KorAP: Find »[drukola/base=ciudat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...545 546 547 ...556 >

13,889 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

drept la picioarele lui Ahab. Apoi Gabriel le strigă camarazilor lui să vîslească de zor, ceea ce ei și făcură, încît ambarcațiunea rebelă se depărta grabnic de Pequod. Cînd, după acest interludiu, marinarii își reîncepură lucrul la pielea balenei, multe vorbe ciudate fură rostite în legătură cu sinistra întîmplare. Capitolul LXXI SAULA DE MAIMUȚĂ Freneticele munci legate de tranșarea și prepararea unei balene prilejuiesc un necontenit du-te-vino în rîndurile echipajului. E nevoie de marinari cînd aici, cînd dincolo; nu poți sta într-un singur

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
locul de unde-l privești. Dacă te urci în creștet și te uiți la cele două răsuflători în formă de f, întregul cap îți poate apărea ca un imens contrabas, pomenitele orificii fiind „urechile“ sale. Dacă-ți ațintești apoi privirea asupra ciudatei incrustații în formă de pieptene din creștetul capului - o protuberanță verzuie, acoperită de scoici, pe care groenlandezii o numesc „coroană“, iar vînătorii din Mările Sudului „bonetă“ - capul balenei normale îți apare ca trunchiul unui stejar falnic, cu un cuib de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
apa și în al căror ciur sînt prinși peștișorii, cînd balena străbate, cu botul deschis, mările de „brit“, unde se hrănește. în partea centrală a acestor storuri, cînd ele se găsesc în poziția lor normală, pot fi văzute anumite semne ciudate - linii curbe, adîncituri și muchii - după care unii vînători calculează vîrsta balenei, așa cum vîrsta unui stejar e calculată după inelele sale. Deși acest criteriu e departe de a fi fost demonstrat cu certitudine, el are totuși valoarea lucrurilor probabile prin

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
provinciali? Ce-a pățit oare firavul flăcău care-a cutezat să ridice vălul temutei zeițe din Sais? Capitolul LXXVI MARELE POLOBOC DIN HEIDELBERG Urmează „deșertarea cutiei“; dar, pentru a înțelege mai bine această operațiune, trebuie să știți cîte ceva despre ciudata alcătuire lăuntrică a obiectului cu pricina. Asemănînd capul cașalotului cu un dreptunghi solid, îl puteți diviza, pe un plan înclinat, în două colțare, cel inferior fiind structura osoasă, care formează craniul și maxilarele, iar cel superior fiind masa unsuroasă, fără

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cele mai grele și mai neobișnuite condiții, chiar în ghearele morții - ceea ce reprezintă o lecție ce nu se cuvine dată uitării. Ar trebui ca arta moșitului să fie învățată așa cum se învață scrima, boxul, călăria sau canotajul. Știu că această ciudată pățanie a omului din Gay Head va părea neverosimilă anumitor locuitori ai uscatului, deși s-ar putea ca și ei să fi auzit sau să fi văzut pe careva căzînd într-o fîntînă - accident care se întîmplă destul de des, însă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și veți rămîne uluiți de asemănarea vertebrelor sale cu un colier de cranii pitice, care par niște rudimente de craniu. Ideea că vertebrele sînt niște cranii nedezvoltate este de origine germană, dar cred că nu ei au observat, primii, această ciudată similitudine exterioară. Un prieten din străinătate mi-a arătat într-o zi scheletul unui dușman pe care-l omorîse și din ale cărui vertebre tocmai își cioplise un soi de basorelief pentru prova ascuțită a luntrei sale. Consider că frenologii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
triunghi, măsurînd la bază un diametru de zece degete și avînd o înălțime de opt degete. Trecînd prin celelalte vertebre, canalul se îngustează, deși rămîne foarte încăpător, pe o distanță considerabilă. Evident, acest canal e umplut cu aceeași substanță fibroasă ciudată - măduva - ca și creierul, cu care de altfel comunică direct. Mai mult încă, măduva își păstrează, pe o lungime de cîteva picioare după ce a ieșit din cutia craniană, același diametru, aproape egal cu al creierului. Ținînd seama de toate acestea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
sui de pergament care s-ar fi desfășurat necontenit pe mare. în mijlocul acestei dîre mișcătoare, dar la o distanță de mulți stînjeni înapoia celorlalte balene, înota un enorm taur bătrîn și cocoșat care, din pricina ritmului ceva mai domol, precum și din pricina ciudatelor incrustații gălbui ce i se vedeau pe spinare, părea suferind de gălbinare sau de vreo altă boală. Apartenența lui la cîrdul balenelor părea îndoielnică, deoarece asemenea leviatani venerabili nu prea sînt sociabili din fire. Totuși, se ținea scai de celelalte

