15,655 matches
-
pe exclusivismul ideii imperiului și pe pretenția celor două împărății de a moșteni Roma, întemeiată politic pe interesele contradictorii ale celor două puteri în Italia de sud. Otto I, care cu un an înainte de înscăunarea lui Phokas, primise la Roma coroana imperială și-și supusese aproape toată Italia, trimitea în jurul anului 968 o ambasadă la Constantinopol în vederea unui angajament amiabil asupra posesiunilor italiene care îi lipseau. Ambasadorul său, episcopul de Cremona, Liutprand, care venise în capitala bizantină încă din timpul domniei
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
ai Bizanțului, care primea în dar posesiunile bizantine din Italia meridională. Această propunere avea la Bizanț un efect de bravadă. Evenimentele recente din Occident îi apăreau suveranului Bizantin ca atentate la interesele și la demnitatea imperiului său. Că Otto luase coroana, că era stăpânul Romei si al Bisericii romane, că stăpânea aproape toată Italia, că se aliase cu prinții din Capua și din Benevent, vasali ai Imperiului Bizantin și că lansase chiar un atac împotriva orașului Bizantin Bari, toate acestea îl
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
cele naționale din Budapesta. La toate acestea, amatorii de artă și specialiștii au avut aprecieri pozitive privind creațiile sale. În anul 1909 la Salonul Național de la Budapesta obține cu lucrarea „"Fată citind"” o medalie de aur și 2.000 de coroane premiu. În 1910, secondat de Arthur Coulin și Karl Ziegler a participat la Marea expoziție de la Berlin și în anul 1912 obține medalia de argint la Salonul Național de la București. Datorită popularității pe care a câștigat-o de-a lungul
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
În drumul lor spre Indii, portughezii ajung în Mozambic în anul 1498, Vasco da Gama luând în posesie aceste pământuri în numele Coroanei Portugheze. Aceștia stabilesc aici un punct de sprijin și un contoar comercial la Sofala. La începutul sec. XVI ei ocupă țărmul Mozambicului, iar în 1752, teritoriul devine colonie cu administrație separată. În intenția de a face joncțiunea între Angola și
Istoria Mozambicului () [Corola-website/Science/311460_a_312789]
-
pe 6 iunie]] [[Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial]] [[Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare]] [[Categorie:Decorați cu „Ordinul Mihai Viteazul”]] [[Categorie:Ofițer al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Comandor al Ordinului Steaua României]] [[Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României]]
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
Pecețile lui Ștefan cel Mare cuprinzând stema Moldovei au o legendă modestă, inspirând demnitate: „"Печать Ио Стефана воевода Земли Молдавской..."” : „pecetea voievodului Ștefan al Țării Moldovei”. Pentru prima dată, la 1563, sub domnia lui Despot Vodă, scutul apare sub o coroană princiară deschisă. În decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului. Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]
-
domnia lui Despot Vodă, scutul apare sub o coroană princiară deschisă. În decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului. Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi redată chiar deasupra coarnelor, asociată, de multe ori, cu celelalte două simboluri ale puterii: spada și buzduganul. Este de semnalat că, începând cu domnia lui Vasile Lupu, steaua care flanca, la stânga, botul
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]
-
a fost identificat ca aparținând Batalionului 2 „Nassauche Ligte Infanterie” (Infanterie Ușoară Nassau). Numai centrul mai rămăsese atunci. Pe mătasea de un galben deschis era brodat scutul stemei Orania-Nassau. Agresivul leu încoronat se găsea pe un câmp plin de cantonamente. Coroana prezenta cinci cercuri iar zona ovală era limitată de o cunună. Rămășița nu se afla în cea mai bună condiție. Cuirasierii au împrăștiat de asemenea și Regimentul 33 britanic. Regimentul 73 s-a panicat văzând soarta Regimentului 69 și a
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
este valabil până în ziua de azi, cu excepțiile notabile ale Curții Constituționale, Comisiei pentru Drepturile Omului (cu sediul în Johannesburg), ale Curții Supreme de Apel și a Comisiei pentru Servicii Judiciare (cu sediul în Bloemfontein). Uniunea a rămas sub autoritatea coroanei britanice cu statul de dominion al Imperiului Britanic cu un anumit grad de autoguvernare. După votarea Statutului de la Westminster din 1931, Uniunea a primit un statut egal cu alte teritorii aparținând Regatului Commonwealthului, iar Regatul Unit a încetat să mai
