13,872 matches
-
a îngreuna lectura. Această nouă ediție rezolvă problemele menționate. Cartea apare acum într-un singur volum, iar capitolele au fost reordonate în așa fel încât fiecare problemă prezentată în limbaj natural să fie urmată imediat de prezentarea ei în limbaj formal. În acest mod, cititorul poate verifica, cu ușurință, demonstrațiile tuturor rezultatelor prezentate în limbaj natural, fără a mai fi nevoit să răsfoiască toată cartea. În același timp, cea de-a doua ediție îmi oferă oportunitatea de a finisa conținutul cății
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
rând, „elaborarea de indicatori normativi: măsurarea venitului național, a inegalității, a sărăciei și a altor indicatori definiți având motivație normativă și încorporând comparații interpersonale realizate într-un mod simplu, accesibil” [Sen, 1977b, p. 53]. În (1989), Seabright nota că „literatura formală în privința alegerii sociale este susceptibilă, ca toate sistemele formale, la o gamă largă de interpretări. În cea mai familiară formă a acestora, TAS se referă, în mod esențial, la constrângerile impuse mecanismelor de implementare a stărilor dezirabile ale societății, date
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
inegalității, a sărăciei și a altor indicatori definiți având motivație normativă și încorporând comparații interpersonale realizate într-un mod simplu, accesibil” [Sen, 1977b, p. 53]. În (1989), Seabright nota că „literatura formală în privința alegerii sociale este susceptibilă, ca toate sistemele formale, la o gamă largă de interpretări. În cea mai familiară formă a acestora, TAS se referă, în mod esențial, la constrângerile impuse mecanismelor de implementare a stărilor dezirabile ale societății, date fiind viziunile și preferințele exprimate ale membrilor acestora. Într-
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a unei țări sau alteia în Consiliul European înainte de a implementa un sistem sau altul de ponderare. În fine, un alt motiv vizează mai degrabă metoda matematică a TAS: cultivarea obișnuinței pentru precizia argumentației. Capitolul 1<footnote Semnul „*” indică abordarea formală. Fiecare capitol va avea o parte în limbaj natural și una în limbaj formal. footnote> Coordonatele paradigmei 1.x.* Notații, definiții și un rezultat preliminar<footnote Această secțiune nu are un corespondent în prima parte a capitolului. Am notat-o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
altul de ponderare. În fine, un alt motiv vizează mai degrabă metoda matematică a TAS: cultivarea obișnuinței pentru precizia argumentației. Capitolul 1<footnote Semnul „*” indică abordarea formală. Fiecare capitol va avea o parte în limbaj natural și una în limbaj formal. footnote> Coordonatele paradigmei 1.x.* Notații, definiții și un rezultat preliminar<footnote Această secțiune nu are un corespondent în prima parte a capitolului. Am notat-o, de aceea, cu „x”. Notațiile, definițiile și teoremele prezentate aici vor fi utile în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Notații, definiții și un rezultat preliminar<footnote Această secțiune nu are un corespondent în prima parte a capitolului. Am notat-o, de aceea, cu „x”. Notațiile, definițiile și teoremele prezentate aici vor fi utile în înțelegerea celorlalte secțiuni ale abordării formale. Cele mai multe definiții sunt asemănătoare ca formă celor ale lui Sen (1970a) și Austeen-Smith și Banks (2000). footnote> [d<footnote Simbolurile se citesc după cum urmează: d = definiție, t = teoremă, l = lemă, e = exemplu, o = observație. footnote>.1.x.1*]: Există o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
p. 394]. În ciuda acestui rezultat (i.e. faptul că înlătură inconsistența libert arianismului cu domeniul nerestricționat), libertarianismul necondițional este incompatibil cu domeniul nerestricționat și condiția Pareto slabă. Acest lucru nu necesită demonstrația pe care Gibbard o oferă (a se vedea secțiunea formală a acestui capitol). Să observăm că preferințele, în cazul paradoxului lui Sen, sunt necondiționale<footnote Pentru a înțelege mai bine această afirmație, să luăm cazul prude vs. lewd (original): pentru a fi condiționale, preferințele lui prude trebuie să aibă următoarea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
condițial ibertarianismului minimal, condiția Pareto slabă și condiția domeniului restricționat la preferințe empatice în forma tare amendată<footnote Acest rezultat depinde însă de cunoașterea acelor n-1 indivizi în privința preferințelor individului față de care aceștia sunt empatici (a se vedea secțiunea formală pentru detalii). footnote>. 6.1.2. Restricționarea domeniului universal la preferințe liberale slabe Această restricție pleacă de la următoarea intuiție: o persoană cu preferințe liberale poate fi concepută ca fiind cel puțin indiferentă între alternativele care se află în sfera, sau
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
