14,316 matches
-
extern și intern prin concurs. În 1921, la vârsta de 27 de ani, Oscar Sager primește diploma de doctor în medicină și chirurgie. În perioada, Oscar Sager 1924- 1925 devine medic secundar iar în perioada 1925-1929 este asistent universitar la clinica neurologică de la Spitalul Colentina, sub conducerea lui Gheorghe Marinescu. În anul 1931, Oscar Sager este numit docent în Neurologie, iar în 1933 primește funcția de șef de lucrări la clinica de neurologie de la Colentina. În anul 1937 este primit ca
Oscar Sager () [Corola-website/Science/303573_a_304902]
-
medic secundar iar în perioada 1925-1929 este asistent universitar la clinica neurologică de la Spitalul Colentina, sub conducerea lui Gheorghe Marinescu. În anul 1931, Oscar Sager este numit docent în Neurologie, iar în 1933 primește funcția de șef de lucrări la clinica de neurologie de la Colentina. În anul 1937 este primit ca membru corespondent al Societății de Neurologie din Paris; face parte din grupul de fondatori ai Societății de Neurologie din România în anul 1939. La recomandația lui G. Marinescu, primește o
Oscar Sager () [Corola-website/Science/303573_a_304902]
-
medic evreu" între anii 1942-1944. După o scurtă activitate ca medic primar neurolog la Spitalul Caritas, devine în 1946 Conferențiar de Neurologie Experimentală la Facultatea de Medicină din București, pentru ca în 1948 să primească funcția de Profesor și șef al Clinicei de Neurologie și Endocrinologie la Facultatea de Medicină nou înființată din Timișoara. După moartea lui N. Ionescu-Sisești în 1955, este chemat la București ca Profesor și Director al Clinicii de Neurologie de la Colentina, unde își începuse cariera de neurolog. Întâmpinând
Oscar Sager () [Corola-website/Science/303573_a_304902]
-
pentru ca în 1948 să primească funcția de Profesor și șef al Clinicei de Neurologie și Endocrinologie la Facultatea de Medicină nou înființată din Timișoara. După moartea lui N. Ionescu-Sisești în 1955, este chemat la București ca Profesor și Director al Clinicii de Neurologie de la Colentina, unde își începuse cariera de neurolog. Întâmpinând toate obstacolele regimului comunist, în cele din urmă Oscar Sager primește numirea de membru plin al Academiei Române în anul 1963. În anul 1970 este ales ca senator al Academiei Române
Oscar Sager () [Corola-website/Science/303573_a_304902]
-
1988, la București) a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al "Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie" (1958 - 1988). A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de "Gerovital". Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu "Gerovital": Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. a inventat (în colaborare cu
Ana Aslan () [Corola-website/Science/303616_a_304945]
-
Ana Aslan a îngrijit soldații în spitalele militare din spatele frontului de la Iași. După întoarcerea la București, în anul 1919, ea a lucrat alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, a absolvit "Facultatea de Medicină". Este numită preparator la "clinica II" din București, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă și în alcătuirea tezei de doctorat. Urmează o activitate didactică și spitalicească la "Filantropia", "Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină" din București, "Clinica Medicală din Timișoara", "Spitalul CFR". Din
Ana Aslan () [Corola-website/Science/303616_a_304945]
-
de Medicină". Este numită preparator la "clinica II" din București, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă și în alcătuirea tezei de doctorat. Urmează o activitate didactică și spitalicească la "Filantropia", "Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină" din București, "Clinica Medicală din Timișoara", "Spitalul CFR". Din 1949, devine șeful "Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie" din București. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează "procaina" în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit la pat din cauza
Ana Aslan () [Corola-website/Science/303616_a_304945]
-
Război Mondial, este mobilizat și trimis pe front ca medic militar. Demobilizat în 1918, își continuă studiile medicale până în 1922 când obține titlul de Doctor în Medicină cu teza ""Contribuțiuni la studiul sindromului parkinsonian postencefalitic"". Se orientează către Neurologie la clinica marelui neurolog, Dr. Gheorghe Marinescu. După absolvire devine medic secundar la Spitalul Militar unde, în anii 1922-1926 acumulează vaste cunoștințe de Neurologie și Chirurgie Generală la secția Neurologie condusă de Dr. Dimitrie Noica, respectiv secția Chirurgie condusă de Dr. Mihail
