14,519 matches
-
proaspăt căsătoriți. Patru picturi monocrome reprezintă Științele: Istoria, Astronomia, Geografia și Astrologie. Celelalte patru, cu șarpante mixtilineare reprezintă Artele: Pictura, Sculptura, Muzica și Poezia. Frescele de deasupra reprezintă "Meritul" și "Abundența". Acest ciclu întreg este influențat de tendința neoclasică care cucerise întregul orașul în această perioadă, prin motivele sale ornamentale, sculpturi antice, sarcofage, amfore și vaze, împreună cu "harul Olimpic" al chipurilor sale. Salonul este, de asemenea, cunoscut sub numele de "Camera Înțelepciunii", deoarece evidențiază ideea artelor și științelor care conferă bogăție
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
rezolvare a problemei transportului cu camioane, dar s-a dovedit că și această soluție nu asigura capacitatea necesară de transport. Forța „Dragoon” care înainta dispre sudul Franței era aprovizionată în mod corespunzător prin Toulon și Marsilia deoarece aliații reușiseră să cucerească porturile intacte, iar sistemul local de căi ferate era în stare de funcționare mai bună. Prin cele două porturi aliații erau aprovizionați cu aproximativ un sfert din necesarul zilnic. Se poate considera că serviciile americane de aprovizionare „Communications Zone” (COMZ
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
controlul germanilor. Rezolvarea acestei probleme era hotărâtoare pentru aliați, de vreme ce liniile lor de aprovizionare se întindeau încă din Normandia până în vestul Franței. Soluția logică ar fi fost asigurarea cât mai rapidă a funcționării sigure a portului Antwerp. Deși portul fusese cucerit aproape intact, accesul dinspre mare era blcoat de garnizoanele germane care controlau insule estuarului Scheldt. Întârzierea asigurării securității portului Antwerp a fost considerată ca principalul punct slab al strategiei „frontului larg” a lui Eisenhower. Ca urmare, Grupul de Armată XXI
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
încercau să ajungă la Arnhem a fost foarte puternică. În plus, germanii au reușit să captureze o copie a planurilor aliate. În cele din urmă, "Market Garden" a fost un eșec de proporții. Podul de la Arnhem nu a putut fi cucerit de parașutiștii britanici, care au suferit pierderi uriașe, de apoximtiv 77%. Situația logistică era pe cale să devină disperată, așa că deschiderea operațiunilor de transport prin portul Antwerp era cea mai mare prioritate. Pe 12 septembrie 1944, Armata I canadiană aflată sub
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
înaintarea spre nord din Antwerp pe 2 octombrie. În timpul acțiunilor ofensive, aliații au înregistrat pierderi grele. Astfel, Regimentul regal de vânători de munte canadian a fost distrus aproape în întregime pe 13 octombrie. Cu toate acestea, canadienii au reușit să cucerească pe 16 octombrie orașul Woensdrecht după ce formidabilul baraj de artilerie aliat i-a forțat pe germani să părăsească zona. Prin acest succes, regiunea Zuid-Beveland și insula Walcheren au fost izolate de restul teritoriului controlat de germani, prima fază a operațiunii
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
loc lupte grele. O subunitate mai mică s-a deplasat spre sud-est, spre Vlissingen, în vreme ce forța principală a ataca spre nord-est pentru curățare de forțe inamice a jumătății nordice a insulei Walcheren și pentru realizarea joncțiunii cu militarii canadieni care cuceriseră un cap de pod pe partea estică a insulei. Luptele au continuat până pe 7 noiembrie. În cele din urmă, luptele s-au încheiat pe 8 noiembrie, când vehiculele amfibii blindate au intrat în Middelburg, capitala insulei Walcheren. În acest timp
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
au afirmat că asediul orașului Aachen a fost o greșeală. Luptele au intrat într-un impas, aliații și-au oprit înaintare și au pierdtu 5.000 de soldați. Americanii au fost obligați să lupte lupte de stradă fiind nevoiți să cucerească practic fiecare clădire și să risipească resurse care altfel ar fi fost folosite mai bine de trupele aliate care ar fi înaintat mai repede în Germania. Ambrose a susținut că o strategie mai eficientă ar fi fost izolarea garnizoanei din
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
rapide a aliaților prin Franța și a mutării centrului de interes logistic către trupele care asigurau securitatea orașului-port Antwerp. Până pe 1 septembrie, cu ultimele rezerve de combustibil, Armata a 3-a SUA a reușit ca printru-un efort final să cucerească podurile strategice de peste Meuse de la Verdun și Commercy. După doar cinci zile, situația critică a aprovizionării a blocat Armata a 3-a, permițându-le forțelor germane, care se aflaseră până atunci în retragere, să se regrupeze și să își organizeze