opereze această ierarhizare etică. 6.2.3. Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza proprietăților (esr) și (fid) Voi lua fiecare soluție în parte și voi discuta modul în care acestea îndeplinesc proprietățile anterior descrise. Demonstrațiile le voi oferi în secțiunea formală a acestui capitol. a) Soluțiile prin restricționarea domeniului. În ceea ce privește restricțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti (1980) și Craven (1982), acestea rezolvă paradoxul lui Sen pentru cazurile cu a) doi indivizi și două strategii, b) doi indivizi și mai
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
despărțită de ființă poate fi sugerată printr-o suită de determinări care țin de însăși substanța răului. „Putem concepe răul considerând că el este față de bine precum lipsa de măsură față de măsură, ca nelimitatul față de limitat, ca informul față de cauza formală, ca ființa care stă veșnic sub lipsă față de cea care-și este suficientă sieși.“ <ref id=”1”>Enn. I, 8, 3. </ref> În acest sistem de opoziții, se disting clar cele două linii: pe de o parte, [ființa]-binele măsura-limita-forma-ceea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Mussolini dă dovadă de istețime spunînd toate acestea, iar ungurii sînt proști dacă îl cred"129. În noiembrie 1932, Franța și URSS au semnat un pact de neagresiune. După venirea lui Hitler la putere, Mica Antantă a căpătat un caracter formal și a fost relativ înlocuită un an mai tîrziu (în februarie 1934) de Pactul Balcanic 130. Mica Antantă (inclusiv România) a stabilit relații diplomatice cu URSS, arhitectul acestei inițiative fiind Titulescu. Iorga considera restabilirea relațiilor cu Rusia drept un gest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui anticarteziană ținută în punctul culminant al controversei lui cu Noua școală, Iorga punea în antiteză spiritul sămănătorist cu cel al junimismului, cu spiritul raționalist al vechiului său dușman, Maiorescu: "Ar trebui oare să interpretăm istoria prin prisma unui raționalism formal și tern, golit de viață sau de conținut spiritual? Sau prin cea a sufletului național, care reprezintă adevărul?" Adăugînd că "aceasta este limita care însuflețește dezbaterile publice astăzi!" După părerea lui Iorga, Giurescu, Panaitescu și ceilalți reprezentanți ai Școlii noi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acționa cu ceea ce trecea la Moscova drept bună-credință. El presupunea că Aliații occidentali au Înțeles că sovieticii plănuiau să ocupe și să controleze jumătatea „lor” de Europă și considera că protestele occidentale față de comportamentul sovietic În zona estică erau pur formale, neplăceri inevitabile În trăncăneala democratică. Constatând că Vestul a Început să-și ia propria retorică prea În serios, pledând pentru libertate și autonomie În Estul european, conducerea sovietică a răspuns sincer indignată. Tonul reacției este perfect surprins Într-o Însemnare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nordul Africii, cei care Îl prețuiau și apărau cu cea mai mare ardoare erau o clasă puțin numeroasă de coloniști și fermieri - În ținuturi ca Rhodesia sau Kenya. Dominioanele „albe” (Canada, Australia, Noua Zeelandă) și Africa de Sud erau independente. Însă apartenența lor formală la Coroană, legăturile afective cu Marea Britanie, alimentele și materiile prime furnizate, precum și forțele lor armate erau practic considerate bunuri naționale. Restul Imperiului Britanic avea la prima vedere mai puțin o valoare materială și mai mult una strategică: posesiunile din Africa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iresponsabilă și cu rezultate dezastruoase)7. Algeria colonială devenea rapid un anacronism, iar de Gaulle Înțelegea perfect acest lucru. El crease deja o Communauté Française, prim pas spre un „commonwealth” al fostelor colonii franceze. La sud de Sahara, o independență formală avea să le fie rapid acordată elitelor francofone ale unor țări care erau prea slabe ca să se administreze singure și care vor depinde complet de Franța timp de zeci de ani. În septembrie 1959, la doar un an de la venirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În noiembrie 1955 britanicii se retrăseseră deja, alarmați de perspectiva unei Europe prefederale, croită exact pe tiparul de care se temuseră dintotdeauna. Spre deosebire de britanici, francezii au decis să riște. Când Comitetul Spaak a revenit În martie 1956 cu o recomandare formală În favoarea unei Piețe Comune, Parisul i s-a raliat. Observatorii britanici au rămas pesimiști. Ei erau, desigur, conștienți de riscul de a fi lăsați pe dinafară: conform unei observații confidențiale a unui comitet guvernamental britanic, făcută cu doar câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea nevoie, pentru exporturile industriale, de o piață mult mai extinsă decât Îi puteau oferi mărunții ei aliați din Scandinavia și Alpi. Intuind inevitabilul - deși spera