13,997 matches
-
liceul la Caransebeș și Timișoara (1939-1947). Licențiat în litere și filosofie. A studiat la Universitatea din Cluj (1947-1948) și la Universitatea din București (1948-1949), avându-i ca profesori și mentori pe poetul Lucian Blaga și filosoful D.D. Roșca, respectiv pe criticul George Călinescu și esteticianul Tudor Vianu. În 1947 înființează alături de A.E. Baconsky, Cenaclul literar „Poezia nouă”, al cărui secretar devine. Între 1949-1954 îl găsim ca bursier al statului român la Institutul de literatură „Maxim Gorki” din Moscova. În 1992
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
lectură”. La rândul său, "4 arte.ro" apreciază că „unele dintre [povestiri] aveau teme cu adevărat interesante”, dar „s-au terminat prea abrupt”, fiind de părere că era mai potrivită dezvoltarea lor la stadiul de nuvelă sau chiar de roman. Criticul literar Cătălin Badea Gheracostea investighează într-un articol mai amplu aspectele literare ale acestui volum, obsevând că "Eugen Lenghel chiar scrie literatură, scrie ficțiune speculativă, totul este corect și la locul lui în construcție, dar e prea curînd, prea cuminte
9 Istorii reutilizate () [Corola-website/Science/331856_a_333185]
-
soarta. Filmul a fost clasificat cu „R” de către MPAA pentru „violență brutală grafică, inclusiv viol, limbaj licențios, nuditate și sexualitate excesivă”. Realizat cu un buget de 20 de milioane $, filmul a încasate peste 23 de milioane $ la box office-ul internațional. Criticii, în mare parte au lăudat filmul și jocul lui Norton, fapt care i-a adus o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor. În septembrie 2008, revista "Empire" a numit „American History X” al 311-lea cel mai
Povestea X a Americii () [Corola-website/Science/331894_a_333223]
-
câștigat două nominalizări pentru Premiile : și, . În 2005, el a jucat în filmul "," într-o scenă, personajul ei a încercat să deschidă gură în timp ce buzele ei au fost sigilate cu adeziv. Pentru realism, ea a folosit Super Glue pe proteze, criticii au avut tendința de a gândi Cuthbert "tarife mai bune". Filmul a primit critic mistas recenzii filmul a fost un succes de box office. The "Houston Chronicle" citat Cuthbert că o "excepție". Actrița a fost nominalizată pentru Teen Choice Award
Elisha Cuthbert () [Corola-website/Science/335544_a_336873]
-
de dificultate dezechilibrate. Grafica jocului a fost lăudată. Brandon Justice de la "Electronic Gaming Monthly" a spus că el s-a așteptat ca jocul să arate „anost” din cauza cadrului, dar a fost surprins de varietatea de culori ce există în joc. Criticii au spus că Dubaiul, cadrul jocului, a fost excelent și bine realizat, unii critici lăudând dezvoltatorul Yager pentru că a adăugat diferite detalii lumii jocului. Terenul și peisajul a fost lăudate pentru unicitate și pentru că au creat un „decor de bătălie
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
reușit să creeze o experiență tensionată. Însă, mulți critici au crezut că acest mod nu poate fi jucat decât pentru distracție. Arthur Gies de la "Polygon" a notat că modul multiplayer suferă de probleme tehnice, iar mulți jucători trișează în meciuri. Criticii au notat că „mecanicile” jocului—acțiunile disponibile pentru jucător și consecințele acestor acțiuni—se află în contrast cu cele ale altor jocuri FPS și că jocul a folosit intenționat clișee pentru a arăta cât de ridicole sunt acestea în comparație cu un război real
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
ale lui Creangă, deoarece personajul principal posedă un instrument magic de supunere a spiritelor rele și chiar a Morții. Ea este una din contribuțiile valoroase ale lui Creangă în literatura română și a devenit un punct de referință familiar pentru criticii literari și publicul din România și Republica Moldova. Ea a inspirat în special un basm dramatic al prozatorului moldovean Vlad Ioviță ce a stat la baza filmului moldovenesc " Se caută un paznic", regizat de Gheorghe Vodă în 1967. Un soldat rus
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
iar în același an i-au fost publicate în "Convorbiri literare" poveștile „Soacra cu trei nurori” (1 octombrie 1875) și „Capra cu trei iezi” (1 decembrie 1875). Ion Creangă a fost bine primit la "Junimea", fiind proclamat „scriitor poporal”, iar criticul Titu Maiorescu (ce era în acea perioadă ministru al cultelor și instrucțiunii publice în guvernul condus de Lascăr Catargiu) afirmă că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. Povestea „Ivan Turbincă” a fost publicată în numărul din 1
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