Uniunea Africii de Sud () [Corola-website/Science/312453_a_313782]
-
votarea Statutului de la Westminster din 1931, Uniunea a primit un statut egal cu alte teritorii aparținând Regatului Commonwealthului, iar Regatul Unit a încetat să mai emită legi cu aplicare în Uniunea Africii de Sud. Din acest moment, din punct de vedere legal, coroana sud-africană a fost separată de cea britanică, iar monarhul domnea în Uniune ca „Rege al Africii de Sud”, nu ca „Rege al Regatului Unit”. Monarhul era reprezentat în Africa de Sud de „Guvernatorul General al Uniunii Africii de Sud”. Puterea efectivă era exercitată de „Primul ministru
Uniunea Africii de Sud () [Corola-website/Science/312453_a_313782]
-
efectivă era exercitată de „Primul ministru al Africii de Sud”. Louis Botha, un fost general bur, a fost primul premier al Uniunii. El a condus o coaliție a afrikanerilor și a comunităților anglofone albe. Punerea sub acuzație în cadrul tribunalelor se făcea în numele coroanei iar membrii guvernului funcționau în numele aceleiași coroane. De-a lungul timpului, statutul monarhului Uniunii a fost modificat de mai multe ori, Elisabeta a II-a a Regatului Unit fiind ultima regină a Africii de Sud. Un articol cu statut special din Constituția
Uniunea Africii de Sud () [Corola-website/Science/312453_a_313782]
-
Africii de Sud”. Louis Botha, un fost general bur, a fost primul premier al Uniunii. El a condus o coaliție a afrikanerilor și a comunităților anglofone albe. Punerea sub acuzație în cadrul tribunalelor se făcea în numele coroanei iar membrii guvernului funcționau în numele aceleiași coroane. De-a lungul timpului, statutul monarhului Uniunii a fost modificat de mai multe ori, Elisabeta a II-a a Regatului Unit fiind ultima regină a Africii de Sud. Un articol cu statut special din Constituția Africii de Sud, limbile oficiale din Uniune erau olandeza
Uniunea Africii de Sud () [Corola-website/Science/312453_a_313782]
-
Poitiers, unde este capturat regele Franței Ioan al II-lea. După o succesiune de victorii, englezii aveau posesiuni importante în Franța, regele francez era prizonier în Anglia și administrația franceză era aproape în totalitate în colaps. Pretenția lui Eduard la coroana franceză părea accesibilă. Totuși, campania din 1359 nu a fost concludentă. În 1360, Eduard acceptă Tratatul de la Brétigny prin care el pretinde că a renunțat la tronul francez dar dorește garantarea posesiunilor sale din Franța. În Franța, timp de un
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
aruncat de pe cal, dar n-a fost rănit. La 22 august 1705, la Hanovra, George s-a căsătorit cu Margravine Caroline de Brandenburg-Ansbach. Inteligentă și atractivă, Caroline era o mireasă căutată. Caroline era una dintre prințesele luate în considerare pentru coroana spaniolă, dar a refuzat, pentru că ar fi însemnat renunțarea la credința ei protestantă pentru catolicism. George a primit titlul de Prinț de Wales, după ascensiunea tatălui său la tronul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei în 1714. Prințul de
George al II-lea al Marii Britanii () [Corola-website/Science/312469_a_313798]
-
(6 ianuarie 1367 - 14 februarie 1400) a fost rege al Angliei, de la 1377 până când a fost deposedat de coroană în 1399. Este faimos pentru rolul său esențial în rezolvarea Revoltei țărănești din 1381 și pentru delictele sale ca rege, lucru ce a condus atât la demisia sa forțată cât și la război civil. Richard s-a născut la Bordeaux
Richard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312468_a_313797]
-
Edmund Mortimer. Totuși, Richard era mai preocupat de fiul lui Gaunt, Henry Bolingbroke. După decesul lui Gaunt, Richard a confiscat terenurile lui Bolingbroke, urmărind aceeași politică ca a lui Henric al II-lea și Eduard I de a centraliza puterea coroanei. Richard a renunțat la campania din Irlanda care dădea oportunitatea lui Bolingbroke să ceară terenurile deținute de tatăl său în Yorkshire. Modul autocratic a lui Richard de a conduce era nepopular în rândul multor nobili, facilitând lui Bolingbroke câștigarea rapidă
Richard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312468_a_313797]
-
în Țara Galilor și dus la Londra, unde foarte mulți au aruncat în el cu gunoi. A fost ținut în Turul Londrei și forțat să abdice. La cererea sa, a fost adus în fața Parlamentului, unde în mod oficial a renunțat la coroană. Parlamentul l-a acceptat pe Henry Bolingbroke drept noul rege. Richard a fost dus la castelul Pontefract, unde a murit în jurul celei de-a doua săptămână din februarie 1400. Se consideră că a murit înfometat sau ucis.