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
din armată, se căsătorește cu Dr. Florica Ciumetti (se cunoscuseră ca mediciniști). În loc de călătorie de nuntă, cu resurse foarte modeste, pleacă împreună la specializare în America, la Boston. Aici, în anii 1927-1929, Dumitru Bagdasar se specializează în Neurochirurgie la vestita clinică "Peter Bent Brigham" a Dr. Harvey Cushing, pionierul mondial al neurochirurgiei moderne. Împreună cu Dr. Percival Bailey, publică două lucrări privind ""Tratamentul gomelor cerebrale"" și ""Cordoblastoamele intracraniene"". Întorși în țară în 1929, Doctorii Dumitru și Florica Bagdasar întâmpină greutăți din partea oficialităților și
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
prieten, marele histolog Ion T. Niculescu, obține, prin concurs, în 1935, înființarea unui mic serviciu de neurochirurgie, cu zece paturi și o singură sală operatorie, în "Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale din București". Acesta a devenit nucleul viitoarei Clinici de Neurochirurgie a Facultății de Medicină, de unde se va dezvolta școala românească de neurochirurgie. Aici și-a format în sfârșit propria echipă de neurochirurgie, așa-numita "echipă de aur", care în primii ani a constat din: doctorii Constantin Arseni, Ion
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
Dr. Dumitru Bagdasar a continuat să viziteze Laboratorul de Histologie al Dr. Ion T. Niculescu, aducând în fiecare săptămână, în numeroase borcănele, secțiuni din tumorile operate. Faima Dr. Dumitru Bagdasar se raspândea treptat în sud-estul Europei și în străinătate. La clinica sa, se internau bolnavi din Ungaria, Bulgaria, Palestina. Între 1931 - 1941 a efectuat 1800 de operații pe sistemul nervos. În 1939 a participat la Congresul Național de Chirurgie din București. Dumitru Bagdasar a avut o intensă activitate științifică, aducând contribuții
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
al craniostenozelor. În calitate de Ministru al Sănătății a creat "Institutul de Endocrinologie București". Între anii 1945 - 46 a fost profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Capitală. Academia Româna îl declară, post-mortem, membru de onoare (1948), iar în anul 1956 Clinica de neurologie a Spitalului primește numele savantului. A condus clinica sa cu metodă și ordine, cu focul pasiunii sale profesionale; avea respect pentru valoarea oamenilor, era mândru și demn. Celor peste 50 de articole de specialitate li se adaugă teza
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
Endocrinologie București". Între anii 1945 - 46 a fost profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Capitală. Academia Româna îl declară, post-mortem, membru de onoare (1948), iar în anul 1956 Clinica de neurologie a Spitalului primește numele savantului. A condus clinica sa cu metodă și ordine, cu focul pasiunii sale profesionale; avea respect pentru valoarea oamenilor, era mândru și demn. Celor peste 50 de articole de specialitate li se adaugă teza de doctorat. Întreaga sa activitate operatorie și de cercetare și-
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
1905 lucrează benevol în Laboratorul de Medicină Experimentală. Perioada 1907 - 1912 o petrece lucrând ca preparator în același laborator și ca medic la Spitalul Militar. Începe să facă diverse experimente singur sau în colaborare cu diverși cercetători în imunologie sau clinica bolilor infecțioase, cu referire în special la infecțiile streptococice și tetanice. Mihai Ciucă este numit șef de secție în Institutul „Dr. I. Cantacuzino”, în anul 1921, după ce se întoarce de la studii realizate în Franța la „Institutul Pasteur Paris” și la
Mihai Ciucă () [Corola-website/Science/303660_a_304989]
-
că va înființa o fundație care să ajute copiii români cu dizabilități. Din 8 februarie 2012 el a început să își miște și mâna stângă. Începând cu luna mai a aceluiași an, a plecat în Statele Unite ale Americii la o clinică de fizioterapie din statul California, unde recuperarea sa a continuat, el reușind să recapete din ce în ce mai mult control asupra ambelor mâini.
