14,411 matches
-
astfel de regimuri. Libertatea de expresie și comunicarea neîngrădită promovează Înțelegerea reciprocă la nivel internațional și permite existența unor mecansime prin care reprezentanții politici să acționeze În conformitate cu dorințele cetățenilor pe care Îi guvernează. Mai mult, pacea Între democrații ar fi consolidată de cooperarea economică, prin crearea unor sisteme complexe de interdependențe. Ipoteza „păcii democratice” a generat o serie de dezbateri teoretice privind relevanța sa analitică și validitatea sa empirică (Brown et al., 1996), dar este la fel de interesantă și din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
mobiliza publicul În susținerea și apărarea sistemului de guvernare a țării. În același timp, potrivit neoconservatorilor, un asemenea „patriotism muscular” ar trebui să se manifeste și În plan internațional, promovând democrația, dacă este necesar, chiar prin forță. Acest lucru ar consolida poziția SUA În lume și ar facilita Îndeplinirea misiunii sale istorice. Unii analiști și comentatori politici au prezentat neoconservatorismul ca o formă de internaționalism wilsonian, un „Wilson În cizme”, dacă ar fi să Împrumutăm formula lui Hassner (2002). Această apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Imediat după declararea independenței, România a adoptat o perspectivă orientată către interior, defensivă, a politicii de securitate pentru a se putea concentra asupra consolidării sale interne. Clasa politică românească, raliată În jurul regelui Carol I, s-a concentrat mai degrabă să consolideze relațiile diplomatice cu puterile europene pe plan internațional și a depus eforturi să impună o reformă instituțională la nivel intern care să consolideze noul stat. Securitatea se concentrează În această perioadă atât pe balansarea internă, cât și pe cea externă
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
consolidării sale interne. Clasa politică românească, raliată În jurul regelui Carol I, s-a concentrat mai degrabă să consolideze relațiile diplomatice cu puterile europene pe plan internațional și a depus eforturi să impună o reformă instituțională la nivel intern care să consolideze noul stat. Securitatea se concentrează În această perioadă atât pe balansarea internă, cât și pe cea externă - prin construcția de alianțe politico-militare la nivel continental, precum pactul secret semnat cu Germaniaxe "Germania" lui Bismarck și Austro-Ungaria În 1883. O precizare
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
să-și disperseze trupele, ofensiva aliaților asupra pozițiilor ocupate de aceștia. Sfârșitul primului război mondial a dovedit că decizia strategică a Bucureștiului fusese corectă, iar unificarea națională a devenit la scurt timp o realitate. Nu numai că unificarea națională a consolidat statul român, dar, În egală măsură, i-a consolidat și poziția la nivel regional. În perioada interbelică și a celui de-al doilea război mondial (1939-1945), politica de securitate a României a fost marcată nu numai de determinantele schimbări ce
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de aceștia. Sfârșitul primului război mondial a dovedit că decizia strategică a Bucureștiului fusese corectă, iar unificarea națională a devenit la scurt timp o realitate. Nu numai că unificarea națională a consolidat statul român, dar, În egală măsură, i-a consolidat și poziția la nivel regional. În perioada interbelică și a celui de-al doilea război mondial (1939-1945), politica de securitate a României a fost marcată nu numai de determinantele schimbări ce s-au produs la nivelul sistemului internațional, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
-lea din 1938, și, ulterior, cea a lui Ion Antonescu (1940-1944). În perioada cuprinsă Între 1919-1938, politica externă și de securitate românească s-a definit ca una de status quo ce vădea un interes sporit al României de a-și consolida atât puterea, cât și poziția În cadrul subsistemului său de relații internaționale. Rolul de echilibrator se manifesta În această perioadă În diferite ocazii, de la Mica Înțelegere (1920-1921) și până la deciziile de intrare În război, În 1941. Orientarea politicii externe și de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Decizia de intrare În război (1941) s-a manifestat ca o decizie de aliniere, date fiind noile coordonate ale subsistemului est-european. Odată cu semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov (1938), Europa de Est rămâne practic fără apărare În fața Germaniei naziste. Încercarea autorităților de la București de a consolida o serie de alianțe defensive cu marile puterii vestice a eșuat, În mare parte datorită faptului că Franța era cucerită și eliminată temporar din balanța de putere din 1940 și până la eliberarea ei În 1944; În aceste condiții, Marea Britanie rămânea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