Richard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312468_a_313797]
-
Karl Salkovics. În anul 1899 s-a format comitetul pentru construirea bisericii. Terenul pe care urma să fie construită biserica a fost donat de grădinarul Vilmos Mühle. Pentru construcția bisericii episcopul Sándor Dessewffy a donat suma de 50 000 de coroane, solicitând ca biserica să fie a Ordinului Salvatorian (Societas Divini Salvatoris). Lucrările au început în data de 12 iunie 1912, însă în timpul primului război mondial au stagnat. Ele au fost reluate în primăvara anului 1919. Biserica a fost sfințită în
Biserica Romano-Catolică din Elisabetin, Timișoara () [Corola-website/Science/312831_a_314160]
-
necesitatea unui protectorat. Acest lucru s-a întâmplat anterior cu Richard al II-lea, care a devenit rege la vârsta de zece ani. Un alt precedent a fost Henric al VI-lea al carui protectorat (care începuse atunci când a moștenit coroană la vârsta de 9 luni), au încheiat cu încoronarea lui la vârsta de 7 ani. Richard, cu toate acestea, a amânat în mod repetat încoronarea. La 22 iunie, Raplh Shaa a declarat că Eduard al IV-lea contractase deja căsătoria
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
funcția de palatin în Sieradz și ar fi avut, pentru scurt timp, conducerea castelului Niedzica, care ar fi aparținut lui Ferdinand de Habsburg. A fost educat la Bologna și la Roma, în Italia. După finalizarea studiilor, a intrat în serviciul Coroanei Poloneze, îndeplinind funcția de ambsador și fiind implicat în diverse misiuni îndreptate Habsburgilor. A călătorit în Franța, Imperiul Otoman, Țara Românească, Ungaria, Transilvania, unde, la cererea lui Aloisio Gritti, favoritul sultanului, devine în 1531 principe. El este, de fapt, un
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
este arestat, fiind eliberat abia în 1541. Se întoarce în Polonia, unde și moare, mulți crezând că ar fi fost otrăvit de turci. În 1519, realizează prima sa misiune diplomatică - călătoria în Franța, unde sprijină interesele regelui Francisc I la coroana imperială. Tot în această direcție, se înscrie și proiectul de alianță dintre Polonia și Franța, elaborat de către Laski în 1524 și reînnoit în 1527. Anul 1527 și misiunea ce îi este acordată anunță, parcă, viitorul lui ca diplomat, căci până la
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
le Petit Monsieur" pentru a-l distinge de unchiul său, Gaston, Duce de Orléans care, ca frate a regelui anterior purta titlul de Monsieur și care era numit "le Grand Monsieur". Timp de aproape douăzeci de ani a fost moștenitorul coroanei franceze, de la urcarea pe tron a fratelui său până la nașterea nepotului său, delfinul Ludovic, în 1661. La vârsta de șapte ani, în toamna anului 1647, Filip s-a îmbolnăvit de variolă însă s-a vindecat și și-a petrecut convalescența
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
lui Mazarin. Pacea a fost restabilită în 1652, Filip s-a mutat la Palatul Tuileries, reședința anterioară a "La Grande Mademoiselle" și vizavi de Palatul Regal. La încoronarea lui Ludovic al XIV-lea la 7 iunie 1654, Filip a așezat coroana Franței pe capul fratelui său. Toată viața lui, Filip a fost un iubitor al etichetei și la toate ceremonialele se asigura că toate detaliile au fost respectate. Problema sexualității lui Filip a apărut în 1658 când zvonurile de la Curte spuneau
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
Malmo a terminat în acel sezon pe 13 și a retrogradat din Allsvenska. Sezonul următor în Superettan, el a înscris 12 goluri. În iulie 2001, Ibrahimović este transferat la echipa olandeză Ajax Amsterdam. Malmö FF a primit 85 milioane de coroane pentru el, cea mai mare sumă pentru un jucător din Allsvenska din toate timpurile. La început Ibrahimović a jucat puțin pentru noua sa echipă, dar când antrenorul Adriaanse a fost concediat la sfârșitul lunii noiembrie 2001, Ronald Koeman a devenit
Zlatan Ibrahimović () [Corola-website/Science/312835_a_314164]
-
pentru tânărul rege Ludovic al XV-lea. La 29 iulie 1714, la insistențele soției sale morganatice, Madame de Maintenon, Ludovic al XIV-lea și-a crescut la rang de prinți de sânge copii nelegitimi, ceea ce le dădea dreptul să moștenească coroana dacă linia legitimă dispărea.. Deci, Louis-Auguste de Bourbon, "Duce de Maine" și Louis-Alexandre de Bourbon, "Conte de Toulouse" au fost oficial incluși în linia de succesiune în urma tuturor descendenților legitimi. La 25 august 1715, cu câteva zile înainte de deces, Ludovic
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]