Mihai Neșu () [Corola-website/Science/303710_a_305039]
-
la supravirare, dar acesta îl ignoră pe bătrân. După un timp, McQueen află marele secret al lui Doc: el fusese faimosul alergător în Cupa Piston, "Fabulosul Hudson Hornet", câștigător a trei trofee consecutive. Furios, Doc îl dă afară din garajul clinicii. El dezvăluie de asemenea tragica încheiere prematură a carierei sale în urma unui accident devastator. Când era reparat, nimeni nu l-a mai vrut înapoi. Sally decide să-l ia pe McQueen la o cursă pe Ruta 66, cursă încheiată la
Mașini (film) () [Corola-website/Science/303732_a_305061]
-
să se vindece și lucrează pentru ""Federal Arts Project"" instituit de ""Works Progress Administration"" (WPA). În 1938 este însă concediat datorită abuzului de alcool și este internat în spitalul White Plains, unde rămâne timp de patru luni. După ieșirea din clinică, face un tratament psihanalitic, care nu reușește să-l vindece de alcoolism, în schimb îl convinge să-și învingă inhibiția din planul comunicației verbale, exprimându-și stările inconștiente de anxietate cu o lungă serie de desene suprarealiste. Se împrietenește cu
Jackson Pollock () [Corola-website/Science/303829_a_305158]
-
din Răchiteni, județul Iași și la Butea. Fiind grav bolnavă a fost operată, sub numele de Maria Matei, iar la sfârșitul anului 1947 se află la ferma Congregației Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu. A murit în Clinica Universitară a dr. Iuliu Hațieganu pe 2 februarie 1948, fiind înmormântata la Cimitirul din Cluj, parcela ÎI B, numărul 1550. În anii ’70, taxele pentru “prelungirea concesiunii locului” nefiind plătite, în acest loc este înmormântat un bărbat de naționalitate maghiară, osemintele
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
cu care a avut o căsnicie model. Proaspăt căsătoriți, soții Bagdasar au plecat în Statele Unite, la Boston, la specializare profesională; Florica pentru a urma cursuri de sănătate publică la Harvard, Dumitru pentru a-și însuși noile tehnici de neurochirurgie la clinica dr. Harvey Cushing, pionierul neurochirurgiei moderne La Boston Florica Bagdasar a primit bursa Rockefeller. Întorși în țară în 1929, după un stagiu de câțiva ani la Jimbolia și la Cernăuți (Spitalul de Boli Nervoase), soții Bagdasar au ajuns la București
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
un stagiu de câțiva ani la Jimbolia și la Cernăuți (Spitalul de Boli Nervoase), soții Bagdasar au ajuns la București unde s-au stabilit definitiv și au rămas până la sfârșitul vieții. În 1935 dr. D. Bagdasar a obținut deschiderea primei clinici de neurochirurgie la București. El a operat pe creier în condiții primitive, improvizate: singura persoană care i-a fost constant alături, secondându-l în sala de operație, și încurajându-l până când și-a creat propria echipă de neurochirurgie a fost soția
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
hematocritele, concentrația hemoglobinei, numărul de hematii, numărul de leucocite și măsurători ale potențialului de coagulare, cum ar fi timpul de coagulare, timpul de protrombină, timpul de tromboplastină sau numărul de trombocite se măsoară la sfârșitul perioadei de testare; determinările biochimice clinice ale sângelui se realizează la sfârșitul perioadei de testare. Testele considerate caracteristice pentru toate studiile sunt: balanța electrolitică, metabolismul carbohidraților, funcția hepatică și renală. Alegerea unor determinări specifice depinde de observațiile asupra modului de acțiune a substanței de testare. Se
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
momentul morții în timpul experimentului sau indicarea faptului că animalele au supraviețuit experimentului, - efectele toxice sau de alt tip, - momentul observării oricărui simptom anormal și evoluția acestuia, - cantitățile de hrană și greutatea corporală, - examenele hematologice întreprinse și rezultatele complete, - testele biochimice clinice practicate și rezultatele complete (inclusiv cele urinare), - rezultatele autopsiei, - descrierea detaliată a tuturor observațiilor histopatologice, - tratarea statistică a rezultatelor, când este cazul, - discutarea rezultatelor, - interpretarea rezultatelor. 3.2. Evaluare și interpretare Vezi introducerea generală: partea B. 4. REFERINȚE Vezi introducerea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
concentrația hemoglobinei, numărul de hematii, numărul de leucocite și măsurători ale potențialului de coagulare, cum ar fi timpul de coagulare, timpul de protrombină, timpul de tromboplastină sau numărul de trombocite se măsoară la sfârșitul perioadei de testare; (c) determinările biochimice clinice ale sângelui se realizează la sfârșitul perioadei de testare. Testele considerate caracteristice pentru toate studiile sunt: balanța electrolitică, metabolismul carbohidraților, funcția hepatică și renală. Alegerea unor determinări specifice depinde de observațiile asupra modului de acțiune a substanței de testare. Se
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
că animalele au supraviețuit experimentului, - descrierea efectelor toxice sau de alt tip (cu atenție specială pentru constatările clinice), - momentul observării oricărui simptom anormal și evoluția acestuia, - cantitățile de hrană și greutatea corporală, - examenele hematologice întreprinse și rezultatele complete, - testele biochimice clinice practicate și rezultatele complete, - rezultatele autopsiei, - descrierea detaliată a tuturor observațiilor histopatologice, - tratarea statistică a rezultatelor, când este cazul, - discutarea rezultatelor, - interpretarea rezultatelor. 3.2. Evaluare și interpretare Vezi introducerea generală: partea B. 4. REFERINȚE Vezi introducerea generală: partea B.
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
concentrația hemoglobinei, numărul de hematii, numărul de leucocite și măsurători ale potențialului de coagulare, cum ar fi timpul de coagulare, timpul de protrombină, timpul de tromboplastină sau numărul de trombocite se măsoară la sfârșitul perioadei de testare; (c) determinările biochimice clinice ale sângelui se realizează la sfârșitul perioadei de testare. Testele considerate caracteristice pentru toate studiile sunt: balanța electrolitică, metabolismul carbohidraților, funcția hepatică și renală. Alegerea unor determinări specifice depinde de observațiile asupra modului de acțiune a substanței de testare. Se
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]