14,928 matches
-
politice la Moscova, la întoarcerea clandestină în țară, Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete, arestat, condamnat și închis la Doftana. Mai târziu, a primit, sub o altă identitate din partea PCR, și misiunea de a organiza filiala județeană Deva. Renunță la doctrina comunistă, întrucît vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. Se căsătorește în 1936 cu Sabina Oster, revenită în țară după studii de chimie la Universitatea Sorbona. Nu după mult timp, se convertește la credința creștină, citind Biblia
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
de "creație continuă" sau menținere în existență și în hotarele legilor date de El. Față de om însă, ca ființă liberă și conștientă, pronierea se realizează diferit, Dumnezeu ținând seamă de specificul acestuia și mai ales de liberul-arbitru. De remarcat că doctrina creării lumii din nimic ("creatio ex nihilo") nu este o doctrină biblică, ea apărând abia în secolul al II-lea e.n., deși unii cercetători susțin că acesta nu e un motiv de a crede că nu este o doctrină biblică
Proniere () [Corola-website/Science/302512_a_303841]
-
date de El. Față de om însă, ca ființă liberă și conștientă, pronierea se realizează diferit, Dumnezeu ținând seamă de specificul acestuia și mai ales de liberul-arbitru. De remarcat că doctrina creării lumii din nimic ("creatio ex nihilo") nu este o doctrină biblică, ea apărând abia în secolul al II-lea e.n., deși unii cercetători susțin că acesta nu e un motiv de a crede că nu este o doctrină biblică. Credința ortodoxă pune un mare accent pe legătura activă și vie
Proniere () [Corola-website/Science/302512_a_303841]
-
că doctrina creării lumii din nimic ("creatio ex nihilo") nu este o doctrină biblică, ea apărând abia în secolul al II-lea e.n., deși unii cercetători susțin că acesta nu e un motiv de a crede că nu este o doctrină biblică. Credința ortodoxă pune un mare accent pe legătura activă și vie dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu a creat lumea din iubire, pentru a exista cât mai multe făpturi capabile să cunoască, să trăiască iubirea și să fie fericite prin
Proniere () [Corola-website/Science/302512_a_303841]
-
purtare de grijă se numește și proniere sau providență. Ea se realizează prin menținerea Universului în existență, dar și prin intervenții directe sau indirecte ale lui Dumnezeu spre îndrumarea Universului către țelul pentru care a fost creat. De remarcat că doctrina creării lumii din nimic ("creatio ex nihilo") nu este o doctrină biblică, ea apărând abia în secolul al II-lea e.n., deși unii cercetători susțin că acesta nu e un motiv de a crede că nu este o doctrină biblică
Creaționism biblic () [Corola-website/Science/302510_a_303839]
-
realizează prin menținerea Universului în existență, dar și prin intervenții directe sau indirecte ale lui Dumnezeu spre îndrumarea Universului către țelul pentru care a fost creat. De remarcat că doctrina creării lumii din nimic ("creatio ex nihilo") nu este o doctrină biblică, ea apărând abia în secolul al II-lea e.n., deși unii cercetători susțin că acesta nu e un motiv de a crede că nu este o doctrină biblică. Principalii adepți ai Creaționismului providențial (chiar dacă nu sub acest nume, ci
Creaționism biblic () [Corola-website/Science/302510_a_303839]
-
că doctrina creării lumii din nimic ("creatio ex nihilo") nu este o doctrină biblică, ea apărând abia în secolul al II-lea e.n., deși unii cercetători susțin că acesta nu e un motiv de a crede că nu este o doctrină biblică. Principalii adepți ai Creaționismului providențial (chiar dacă nu sub acest nume, ci din punctul de vedere al ideilor exprimate anterior) sunt în special teologii și savanții ortodocși. De asemenea, un anumit număr de teologi și savanți romano-catolici, protestanți și neoprotestanți
Creaționism biblic () [Corola-website/Science/302510_a_303839]
-
realitățile politice, sociale și economice ale secolului XX. Trunchiul mort al liberalismului clasic a servit drept piedestal pentru înălțarea „noilor liberalisme” - economic, conservator, radical și social. Conform "Dicționarului Politic" al lui Sergiu Tămaș (Editura Șansa, București 1996), liberalismul social este doctrina politică care acoperă spațiul dintre liberalismul radical și social-democrație printr-o sinteză a liberalismului cu civismul. Altfel spus, liberalismul social pledează pentru un model liberal moderat, care caută să țină seama de problemele sociale ale lumii contemporane, probleme ce n-
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
să țină seama de problemele sociale ale lumii contemporane, probleme ce n-au primit răspuns adecvat din partea curentelor socialiste pe de o parte și a liberalismului clasic sau curentelor neoliberale, pe de altă parte. În multe privințe cea mai apropiată doctrină de liberalismul social este social-democrația, liberalismul social fiind considerat cea mai de stînga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stînga. Dupa cum remarca politologul rus Kamaludin Gadjiev în volumul "Știința politică" (Международные отношения, Москва