sistemică drept garanție de securitate, desfășurând un joc strategic moderat Între cei doi poli și statele Lumii a Treia. Polița de asigurare a securității a rămas constant Moscova, dar, construind pe această relație, România a Întreprins acțiuni care să Îi consolideze poziția precară În cadrul CAER și a Pactului de la Varșovia. Controlul exercitat de URSS asupra statelor-satelit din sfera sa de influență s-a manifestat nu numai În relațiile lor politice, economice, diplomatice etc. Utilizarea forței În vederea asigurării unui control militar al
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În acord cu logica neorealistă tipică a Războiului Rece și se centrează asupra amenințărilor de tip convențional la adresa securității naționale. Tematica naționalistă și cea secesionistă revin În actualitate la Începutul anilor ’90, accentuând necesitatea fundamentală a României de a-și consolida granițele naționale, Îndeosebi cele din vest - cu Ungaria, În condițiile În care Iugoslavia era pe cale de a deveni „butoiul cu pulbere” al Europei. Ca atare, configurația, dar și bugetul, dotarea și doctrina militară, nu suferă modificări seminificative față de cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și eficace. În primul rând, au fost depășite divergențele inițiale dintre instituțiile UE preocupate de politica externă În sens larg (ca, de pildă, președinția, președintele comisiei, comisarii pentru Afaceri Externe, Extindere, Comerț și Dezvoltare). În plus, noua structură instituțională a consolidat statutul UE ca actor internațional 1. Astfel de pildă, „apariția acțiunilor comune, pozițiilor comune și acum a strategiilor comune În cadrul PESC a condus la inițiative noi cum ar fi Pactul de Stabilitate din Sud-Estul Europei” (Hill, 2001, p. 328)2
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
a fost Misiunea de Poliție a Uniunii Europene (EUPM) din Bosnia și Herțegovinaxe "Bosnia și Herțegovina" (2003). Aceasta este parte a operațiunilor de gestionare civilă a crizei din zonă, dar și a unui program mai larg de măsuri, menit să consolideze statul de drept În Bosnia și Herțegovina până la sfârșitul anului 2007. Scopurile sale principale sunt lupta Împotriva crimei organizate și asigurarea securității celor care se Întorc În fostele zone de conflict. Misiunea este succesoarea unei Forțe Internaționale de Poliție a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
acțiunilor recente ale Uniunii În ceea ce privește crizele din Balcanii de Vest este, În același timp, unul din principalele motive ale succesului. UE este familiară și interesată direct de situația din regiune și din cele două țări, beneficiind atât de o rețea consolidată de surse de informare (EUMM), cât și de experiența anterioară. Totuși, se pot remarca „anumite deficiențe În ceea ce privește culegerea de informații”, precum și lipsa unui „sistem comun pentru centralizarea informațiilor clasificate” (Schuwirth, 2002). Cu toate acestea, chiar dacă operațiunile curente de gestionare a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
în mod logic că existența diversității împinge societatea umană nu numai la alegerea optimă a indivizilor, ci și la antrenarea continuă și motivată a acestora pentru a căuta și a găsi cele mai bune soluții de a descoperi, conserva și consolida această diversitate. Este interesant că astfel de opinii au fost auzite de multe ori în diferite ocazii și, nu de puține ori, ele au fost considerate ca principii decizionale privind mediul înconjurător. În ciuda unor astfel de principii, care sunt general
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
de emigrare al sașilor din Germania apuseană, ce își avea cauzele în specificul feudalismului german. Aceștia sunt colonizați de regii maghiari, mai ales în sudul Transilvaniei, cu scopul de a apăra Fundus Regius 4 de atacuri și de a-și consolida stăpânirea în zonă. Sașii colonizați s-au organizat mai întâi în unități administrative numite comitate, pentru ca ulterior acestea să poarte numele de scaune (Badea, Caloianu, Dragu, 1971). După acest moment, sudul Transilvaniei, deci și zona care face subiectul acestui studiu
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și documentară mult mai amplă. Nu sunt neglijabile nici elementele de reflexie pe marginea eșecului inevitabil al intelectualului în politică. Mărturisirile scriitorului Mario Vargas Llosa, candidat la președenția republicii Peru, cu prilejul vizitei sale recente la București (1995), documentează și consolidează aceeași concluzie. 1. Politic și apolitic Ce înseamnă, de fapt, a fi politic? Noțiunea, trebuie precizat de la început, nu se confundă neapărat cu adeziunea la un partid oarecare și cu atât mai puțin cu militantismul în rândurile sale. Ea implică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
