15,136 matches
-
duritate epică, În care se citea istoria cerului pustiu și a distanțelor cumplite, a roților În mișcare și a șinelor strălucitoare, a oțelului, a ruginii și a Încăierărilor sîngeroase, a pămîntului sălbatic și aspru. Bărbatul zăcea pe spate, nemișcat și dur ca o stîncă, cu ochii Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea tîmpla zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Împingă Încet, rostind totodată pe un ton răbdător și obosit: — Gata, băieți! Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul s-a terminat! Și, supunîndu-ne ordinului său obosit și Îngăduitor, ne-am urnit și am plecat. Între timp, mortul zăcea pe spate, dur ca o stîncă, cu chipul mare, rigid, brutal, emanînd forță și calm, Întors spre cer, marcat de o cumplită Încremenire, de o Îngrozitoare demnitate, sub privirea rece și strălucitoare a lunii. Atunci am văzut pentru a doua oară moartea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care sperau să cîștige și să strîngă cît mai mult Într-un timp cît mai scurt. Aveau glasul aspru, strident și tăios, foloseau În mod deliberat un limbaj exagerat de grosolan și de obscen, un stil făcut, peste măsură de dur - așa cum vorbesc săracii din mahalalele marilor orașe, ba chiar și copiii lor - presărat cu Înjurături, blesteme, batjocuri, amenințări, admonestări și vorbe triviale, izvorît, de fapt, din spaima adîncă În care trăiesc, ca și cum s-ar teme că, dacă, În această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai caldă și mai delicată, chiar și În practicarea meseriei lor, ieșea la iveală uneori Într-o formă caraghioasă, În timp ce treceau obosite printre mese solicitînd atenția bărbaților pe care-i slujeau. Astfel, dacă un bărbat li se adresa grosolan, brutal, dur, cu o Înjurătură - ceea ce era o formulă obișnuită de salut - și ele răspundeau la fel. Dar dacă le vorbea mai calm sau dacă le adresa o privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de provizii: albul dur, imaculat, al lăzilor de lemn Încărcate cu hrană și muniții de toate soiurile - mărfuri ambalate În cutii metalice, carne, fasole, fructe deshidratate, muniții pentru arme mici - stive de merinde pentru viață și moarte azvîrlite neîncetat În burta flămîndă a războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mișcîndu-și buzele, cu gura contorsionată ciudat și neplăcut Într-o parte: Întreaga sa Înfățișare sugera mizerie și mister. Dintre toți, numai ceilalți doi purtau amprenta condiției de vagabond autentic. Unul era mărunt, avea fața aspră și brăzdată, ochii reci și duri ca agatul, iar gura cu buze subțiri, asimetrică, semăna cu o cicatrice. Celălalt, un bărbat trecut de cincizeci de ani, avea trupul vînjos și deșirat și fața ridată a vagabondului de profesie. Atît trupul, cît și chipul emanau o ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aspră și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu pasul apăsat și legănat, fără să se uite la ceilalți. La un moment dat se opri, Își vîrÎ mîna mare În buzunarul lăbărțat al hainei, scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și frumoși, care totuși se mișcau cu atîta demnitate și decență severă, Încît viața lor ni se părea a fi mai frumoasă și mai minunată dccît orice fel de viață posibil. Nu găseai În comportarea lor nimic grosolan, vulgar sau dur, iar actrițele nu arătau ca niște femei ușoare boite și În atitudinea lor față de bărbați nu era nimic indecent. S-ar putea spune mai degrabă că, Într-un fel uimitor, acești oameni creaseră o comunitate stabilă, ce ducea o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Antonio Tajani, vicepreședintele Comisiei Europene și comisar pentru industrie, precum și cu Johannes Hahn , comisar pentru politică regională. Sunt sigur că pe acolo nimeni nu ar fi căutat-o. Absența sa de la audierile din comisie, a atras un val de critici dure, mai ales din partea eurodeputaților nemți, care doreau să știe măsurile pe care România le ia ca să folosească milioanele de euro puse la dispoziție de UE. Cred că le ajunseseră la urechile lor nemțești, câte ceva din mișmașurile făcute în țara asta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