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
adecvat din partea curentelor socialiste pe de o parte și a liberalismului clasic sau curentelor neoliberale, pe de altă parte. În multe privințe cea mai apropiată doctrină de liberalismul social este social-democrația, liberalismul social fiind considerat cea mai de stînga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stînga. Dupa cum remarca politologul rus Kamaludin Gadjiev în volumul "Știința politică" (Международные отношения, Москва 1995, стр.280), în funcție de conjunctura și realitățile social-economice, liberalismul social pledează pentru acțiuni de dreapta
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
a liberalismului clasic sau curentelor neoliberale, pe de altă parte. În multe privințe cea mai apropiată doctrină de liberalismul social este social-democrația, liberalismul social fiind considerat cea mai de stînga dintre doctrinele de dreapta sau cea mai de dreapta dintre doctrinele de stînga. Dupa cum remarca politologul rus Kamaludin Gadjiev în volumul "Știința politică" (Международные отношения, Москва 1995, стр.280), în funcție de conjunctura și realitățile social-economice, liberalismul social pledează pentru acțiuni de dreapta (acolo unde modul de organizare social-economică e unul de
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
2009 este numit in funcția de viceprim-ministru, prin decretul Președintelui Republicii Moldova. A demisionat din funcția la 14 septembrie 2009. Din anul 2012 deține funcția de președinte al "Universității Populare". În prezent, Iurie Roșca se poziționează în calitate de un adept al tradiționalismului, doctrinei conservatoare, euroscepticismului, naționalismului economic și antiglobalismului. Este un adept al identității românești și critic al teoriei moldoveniste. Pledează pentru o relație mai apropiată cu România și Federația Rusă, dar respinge ideea integrării Republicii Moldova în Uniunea Eurasiatică și Uniunea Europeană. În campania
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
divinitatea Duhului este egală cu cea a Fiului. Astfel, pentru bizantini era importantă, în context, afirmarea divinității Duhului. În Constantinopol, unul din marii oponenți ai lui "Filioque" a fost Fotie (810-892). Sf. Grigore Palamas avea o poziție nuanțată. În contextul doctrinei energiilor necreate, el afirma că Duhul purcede doar de la Tatăl, dar își capătă consubstanțialitatea și de la Fiul. La 1054, când cele două biserici se excomunică reciproc, latinii îi acuzau pe greci de eliminarea lui "Filioque" din Crez, în timp ce grecii îi
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
ecumenic” ușor-ușor a ajuns să deosebească acele întruniri a căror valoare și autoritate principală sunt recunoscute, sub anumite aspecte, obligatorii pentru întreaga Biserică. Conciliile Ecumenice sunt întruniri ale episcopilor ce reprezintă întreaga Biserică, discută, formulează și emană decizii privitoare la doctrină, la disciplină și la materiile legate de acestea. Toate acestea au caracter normativ pentru toți creștinii. În ceea ce privește conținutul Conciliilor ecumenice ale au însemnat - în general - faze de mare importanță în viața Bisericii creștine, cristalizând curentele doctrinare spirituale și devoționale. Au
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
o economie sănătoasă"). Multe din tezele lui Carl Schmitt au fost preluate după câțiva ani de susținătorii ordoliberalismului care a condus în cele din urmă la economia de piață. De altfel, Schmitt era în contact cu principalii precursori ai acestei doctrine economice, în special cu Alexander Rüstow. El a continuat să publice lucrări din domeniul dreptului constituțional dintre care cele mai importate sunt: "Der Begriff des Politischen" ("Conceptul de politică") - 1928, "Der Hüter der Verfassung" ("Garantul constituției") - 1931 și "Legalität und
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de Stat al Prusiei". În perioada de până la sfârșitul războiului, Carl Schmitt s-a concentrat asupra dreptului internațional. Astfel, în 1939 a elaborat conceptul de "ordinea spațială conformă cu dreptul internațional", pe care o considera ca un echivalent german al doctrinei Monroe. Deși aceste studii ar putea fi considerate ca o încercare de a fundamenta politica expansionistă a lui Hitler din punctul de vedere al dreptului internațional, organele național socialiste nu au susținut niciodată o asemenea legătură. Schmitt a colaborat și
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
