidențiale în Chile, 2009-2010 () [Corola-website/Science/319267_a_320596]
-
persoană în spațiu, după cosmonauții Iuri Gagarin și Gherman Titov și misiunile suborbitale ale astronauților colegi din Mercury Seven Alan Shepard și Gus Grissom. În 1965, Glenn s-a retras din armată și a demisionat de la NAȘĂ pentru a putea candida la alegerile pentru funcții publice. Membru al Partidului Democrat, el a fost ales pentru a reprezenta statul Ohio în Senatul SUA din 1974 și până în 1999. Glenn a primit Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale în 1978 și
John Glenn () [Corola-website/Science/319269_a_320598]
-
mari șanse de a fi aleși au fost liderul de stânga, Andres Obrador, fost primar al capitalei țării, cotat cu 36% din intențiile de vot, urmat la foarte mică distanță de Felipe Calderon, considerat "portdrapelul dreptei". Andres Obrador a fost candidat din partea partidelor de stânga, fiind un membru marcant al PRD. Acesta a promis 'transformarea țării de către un guvern animat de principiul-să fie bine pentru toți, și în primul rând pentru cei săraci!' O victorie a sa ar fi reprezentat primul
Alegeri prezidențiale în Mexic, 2006 () [Corola-website/Science/319327_a_320656]
-
din 2010 până în 2016. Cameron a studiat filozofie, științe politice și economie la Oxford. S-a alăturat apoi departamentului de cercetare al Partidului Conservator, devenind consultant special al lui Norman Lamont, și apoi al lui Michael Howard. În 1997 a candidat pentru un post în Parlament, dar nu a fost ales. S-a revanșat în 2001, când a devenit membru al Parlamentului din partea ținutului Witney. A devenit rapid membru marcant al opoziției. La alegerile din 2010, Partidul Conservator a primit cele mai multe
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
pentru evaluarea acceptabilității lor politice. Nepopularitatea lui Lamont nu l-a afectat, însa, neapărat pe Cameron: el era considerat un potențial candidat-"kamikaze" pentru alegerile parțiale din Newbury, alegeri desfășurate și în zona în care a crescut. Cameron nu a candidat, însă. La alegerile parțiale, Lamont a fost întrebat dacă regretă cel mai mult că a declarat că vede „firele verzi ale revenirii” sau că a recunoscut că a „cântat în baie” de bucurie că a ieșit din ERM. El a
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
că Cameron a alterat un articol publicat de acest ziar, în care inițial se dădea numărul corect de abonați, deoarece dorea ca numerele să pară mai mari decât cele așteptate. Cameron a demisionat din funcție în februarie 2001 pentru a candida pentru Parlament, deși a rămas pe statele de plată ale firmei în calitate de consultant. După ce i-a fost aprobată candidatura, Cameron a început să caute un colegiu. S-a scris că la primele alegeri ar fi pierdut selecția pentru Ashford în
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
Apoi a încercat la colegiul Wealden, a ajuns în ultimii doi dar a pierdut candidatura în martie 2000, înfrângere pusă de Samantha Cameron pe seama lipsei sale de spontaneitate în discurs. La 4 aprilie 2000, Cameron a fost ales drept posibil candidat pentru colegiul Witney din Oxfordshire. Acesta era un colegiu considerat sigur de conservatori, și câștigat în mod repetat în trecut, dar parlamentarul titular Shaun Woodward (care lucrase cu Cameron în campania pentru alegerile din 1992) trecuse la Partidul Laburist; ziarele
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
lui Sir John A. Macdonald au câștigat victoria în fața liberalilor, rămânând astfel la putere. Edward Blake, care s-a proclamat simultan în Camera Comunelor și Adunarea legislativă din Ontario, a demisionat din postul de premier al provinciei Ontario pentru a candida în 1872, mandatele duble nefiind permise. În cazul unei victorii liberale, el ar fi devenit, probabil, prim-ministru al Canadei. Partidul Liberal nu avea niciun lider oficial, până în 1873, când Alexander Mackenzie a primit acest titlu, după ce Blake l-a
Alegeri legislative în Canada, 1872 () [Corola-website/Science/319389_a_320718]
-
de la „Baltimore Herald“ organizează ca apărarea profesorului să fie preluată de avocatul agnostic Henry Drummond având ca adversar pe Matthew Harrison Brady ei au fost prieteni în timpul studiului din facultate. Drumont a sprijinit în trecut pe Harrison Brady care a candidat ca președinte al SUA, prietenia s-a destrămat datorită concepției fanatice a lui Brandy. Va urma un proces dramatic în care apărarea și acuzarea oferă dueluri verbale crâncene. Henry Drummond luptă vehement pentru libertatea ideii, progresul gândirii libere, care este
Procesul maimuțelor (film) () [Corola-website/Science/315704_a_317033]