și uneori să substituie carențele existente în descrierile de natură sau în analiza psihologică a personajelor. Originalitatea poveștilor lui Creangă constă în realismul atmosferei, în umanizarea elementelor fantastice și în restrângerea și localizarea întâmplărilor la spațiul etnologic al satului natal. Criticii literari consideră că basmele sunt originale mai ales prin limbajul popular. Astfel, Mihai Eminescu scria într-un articol despre poveștile lui Creangă că basmele au aceeași substructură, la toate popoarele, iar „ceea ce e original în basm e modul de a
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
substratului său religios și putând fi vizionat din nou abia după prăbușirea regimului sovietic. Structurat în jurul prozei experimentale omonime a lui Ioviță, " Se caută un paznic" a beneficiat de o atenție specială datorită coloanei sonore realizate de compozitorul Eugen Doga. Criticul de film moldovean Ana-Maria Plămădeală consideră că muzica se află în armonie cu „simbioza comică și filozofică” a filmului, iar muzica și filmul au creat o satiră discretă a presiunilor sovietice asupra populației locale: „Stilul sintetic al structurii melodice îi
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
ajută pe tinerii cineaști să transfere ideile lui Creangă într-o lume de opresiune totalitară, subliniind aspirația eternă a unei națiuni bântuite de atrocitățile istoriei spre emancipare spirituală”. Un verdict similar a fost atribuit textului original al lui Ioviță de către criticul literar Viorica Stamati-Zaharia, care a detectat posibile ironii îndreptate înspre liniile directoare ale realismului socialist. Un film de televiziune omonim a fost realizat în 1996 de Televiziunea Română, fiind regizat de Radu Popovici după scenariul tatălui său, Alecu Popovici. Filmul are
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
iar în același an i-au fost publicate în "Convorbiri literare" poveștile „Soacra cu trei nurori” (1 octombrie 1875) și „Capra cu trei iezi” (1 decembrie 1875). Ion Creangă a fost bine primit la "Junimea", fiind proclamat „scriitor poporal”, iar criticul Titu Maiorescu (ce era în acea perioadă ministru al cultelor și instrucțiunii publice în guvernul condus de Lascăr Catargiu) afirmă că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a literaturei noastre”. Povestea „Dănilă Prepeleac” a fost publicată în numărul din 1
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
o biografie a autorului de Grigore I. Alexandrescu. Analizând această poveste, unii istorici literari au presupus că întâmplările din această poveste își au originea în fapte reale petrecute în trecut și cunoscute de scriitor. Astfel, Dănilă Prepeleac este considerat de criticul Ion Rotaru a fi „humuleșteanul slab de minte și tare de vârtute, dintre aceia cu care, ne spune bunicul David din Pipirig, Ciubuc Clopotariul făcuse o mare avere. Este omul care umple casa de copii, muncește cât șaptesprezece, dar întreprinde
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
cu un umor extraordinar (aspect ce este latent în creațiile folclorice); astfel dracii au parte de suferințe fizice ca și cum ar fi oameni și sunt dominați și făcuți de râs nu cu sprijinul divinității, ci cu inteligența născută din experiență. Astfel, criticul Alexandru Piru considera că în această poveste Păcală e mai întâi Tândală. Creangă folosește procedeul antitezei în construcția poveștii (cei doi frați: unul harnic și chiabur, altul leneș și sărac, cele două neveste: una muncitoare și bună la inimă, alta
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
a personajelor. Autorul stăpânește atât de mult narațiunea încât pare în același timp povestitor și ascultător. Originalitatea poveștilor lui Creangă constă în realismul atmosferei, în umanizarea elementelor fantastice și în restrângerea și localizarea întâmplărilor la spațiul etnologic al satului natal. Criticii literari consideră că basmele sunt originale mai ales prin limbajul popular. Astfel, Mihai Eminescu scria într-un articol despre poveștile lui Creangă că basmele au aceeași substructură, la toate popoarele, iar „ceea ce e original în basm e modul de a
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Ivanco meavedka” din colecția A.N. Afanasiev și basmul rusesc „Ivanco, fiul ursului”. Un obiectiv principal al atenției critice este reprezentat de înțelegerea modului în care Creangă l-a descris pe protagonistul poveștii. Șirul de tranzacții dezavantajoase, susține cercetătorul și criticul teatral Mirella Nedelcu-Patureau, își are originea într-o temă comună în folclorul românesc și în tradiția europeană, având asemănări în special cu „Hans cel norocos”, povestea fraților Grimm (și, prin ea, cu piesa "Jean la chance" a lui Bertolt Brecht
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