pot fi soluționate la nivel național. Schmitt nu introduce noțiunea de globalizare dar se apropie de ea. Superspațiile sunt caracterizate prin interzicerea invervenției unor puteri din afara spațiului. Astfel apar noi subiecte de drept. Un prim asemenea superspațiu a apărut odată cu doctrina Monroe în 1823. Statele Unite ale Americii nu ar mai reprezenta, începând de la emiterea doctrinei Monroe, un stat obișnuit, ci ar constitui o putere conducătoare, a cărei idee politică s-ar resfrânge asupra întregii emisfere vestice. Acest exemplu al unui prin
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
apropie de ea. Superspațiile sunt caracterizate prin interzicerea invervenției unor puteri din afara spațiului. Astfel apar noi subiecte de drept. Un prim asemenea superspațiu a apărut odată cu doctrina Monroe în 1823. Statele Unite ale Americii nu ar mai reprezenta, începând de la emiterea doctrinei Monroe, un stat obișnuit, ci ar constitui o putere conducătoare, a cărei idee politică s-ar resfrânge asupra întregii emisfere vestice. Acest exemplu al unui prin superspațiu prezintă interes pentru a înțelege conceptul lui Schmitt. Doctrina Monroe a fost lansată
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
reprezenta, începând de la emiterea doctrinei Monroe, un stat obișnuit, ci ar constitui o putere conducătoare, a cărei idee politică s-ar resfrânge asupra întregii emisfere vestice. Acest exemplu al unui prin superspațiu prezintă interes pentru a înțelege conceptul lui Schmitt. Doctrina Monroe a fost lansată înainte de revoluția industrială și de dezvoltarea economică determinată de aceasta. Dar, din punct de vedere juridic, apare pentru prima oară ideea de delimitare a unui spațiu în care se interzice intervenția puterilor din alte spații. S-
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Democrație socială sau social-democrația este o doctrină politică care s-a lansat spre sfârșitul secolului XIX. Inițial, suportul pentru democrație socială a venit de la marxiști, și primele partide social-democrate au inclus socialiști revoluționari, precum Rosa Luxemburg și Vladimir Lenin, lângă socialiști moderați ca și Eduard Bernstein și
Social-democrație () [Corola-website/Science/302622_a_303951]
-
Vladimir Lenin, lângă socialiști moderați ca și Eduard Bernstein și Karl Kautsky. După al doilea război mondial și Revoluția Rusă din 1917, democrația socială a fost asociat în exclusivitate cu o formă de socialism moderată și nerevoluționară, diferită de alte doctrine de stânga precum comunismul. Social-democrația modernă pune accent pe o reformă legislativă treptată a sistemului capitalist, cu țelul de a face acest sistem mai echitabil și uman. Doctrina social-democrată este astăzi răspândită prin lume, fiind în multe țări, mai ales
Social-democrație () [Corola-website/Science/302622_a_303951]
-
exclusivitate cu o formă de socialism moderată și nerevoluționară, diferită de alte doctrine de stânga precum comunismul. Social-democrația modernă pune accent pe o reformă legislativă treptată a sistemului capitalist, cu țelul de a face acest sistem mai echitabil și uman. Doctrina social-democrată este astăzi răspândită prin lume, fiind în multe țări, mai ales în Europa, cea mai puternică forță de stânga. În general, social-democrații susțin:
Social-democrație () [Corola-website/Science/302622_a_303951]
-
Planul lui avea în vedere o înaintare rapidă spre Canalul Mânecii și încercuirea armatelor aliate în Belgia care, în cazul unei execuții perfecte, putea să aibă urmări strategice extrem de favorabile pentru Germania. Halder nu avea nicio intenție să se îndepărteze de doctrina tradițională germană ș să permită o străpungere strategică efectuată de șapte divizii de blindate ale Grupului de Armate A. Spre nemulțumirea lui Guderian, acest atac al tacurilor a fost la început complet eliminat din noul plan "Aufmarschanweisung N°4, Fall
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
aceea de observare a câmpului de luptă și conducere a acțiunilor tactice. În acest fel, echipajele franceze aveau să se dovedească mult mai puțin eficiente în luptă. Germanii se bucurau de o anumită superioritate și în cazul infanteriei datorită aplicării doctrinei „Auftragstaktik”, care promova un lanț al comenzii relativ descentralizat, prin care ofițerii erau încurajați să aibă inițiative personale pentru îndeplinirea obiectivelor comandanților lor. Pentru atingerea acestor obiective, fiecărui comandant i se asigura sprijinul necesar cu armament. Unul dintre atuurile principale
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de Armată A și C. Principalul obiectiv al aviației germane era asigurarea sprijinului aerian prin atacurile bombardierelor în picaj și a celor medii. În 1940, "Luftwaffe" era o forță aeriană cu numeroase aeroporturi amplasate pe un teritoriu întins, fără o doctrină centrală care să îi reglementeze strict acțiunile. Singura directivă clară a "Luftwaffe" era sprijinirea strategiei naționale. Aviația militară germană era o forță flexibilă, capabilă să desfășoare operațiuni de apărare, vânătoare și bombardamente strategice sau tactice. În vreme ce în aceeași perioadă, aviația
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]