vocația, opera etc.? Scriind cărți cât mai personale nu asiguram, chiar și sub dictatură, continuitatea unor valori? Să facem sacrificiul renunțării la literatură, doar pentru a sprijini un număr de politicieni, care după noi, scriitorii, sunt profund mediocri? N-am consolidat cu prestigiul nostru cultural mare-mic, o serie de formații, care fără numele nostru n-ar fi avut uneori nici o legitimitate intelectuală etc.? De nume reprezentative nici nu mai vorbim. Evident, suntem avocatul diavolului și vom continua în acest sens, până la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a autorului se adaugă, în sfârșit (chiar dacă după unele ezitări și chiar derute inițiale) și o anume distanțare de personajele oficiale ale Puterii. Politologia este, într-adevăr, independentă de Putere, de orice Putere, sau nu există. Acest principiu de bază consolidează și primele două volume prezentate nu fac decât să confirme o astfel de idee întreaga reflexie politologică românească în plină dezvoltare. A treia specie de autori, care verifică aceeași constatare, are alte note caracteristice. Este demn de semnalat, în această
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conducătoare, nomenclaturistă, păstrează în continuare toate privilegiile politicii culturale oficiale. Observație strict obiectivă. Cultura de tip liberal, independentă, inevitabil de opoziție, este încă în evidentă minoritate. Ea are vitalitate și combativitate, perspectivele sale sunt promițătoare. Dar ea nu se poate consolida și dezvolta în lipsa a trei factori esențiali, strict interdependenți: 1. un cadru legislativ adecvat, care să înlăture toate vestigiile culturii centralizate, dirijiste, controlate; 2. independență economică, singura ce-i poate asigura libertatea de expresie, capacitatea de a rezista la presiuni
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Aparținem aceleiași lumi, aceleiași cetăți universale a literelor. Egali, confraterni și solidari, devotați unor idei esențiale comune. Și dacă mai aveam vreo îndoială despre mentalitatea profund umanistă, solidară și liberală a acestor liberi cetățeni ai lumii, ea mi-a fost consolidată de un gând al lui Ion Vianu, atunci când visează o împărăție care avea să fie nu numai una a toleranței mutuale... dar și a unei reale puteri, a capacității de a impune durabil modelul ei unei lumi sfâșiate în care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Renă Etiemble. Era, pe atunci, singurul mod posibil de a scrie, din România comunistă (detaliu esențial), despre relații est-vest, relații, schimburi, cooperație, comunicații libere etc., etc. și alte asemenea idei profund eretice. Din care cauză, ne-am regăsit confirmați și consolidați în convingerile noastre prin ideile formulate ulterior și în mod independent de noi și în unele din cărțile și studiile remarcabile ale lui Armando Gnisci, pe care le semnalăm și din acest motiv cu vie satisfacție. Ne gândim în special
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și deschide granițele (a făcut-o de altfel, literar vorbind, cu mult înainte de acordul de la Schengen). Nu numai că ea tinde spre o cultură și civilizație construite împreună plecând de la diferențele existente. Dar mutația esențială este alta: apare și se consolidează tot mai mult conștiința de a fi noi și alții în același timp 10. Această expresie aparent paradoxală noialtri europei încetează a mai constitui un paradox, pentru a deveni o realitate literară concretă. La fel de bine, deci, s-ar putea spune
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poate fi cumpărat, dar chiar că poate fi cumpărat cu ușurință. Căci intelectualul nu are nimic dintr-un ascet 25. Hălas ! O întreagă dramă a intelectualului eventual chiar a poetului de curte... Femios. Slab, fără o mare tradiție socială bine consolidată pe criteriile sale civic-etice, fără mari convingeri ideologice, care să-l justifice și să-l inspire, obligat să cânte când pe unul, când pe altul... Situație penibilă, deloc de invidiat. Ceea ce explică, în bună parte, și foarte redusul său prestigiu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Classics and the Man of Letters, 1942 5). Or, ceea ce ne lipsește, în mod esențial, pentru a ne restrânge doar la sfera culturală, sunt tocmai cadrele medii. Ele nu se pot forma peste noapte și conștiința lor nu se poate consolida fără o dublă evoluție: de sus în jos, prin propagarea activă a idealului cultural mediu, și de jos în sus, prin ridicarea progresivă a nivelului cultural general, singura care permite formarea acestor cadre indispensabile. Nu numai noi facem astfel de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
umbra marilor culturi majore? O astfel de creativitate, creditată ca potențial competitivă, nu înseamnă câtuși de puțin o aspirație naționalistă. O cultură deschisă, conștientă de posibilitățile sale, eliberată de complexe, propulsată cu toată energia, edificată asupra scopurilor sale de bază, consolidată pe fundamente și cu bune instrumente de lucru nu poate privi decât cu deplină încredere înainte, în viitorul său. Iar dacă îl va rata, atunci ea nu va mai putea da vina pe nimeni. I. Rezistență și cultură 1. Rezistența
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]