între ele. El vede acest lucru ca o dovadă directă a emancipării lui Creangă de convențiile basmelor, permițându-i scriitorului să-și scrie propriul text și „să anuleze caracterul schematic-simplist” presupus de tradiție. Caracterizarea lui Dănilă, așa cum este realizată de criticul Ioana Pârvulescu, evidențiază contrastul între trăsăturile de „prost-isteț” ale protagonistului și cele de „prost-prost” ale diavolului. Constatând că Prepeleac este capabil să-l manipuleze cu ușurință pe diavol cu mitul existenței unor creaturi lunare, Pârvulescu identifică o posibilă intenție pedagogică
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
trăsături negative la Dănilă Prepeleac este contrabalansată de caracteristicile altor personaje, inclusiv bunătatea sufletească afișată de soția sa. Constatând un contrast între sexismul pe care-l identifică în mai multe dintre povestirile lui Creangă și standardele moderne de corectitudine politică, criticul literar Ion Manolescu consideră că modul în care este descrisă cumnata lui Prepeleac conduce la o morală implicită: „dacă vrei să desparți o familie, cheamă o femeie”. Povestea „Dănilă Prepeleac” a fost tradusă în mai multe limbi străine: rusă („Danila
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
uman în periodicitatea cosmică și eternitatea divină. Tema principală a nuvelei „Uniforme de general” o reprezintă revelarea sensului existenței și salvarea spiritului prin intermediul spectacolului de teatru (potrivit lui Eugen Simion) sau „tema teatrului ca mijloc de evadare din timp” (după cum considera criticul Alex. Ștefănescu). Teatrul dobândise în ultimele secole o latură socială pronunțată, fiind considerat tot mai mult o activitate profană. Mircea Eliade respinge această concepție prin cele trei povestiri care se referă exclusiv la activitatea teatrală și în care personajul comun
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
precoce, ci parcă ar fi vorbit altcineva prin tine, vreun semizeu sau erou mitologic, sau unul din personajele acelea fabuloase care pretindeai că-ți erau prieteni și cu care te întâlneai când voiai și unde voiai, nu numai în oglindă...”"). Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Violoncelistul Antim din această nuvelă este artistul ratat, conștient că a trădat idealul artistic. Pasionat de entomologie
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Casa generalului Calomfir a fost localizată de criticul literar Andreea Răsuceanu undeva pe strada Popa Soare sau pe strada Mântuleasa, deoarece se spune că locuitorii casei au alergat în timpul unui bombardament spre adăpostul antiaerian din capătul străzii, colț cu strada Popa Nan, străbătând probabil strada Plantelor. Clădirea a
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Mihai Călin) în timp ce căuta în podul casei, alături de elevul Vladimir, două uniforme de general. Generăleasa Calomfir apare în unele flashback-uri, folosind puterea miraculoasă a nepotului ei pentru a face să apară în oglinzile din salon personaje din alte vremuri. Criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind „cel mai ambițios proiect estetic” al lui Dan Pița, o ecranizare „ambițioasă, riscantă și dificilă” a scrierilor lui Mircea Eliade. În opinia sa, filmul lui Dan Pița prezintă încercarea disperată a intelectualului ce
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
filmul lui Dan Pița prezintă încercarea disperată a intelectualului ce trăiește într-o epocă totalitară și absurdă de a-și regăsi identitatea pierdută, proces în care se rătăcește atât de mult în propriul trecut încât pierde orice legătură cu prezentul. Criticul de film Călin Stănculescu a formulat o opinie mai vehementă, afirmând că "Eu sunt Adam!" este „cvasiinutil, ineficient ca abordare a literaturii lui Mircea Eliade și minor ca demers cinematografic”.
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
și ambiguă (mitologia lumii esențelor) și o alta modernă și raționalistă (mitologia unei lumi desacralizate). Sacrul este ascuns permanent în cotidian, iar obiecte banale au o valoare simbolică ce poate fi sesizată doar de indivizi inițiați. Potrivit profesorului Nicolae Manolescu, criticii literari au făcut mai multă hermeneutică pe nuvela „Pe strada Mântuleasa...” decât pe orice altă proză scurtă a lui Eliade, cu excepția, poate, a nuvelei „La țigănci”. Nuvela are ca subiect anchetarea abuzivă și irațională a unui bătrân învățător, Zaharia Fărâmă
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
învățător de a forța pătrunderea în temutul aparat polițienesc pentru a da de urma lui Lixandru, eventual și a lui Darvari. Sintagma „pe la două și un sfert, două și jumătate” reprezintă o parolă la care Fărâmă așteaptă un răspuns adecvat. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Numele personajului principal (Fărâmă) poate fi atât o referire la fragilitatea condiției umane, cât și la caracterul
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]