obligați să se apere cu cea mai mare strășnicie. Cu cât se fură mai tare și mai abitir cu milionul de euro acolo sus, cu atât măsurile pe care prostul de rând le ia împotriva prostului de rând sunt mai dure. Dar nu vă pierdeți speranța, nu e departe ziua, când ne vom trezi că toate magazinele și cașcarabetele cu mărunțișuri s-au înconjurat ferm de garduri electrice păzite bodyguarzi, gata oricând să-ți dea un cap în dinți și de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
șoriceii ca nu cumva să simtă o privire aruncată de sus asupra lor, o fac pe-a niznaiul, se uită așa cam într-o dungă în altă parte și nu este exclus, ca unii chiar să reproșeze, că este prea dur atacul, fiindcă noi suntem obișnuiți să mângâiem cu trandafiri și mănuși de catifea, pe călăii noștri naționali. Asta doar, până când vin străinii și ne pun să-i împușcăm. Există o teamă colectivă, ridicată la nivel național, de a ridica vocea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
după ce au luat votul mulțimii, se poartă cu țara de parcă ar fi câștigat-o la poker, dacă nu și mai rău. Românul se teme, există o teamă atavică, intrată în oase, încă de pe timpul fanarioților, amplificată mai ales în anii duri ai stalinismului, o teamă care a rămas pitită acolo undeva, care îl macină la interior și omul nu răbufnește decât atunci când simte că este sută la sută acoperit și nu-l poate atinge, nu mânia, ci nici măcar privirea celor de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Casa de Cultură o coloană de limuzine negre. Frânează în fața intrării principale. Mai întâi coboară câțiva ornitorinci cu ochelari de soare și bicepși cât o roată de cașcaval. Coboară apoi însuși Stoica. Îl recunosc de la televizor: ten pământiu, chelie, chip dur, inexpresiv. Nu prea are figură de Iisus. Mai degrabă de Caesar de mahala. Lumea ovaționează: să-ți dea Dumnezeu sănătate și bucurie! Să nu te lași la nenorociții de politicieni de la București! N-au decât să moară de invidie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nopți la rând întinși pe cartoane, direct pe trotuar. Funcționarii de la ambasade nici nu-și băteau capul cu ei - pentru asta erau angajați români care știau cum să-i ia pe boșimanii ăia din stradă. Era nevoie de un ton dur, disprețuitor - turistul român trebuia să simtă favoarea care i se făcea dacă era lăsat să plece în Occident, să-și cheltuiască banii acolo. Mai întâi am dus-o pe Maiko la agenția de voiaj, să vedem dacă poate lua avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
voi? Alții, însă, erau de-a dreptul încântați. Așa era Ovidiu Drimba, care îi chema la el acasă, pe strada Speranței, îi omenea, le dăruia tot soiul de lucruri: genți, mănuși, cărți etc. Ideea era că ei preferau munca sălbatică, dură și fără implicații. Simplu - se duceau să repare casa unui vecin, să cosească tarlaua altuia, își luau banii și reveneau cu nașul la București. În felul ăsta nu se contaminau niciodată de miticism. De altfel, înrădăcinarea lor era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
totdeauna asupra trecutului său, pe care-l pierduse undeva printre blocurile astea. L XLIII Iar n-am putut dormi. Creierul mi se învârtea în gol. Răsucindu-mă pe pat ca pe un grătar, mi-a intrat în coaste un obiect dur. Era Castelul. Am aprins lampa de pe noptieră și m-am uitat la ultima pagină. Era plină de încercuiri întâmplătoare, unele cuvinte erau pur și simplu tăiate. Nu am șters nimic, am lăsat pagina în halul ăla, ca o fișă clinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Privește cu descurajare undeva În sus. Un bărbat foarte solid cu o beretă marinărească și cu un tricou dungat, rupt În bucăți. De gât are legat un pietroi care pare să cântărească 10-15 kg. El are o față bronzată și dură, iar mâinile Îi sunt legate la spete. Alături de el, copleșit de greutatea unui alt pietroi legat de gât, se află un copil de 10-11 ani. Acesta se sprijină cu umărul de marinar Încercând astfel să nu se prăbușească sub greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în care cad privind florile și pierderea eului, când ajunge străin de cămașă / străin de patul și pereții camerei. O formă de salvare ar putea fi despărțirea de suflet, în fond tot un fel de alienare, dacă nu cel mai dur: salvându-mă moartea / pre moarte călcând. De fapt, viziunea lui Herr Tod, moartea, cu tot arsenalul de miasme, sudori, viermi grași etc., aduce gândul negru, dar care nu pare deloc devastator: e doar o formă de disconfort, firească, e, mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ce sertar se va așeza ironic, ce mâini îl vor lua, inspecta, și cu ce scopuri, pe care totuși el le va nimici sau îndeplini?) Mâna creștea. Manuela credea că o vede, că-i privește de aproape falangele noduroase, vinele dure”. Scopul actului criminal nu este căutat de eroina. Că este vorba de crimă, suicid amoros, nu se știe, nu actul justițiar sau al folosirii revolverului o atrage, ci descrierea macabră, viziunea urâtului analizat în toată manifestarea lui, a plămânului perforat
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
viitorul artist); Vasile Sava, secretarul Unității „B”; Andrei Bontaș, șeful Unității „C”; Constantin Popovici, secretarul Unității „C”; Ioan Mihăilă, Unitatea „B”. Toți șefii arătați mai sus, împreună cu un lot de peste treizeci de Frați de Cruce, după o serie de anchete dure, am fost îmbarcați într-un vagon special și depuși la Siguranța Statului, la București. Aici l-am întâlnit și pe părintele Nicolae Grebenea, care era în greva foamei, avea cinci zile de grevă când l-am întâlnit, ținut într-o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o culme chiar și în închisorile comuniste. A ieșit din ea și din închisoare cu aureola unui înțelept echilibrat. Legionarii l-au respectat consolidându-i aproape un cult în universul detenționar. Și deodată, domnul Coposu lansează niște atacuri pe cât de dure și nedrepte pe atât de neadevărate. Niște afirmații fără nici o acoperire. Exact în forma în care o face o foaie de scandal pe care nu o ia nimeni în serios. E ușor să atribui cuiva, unei persoane sau unei colectivități
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
paradis mirosea nu numai a frunză de nuc și a fân încins, ci și a rachiu prost. Și că am trăit, cumva, schizofrenic, pe două planuri, încă de atunci, deoarece am copilărit într-o lume pe care grijile și existența dură o obligau să disprețuiască slăbiciunile, să fie chiar brutală când interesul material era în pericol. Bărbații pe care îi admiram, cărora doream să le semăn, mânuiau mai bine toporul decât vorbele despre sentimente, iar asta mă complexa. De altminteri, când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
semănau a hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat să alerg desculț pe miriște decât să-mi zică tata "mergem la domnu' din jos". 9. E atât de pustie această curte, strivită de o lumină dură la amiază, încît din ce în ce mai des mă cred în afara timpului. Văd aceiași oțetari, cu frunzele întunecate de soare, ceea ce îi face misterioși. N-a plouat demult, iar oțetarii se asociază bine cu seceta. Îmi vin în minte tablourile lui Vermeer, în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prăvălie "universală", trebuia să se strecoare cu greutate printre ei, ferindu-se de cei mai chercheliți sau mai gălăgioși. Mintea mea de copil n-avea cum să priceapă că bărbații din Lisa găseau în alcool o compensație pentru munca lor dură. De altfel, faptul că peste săptămână puțini treceau seara pe la cârciumă, lăsând această plăcere pentru duminică după-amiază, și că, la muncă, numai la coasă se bea un pahar de rachiu, mă face să cred că, exceptând două-trei cazuri, nu erau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de grindină, dinspre Olt, întunecînd cerul, se porneau să sune clopotele de la cele două biserici, implorîndu-l pe Dumnezeu să cruțe recoltele. De fiecare dată, asistam la un spectacol cosmic, în egală măsură grandios și înfricoșător. Norii erau de un vânăt dur, ce bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]