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
masiv, hulă ce semăna cu aceea stîrnită în locul unde se întîlnesc doi curenți contrari. Avea un jet scurt, lent și chinuit, care țîșnea cu un fel de geamăt înăbușit și se spulbera în șuvițe zdrențuite, fiind urmat de niște convulsii ciudate ce păreau să-și găsească o ieșire la cealaltă extremitate a monstrului, cea aflată sub apă, căci în locul acela apa clocotea. Ă Are careva vreun purgativ? întrebă Stubb. Mă tem c-o doare burta. Dumnezeule, îmi închipui ce-o fi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de sus a trupului balenei, inclusiv porțiunea care de obicei stă scufundată în apă, putea fi văzută limpede. Ochii balenei, mai bine zis găvanele lor, tot așa. La fel cum în nodurile stejarilor falnici doborîți la pămînt cresc cele mai ciudate flori de mucigai, în cele ocupate pînă mai adineaori de ochii monstrului se rostogoleau acum niște bulbi orbi, care-ți stîrneau spaima și mila. Dar nu era loc pentru milă aici. în ciuda bătrîneții ei, în ciuda faptului că nu avea decît

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să moară, pentru a lumina nunțile vesele și alte petreceri ale oamenilor, precum și bisericile în care li se predică solemn să nu facă rău nimănui, încă rostogolindu-se prin valuri de sînge, balena își scoase deodată la vedere o protuberanță ciudată, mare cît o baniță, într-o latură a pîntecului. Ă Frumos buboi! exclamă Flask. Ia să-l mai împung o dată! Ă Oprește-te! îi strigă Starbuck. N-are nici un rost! Dar omenosul Starbuck vorbise prea tîrziu. în clipa cînd Flask

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
balene, despre care legendele cetății, precum și toți locuitorii ei, afirmau că e însuși scheletul monstrului omorît de Perseu. Cînd romanii au cucerit Joppa, ei au dus în Italia acel schelet, ca pe-un trofeu. Ceea ce mi se pare cel mai ciudat și mai grăitor lucru din această poveste este faptul că Iona a pornit pe mare tocmai din Joppa. înrudită cu aventura lui Perseu și a Andromedei - ba chiar, după unii, derivată indirect din ea - este faimoasa legendă a Sfîntului Gheorghe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a Andromedei - ba chiar, după unii, derivată indirect din ea - este faimoasa legendă a Sfîntului Gheorghe și a balaurului - care balaur a fost, după părerea mea, o balenă, căci în multe cronici străvechi balaurii și chiții se amestecă în chip ciudat, fiind confundați adesea. „Tu ești ca un leu al apelor și un balaur al mării“, zice Ezechiel, referindu-se, dar, la balenă; de fapt, unele versiuni ale Bibliei folosesc însuși termenul de balenă. De altfel, gloria isprăvii Sfîntului Gheorghe ar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
totuși, îndoielile lor n-au putut împiedica supraviețuirea acestor legende. Un bătrîn vînător de balene din Sag-Harbour își formula astfel principalul motiv ce-l făcea să se îndoiască de legenda ebraică: el avea o Biblie străveche împodobită cu niște poze ciudate, neștiințifice, dintre care una o înfățișa pe balena lui Iona cu două răsuflători, ceea ce nu posedă decît o singură specie de leviatan - balena normală și balenele înrudite cu ea - specie despre care vînătorii spun că are o înghițitoare atît de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în clipele cînd cugetă adînc. într-o zi, pe cînd lucram la un mic tratat despre Veșnicie, am avut curiozitatea de a-mi pune în față o oglindă și nu peste multă vreme am văzut reflectîndu-se în ea o spirală ciudată, ce se desfășura în aerul de deasupra capului meu. Umezeala ce-mi jilăvește părul ori de cîte ori mă scufund în gîndurile mele, după șase cești de ceai fierbinte, în mansarda-mi cu acoperișul de țigle subțiri, în cîte o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cele din stratul mijlociu sînt foarte scurte și dispuse de-a curmezișul, între celelalte două straturi. Această structură triadică, mai mult decît orice altceva, conferă forță cozii. Pentru cei ce sînt familiarizați cu străvechile ziduri romane, stratul mijlociu oferă un ciudat paralelism cu succesiunea de cărămizi subțiri alternate cu piatră, din acele admirabile relicve ale antichității, succesiune ce contribuie fără îndoială considerabil la marea trăinicie a construcției. Dar, ca și cum forța concentrată în această parte tendinoasă a cozii nu ar fi de-