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
tactice aliate din întregul război. În ciuda faptului că forțele germane erau puternic depășite din punct de vedere numeric, înaintarea aliate a fost foarte înceată. După patru săptămâni de lupte, aliații au ajuns pe malurile Rurului, dar nu au reușit să cucerească niciun cap de pod. Luptele din Pădurea Hürtgen au încetinit de asemenea ofensiva aliată. Luptele îndelungate ale Operațiunii "Queen" au provocat pierderi grele aliaților. Germanii au lansat la un moment dat propria contraofensivă - Operațiunea "Wacht am Rhein"— pe 16 decembrie
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
de linie noi și așteptarea a cel puțin 3 ani pentru ca acestea să fie finalizate. Pe lângă efortul financiar pe care l-ar fi cauzat, Franța probabil nu putea furniza destul lemn necesar navelor. Cu puțin timp înainte de Barfleur, Franța a cucerit Namur și, prin urmare, spera să-și distrugă inamicii pe uscat. În aceste circumstanțe, și presupunând că era normal să spere să câștige pe uscat, decizia franceză de a se retrage din cursa navală a fost, deci, corectă. Speranța victoriei
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
2003, a ajuns în finala de la Havana după ce a trecut succesiv de cubana Ana Faez Miclin în sferturile, apoi de italiana Gioia Marzocca. A întâlnit-o pe campioană mondială Tan Xue din China și s-a impus la o tușă, cucerind medalia de aur. O anumită împrejurare făcuse ca nu a avut mască ei la competiția. A trebuit să folosească o mască cu vizieră transparentă din policarbonat Lexan, pe care Federația Internațională de Scrimă o promova pentru că arată fața scrimerului. Cucerind
Dorina Mihai () [Corola-website/Science/333509_a_334838]
-
cucerind medalia de aur. O anumită împrejurare făcuse ca nu a avut mască ei la competiția. A trebuit să folosească o mască cu vizieră transparentă din policarbonat Lexan, pe care Federația Internațională de Scrimă o promova pentru că arată fața scrimerului. Cucerind titlul mondial, Mihai și a câștigat premiul de 10.000 de dolari oferit de FIE celui mai bun scrimer cu o masca Lexan. Pentru aceasta realizare a fost numită cea mai bună sportivă a anului. A renunțat la Jocurile Olimpice din
Dorina Mihai () [Corola-website/Science/333509_a_334838]
-
este o scrimeră română specializată pe sabie. Drăghici a început să practice scrima cu floretă sub conducerea maestrului Romeo Pellegrini, înainte de a alege sabia. La această armă a fost selecționată în lotul olimpic. Cu Cătălina Gheorghițoaia și Andreea Pelei a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial din 2001 de la Nîmes, după ce au fost învinse de Rusia în finală. La Campionatul European din 2004 de la Copenhaga România a trecut de Azerbaijan în semifinală, dar nu a putut să se impună în
Irina Drăghici () [Corola-website/Science/333529_a_334858]
-
1994 de la Atena: a fost învinsă în finala de românca Reka Szabo și s-a mulțumit cu argint. În prezent deține 13 medalii de aur mondiale și 11 europene. Este de șase ori campioană olimpice la individual și pe echipa, cucerind nu mai putin de cinci medalii olimpice la individual. A devenit prima scrimeră din lume (feminin și masculin) care a câștigat trei titluri individuale la rând. Nu a putut să se califice la Jocurile Olimpice din 2016, numărul floretistelor fiind limitat
Valentina Vezzali () [Corola-website/Science/333505_a_334834]
-
Oncioiu, Mariana Stănescu, Gheorghe Sorea, Andreea Jitea, Ionel Letca și Alexandra Folea, ansamblul folcloric “Doinita” al cercului militar Bistrița. Melodia modernă închinata Fecioarei Maria - “Ruga”, avându-l că interpret și compozitor pe talentatul Dragoș Bădoi, fondatorul trupei Direcția 5, a cucerit publicul prin încărcătură emoțională aparte a piesei, care a indus o atmosferă de smerenie potrivită cu celebrarea adormirii Sfintei Maria. Ultima seară a Callatis Summer Fest 2015, „Fusion Arts Day”, a adus o îmbinare perfectă între opera și pop, latino
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
invadatorilor. În 1965, fortăreața a primit titlul de Fortăreață Erou, echivalentul celui de Oraș Erou, pentru rezistența îndârjită din 1941. Regiunea Brest a fost locul de desfășurare a bătăliei de la Brześć Litewski, în timpul căreia orașul și cetatea sa au fost cucerite de germani în timpul invadării Poloniei. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică semnaseră însă în 1939 în un pact de neagresiune care prevedea într-unul dintre anexele secrete ca regiunea Brest să fie cedată Uniunii Sovietice. După izbucnirea conflictului germano-sovietic, Wehrmachtal a
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