Încă să poată influența politica CEE -, guvernul lui Harold Macmillan a depus o cerere formală de aderare la Comunitatea Economică Europeană În iulie 1961, la șase ani după ce Londra părăsise disprețuitoare convorbirile de la Messina. Irlanda și Danemarca, ale căror economii erau strâns dependente de cea a Regatului Unit, au depus și ele cereri de aderare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1965) sub Ceaușescu, România a refuzat să se implice În disputele Moscovei cu China și chiar a refuzat manevrele Pactului de la Varșovia pe teritoriul național. Liderii români l-au abordat pe Tito (ale cărui relații cu Pactul erau mai mult formale decât amicale),iar Dej s-a adresat chiar Adunării Naționale Iugoslave În 1963. Ei au susținut industrializarea neostalinistă a României cu bani și aparatură obținute din Europa de Vest. Contactele României cu Occidentul au crescut constant, În timp ce comerțul cu statele CAER a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Acordurile de la Helsinki, care validau retrospectiv aranjamentele de la Potsdam, Uniunea Sovietică Își atinsese În sfârșit scopul și se putea relaxa. În schimb, participanții occidentali la conferință păreau că nu au căutat și nu s-au ales decât cu clauze formale și necontroversate: colaborări și schimburi sociale, culturale și economice, cooperarea deschisă În vederea soluționării dezacordurilor viitoare etc. Dar, În așa-numitul al „treilea coș” al principiilor de la Helsinki era inclusă și o listă de drepturi nu ale statelor, ci ale indivizilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vocabularul marxist și polemicile revizioniste din deceniile anterioare, ei s-au adaptat la situație, abordând deliberat teme „nepolitice”. Dintre acestea, grație Acordurilor de la Helsinki, „drepturile omului” erau, evident, cele mai la Îndemână. Toate Constituțiile din blocul sovietic acordau o atenție formală drepturilor și Îndatoririlor cetățeanului; pachetul de drepturi suplimentare și destul de precise asupra cărora se căzuse de acord la Helsinki le-a furnizat astfel criticilor din interior ai comunismului o șansă strategică. După cum nota istoricul ceh Petr Pithart, ideea nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acum În politica celor două comunități lingvistice: peste tot există miniștri și secretari de stat și personal ministerial, cu bugetul și prietenii lor, dar În Belgia fiecare are pe deasupra un doppelgänger lingvistic. La sfârșitul secolului, „Belgia” era o entitate eminamente formală. Intrând În țară pe șosea, călătorul abia sesiza indicatorul inscripționat ca o scuză cu un minuscul „België” sau „Belgique”. Dar nu putea să nu remarce afișul colorat care Îl informa În ce provincie a intrat (Liège, să spunem, sau West-Vlaanderen
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slovaci sau chiar dintre sârbi și croați. Diferența e că statele occidentale nu mai erau doar unități naționale de sine stătătoare, cu o autoritate deplină asupra locuitorilor de pe teritoriul lor. Erau, de asemenea, din ce În ce mai mult, părți ale unui Întreg. Mecanismul formal prin care s-a făcut pasul spre Uniunea Europeană este Actul Unic European (AUE) din 1987, dar procesul s-a accelerat după Încheierea Războiului Rece. Conform AUE, cei 12 membri ai Comunității se angajau să Înfăptuiască până În 1992 circulația liberă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întrebați Într-un sondaj din 2000 când credeau că o vor duce mai bine, cehii au răspuns: „În cinci ani” (30%), „În zece ani” (30%), „În 15 ani sau mai mult” (30%), „niciodată” (10%). Deși scepticismul beneficiarilor era justificat, implicațiile formale ale extinderii masive a UE erau cât se poate de reale. Când tratatul de aderare, semnat la Atena În aprilie 2003, a intrat În vigoare la 1 mai 2004, Uniunea Europeană a crescut dintr-odată de la 15 la 25 de membri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părinților noștri, al martirilor și mucenicilor de ieri, iar cei responsabili de destinele noastre, de cel al neamului românesc, Biserica, (cu indulgență, nu toți) ocolesc cu grijă pătimirea noastră, punând mai presus preocupările cele pământești înaintea celor dumnezeiești. Ruga lor, formal și fugitivă, nu mai aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Evident, odată stabilită viziunea (intenționalitatea) asupra sistemului de posturi, necesitatea unei bune pregătiri profesionale privitoare la elaborarea practică a acestuia se impune cu siguranță. Sunt o serie de definiții asupra postului care se rezumă la evidențierea strictă doar a aspectelor formale. Dintre acestea, amintim formulări cum ar fi „postul este un grup de poziții similare privind sarcinile sau îndatoririle”<footnote Ivancevich, John M., Glueck, William F., (1986), a se vedea Manolescu, Aurel, Lefter, Viorel, Deaconu, Alecxandrina (editori), op. cit., p. 202. footnote
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]