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aceste gesturi misterioase sînt atît de remarcabile, încît unii vînători spun că ele ar fi înrudite cu semnele și simbolurile francmasonilor și că, prin aceste mijloace, balenele duc o discuție inteligentă cu lumea. Dar trupul balenei are și alte mișcări ciudate, inexplicabile chiar pentru cei mai experimentați dintre vînătorii ei. Oricît aș diseca-o eu, nu pot pătrunde dincolo de piele; n-o cunosc și nici n-o voi cunoaște vreodată. Iar dacă nu cunosc nici măcar coada acestei balene, cum aș putea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în sus și-n jos pe aleea Ecuatorului, pornesc spre apele orientale, ca s-ajungă acolo înaintea sezonului rece, evitînd astfel și cealaltă temperatură excesivă a anului. Dacă, în cursul uneia din aceste plimbări tihnite, domnul cașalot zărește vreun lucru ciudat sau suspect, el își privește cu un ochi vigilent interesanta familie. Dacă vreun leviatan tinerel și obraznic s-ar apropia cu gîndul de a face curte uneia dintre cadîne, viteazul nostru Pașă l-ar ataca și l-ar pune pe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
strigător la cer, ca o navă să revendice o balenă vînată în prealabil de o altă navă. Dar îndeobște, vînătorii nu prea au asemenea scrupule morale. Cu vreo cincizeci de ani în urmă, a avut loc în Anglia un litigiu ciudat asupra unei balene, reclamanții pretinzînd că, după o primejdioasă urmărire a acesteia în Mările Nordului, ei reușiseră să înfigă un harpon într-însa, dar fuseseră apoi nevoiți s-o abandoneze, părăsind chiar ambarcațiunea - cu saule cu tot - pentru a scăpa

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
apă, deși poate că Stubb ar mai fi salvat o parte din ea, dacă nerăbdătorul Ahab nu i-ar fi poruncit să se întoarcă la bord numaidecît, amenințîndu-l că-l va părăsi. Capitolul XCI AMBRA Ambra este o substanță foarte ciudată și atît de importantă din punct de vedere comercial, încît în 1791 un anume căpitan Coffin, din Nantucket, a fost convocat de Camera Comunelor din Anglia pentru a da explicații asupra acestui subiect. Căci pe vremea aceea și pînă relativ

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
vom vorbi în curînd. Acesta se răcise și se cristalizase în așa măsură încît, cînd m-am așezat împreună cu alți cîțiva marinari, în fața unui butoi mare cît cada împăratului Constantin, am constatat că se coagulase într-un fel de gogoloașe ciudate, care pluteau în substanța încă lichidă. Treaba noastră era să le frămîntăm pentru a le readuce la starea lichidă. O treabă dulce și unsuroasă! Nu-i de mirare că spermanțetul a fost în vechime un cosmetic atît de prețuit. Ce

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
eliberat, dumnezeiește eliberat, de orice răutate sau neastîmpăr. Să storci, să storci, să storci... O dimineață întreagă am stors gogoloașele acelea de spermanțet, simțind că mă topesc eu însumi în ele; și tot așa, pînă cînd un fel de nebunie ciudată m-a copleșit, încît m-am pomerit că strîng în neștire mîinile celorlalți marinari, luîndu-le drept gogoloașe de spermanțet. Această îndeletnicire îmi prilejuia un sentiment atît de puternic, de camaraderie afectuoasă, încît am ajuns să le strîng mîinile fără încetare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în veșmîntul clasic al cinului său, veșmînt păstrat din vremuri imemoriale, care va fi unica lui protecție în timp ce va oficia slujba specială ce-i revine. Aceasta constă în tocarea bucăților de grăsime pentru cazane - tocare ce are loc pe un ciudat cal de lemn, instalat lîngă parapet, deasupra unei căzi enorme, în care bucățelele tocate cad cu repeziciunea foilor de pe pupitrul unui orator inspirat, înveșmîntat în anteriul său negru, cocoțat în amvon și aplecat peste filele Bibliei sale, solemnul „tocător“ ar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lui un zodiac, tot așa îi zice și almanahul meu - mă duc să-mi caut almanahul și, cum am auzit că diavolii pot fi stîrniți cu ajutorul aritmeticii lui Daboll, o să-ncerc și eu să scot un înțeles din semnele astea ciudate, cu ajutorul calendarului ăluia din Massachusetts... Uite cartea. Ia să vedem. Semne și minuni - iar printre ele, ca de obicei, soarele. Hm, hm, hm! Iată-le, parc-ar fi vii, zău așa! Aries sau Berbecul; Taurus sau Taurul; și, pe legea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aer vîsla de lîngă el. Fiți gata de lansare! în mai puțin de-un minut, fără să-și părăsească ambarcațiunea, el și echipajul său se pomeniră pe apă și ajunseră curînd lîngă bordul corabiei străine. Se ivi, însă, o dificultate ciudată. în ațîțarea lui, Ahab uitase că, de cînd își pierduse piciorul, nu pășise niciodată pe puntea unei alte nave, în plin ocean și că nu se putea ține pe picioare decît cu ajutorul unui dispozitiv ingenios și foarte comod, anume creat

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]