germni, iar peste 4.000 de soldați ai Armatei Roșii căzuseră prizonieri. Pe 25 iunie 1941, germanii luptau să elimine focarele locale de rezistență din citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament Datorită faptului că infanteria nu a reușit să cucerească fortul nordic, a fost cerut ajutorul Luftwaffe, care a executat două bombardamente aeriene pe 29
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament Datorită faptului că infanteria nu a reușit să cucerească fortul nordic, a fost cerut ajutorul Luftwaffe, care a executat două bombardamente aeriene pe 29 iunie. Aceste atacuri i-a silit în cele din urmă pe cei aproximativ 360 de soldați sovietici să se predea. În ciuda faptului că soldații sovietici
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
participat la apărare, aprovizionându-i cu muniție, arme și hrană pe luptători, sau observând mișcările inamicului. Schlieper a scris în raportul său: Preotul militar Rudolf Gschöpf a scris: Pe 24 iunie, în condițiile în care zone ale fortăreției fuseseră deja cucerite de germani, trupele sovietice au reușit să se organize și să își coordoneze acțiunile sub comanda maiorului Ivan Zubaciov. El a fost secondat la comandă de comisarul politic Efim Fomin. Pe 26 iunie, o mică unitate sovietică a încercat să
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
pe Frontul de Răsărit până pe 30 iunie, care s-au ridicat la 8.886 de morți. Pierderile de la Brest au reprezentat aproximativ 5% din totalul perderilor din primele zile ale războiului. După nouă zile de lupte foarte grele, germanii au cucerit fortăreața. Obiectivele principale ale operațiunii din regiune au fost îndeplinite chiar din prima zi a atacului - cucerirea podurilor de peste Bug, controlul asupra drumului spre Moscova (așa-numitul "Panzerrollbahn I") și asupra căii ferate Varșovia - Moscova. Înaltul Comandament german i-a
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
era sora învățatului Shimon Ben Shatah. Alexandru Ianai a continuat politica războinică a tatălui său. La moartea sa în anul 76 î.Hr., granițele Regatului Iudeei s-au lărgit cu mult, și includeau teritorii însemnate din Valea Iordanului, pe care le cucerise de la nabateeni, de asemenea zona Golan și Valea Hula, precum si arii suplimentare cuprinzând orașele Geder și Gaza. În campaniile sale militare a cunoscut și perioade dificile, când a fost nevoit să recurgă la ajutor din Egipt sau de la mercenari străini
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
Migdal Straton (devenită mai târziu Cezareea și Apollonia. În anul 101, fiind hotărât să stăvilească pericolul nabatean dinpre răsărit, Ianai și-a îndreptat oastea către malul de est al Iordanului, spre regiunile Basan (Bashan) și Ghilead (Gil'ad), și a cucerit în acelaș timp și localitățile Gader și Hamat. În acelaș an el a făcut cuceriri și în sud: a ocupat Gaza și împrejurimile, ajungând până la Rhinocorura, El Arish de astăzi.În anul 96 î.Hr. a poruncit distrugerea Gazei, care era
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
Iudeei suverane. Anii 95-99 î.Hr. au fost martorii unor noi campanii militare dirijate de această dată contra Moabului tot în scopul acaparării unor centre ale comerțului nabateean. În 80-83 î.Hr. el organiză înca o expediție la est de Iordan, ca să cucerească mai multe polis-uri locale - între care Dion și Gerash. Ianai se vedea conducător unic și a fost primul dintre capii familiei Hasmoneilor care a emis monede pe care apare titlul de rege, în greacă „Basileos”. Pentru a sublinia concentrarea
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
fortăreața au fost suferit bombardamente grele de artilerie. Bombardamentul inițial al artileriei germane a fost o surpriză toatală pentru apărătorii fortăreței, care au suferit pierderi grele în oameni și materiale. În condițiile în care o parte a fortăreței fusese deja cucerită de Wehrmacht, Fomin a preluat conducerea unui grup de soldați sovietici care apărau Poarta Holm. Luptătorii sovietici au rezistat până pe 26 iunie. Fomin a fost luat prizonier și a fost identificat ca evreu și comisar politic. În conformitate cu ordinul emis de
Efim Fomin () [Corola-website/Science/330008_a_331337]
-
mare al regelui Faisal I al Irakului, și al reginei Aliya bint Ali, vărul primar și în acelaș timp cumnatul regelui Ghazi I al Irakului. Familia sa a fugit din Hidjaz, când Abd al Aziz Ibn Saud, emirul Nedjdului a cucerit regatul tatălui său și i-a luat titlul. Abd al-Ilah a studiat vreme de trei ani la Colegiul Victoria din Alexandria, în Egipt. Când în Irak regele Ghazi I, a murit într un accident de automobil, Abd al-Ilah, în vârstă
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]