14,967 matches
-
orgoliu. Ochii lupului m-au obsedat În toți anii de atunci. Și aș fi vrut să am totdeauna puterea să fiu ca În acea noapte. Dacă n-am făcut-o, iată măcar că nu mi-e teamă s-o mărturisesc. Mă grăbesc, Însă. SÎntem Încă În pauza dintre Întrebarea sfinxului și răspunsul lui Oedip. Un asemenea moment se află, bineînțeles, la o răspîntie de drumuri. Oedip va decide singur pe care dintre ele va porni. Ar trebui să notez ceea ce văd... o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întrebările sînt și mult mai ușor de formulat. CÎți se vor fi Întrebat, astfel, cu dezinvoltură „ce e fericirea” și abia apoi s-au cutremurat, cînd n-au știut ce urmează... Auzind răsuflarea sfinxului ne spunem că trebuie să ne grăbim, să ne clădim opera Înainte de a răspunde. Dar aici greșim mulți, probabil. Opera ar trebui să fie chiar răspunsul. Nu graba de a intra În Theba pentru a primi onorurile morții sfinxului. Oedip Dacă admitem ce susține Heracht, că pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Simt că nu mă pot apropia de Înțelepciunea elină pe drumurile parfumate ale poeziei parnasiene. De Leconte de Lisle mă despart tot atîtea veacuri cîte mă despart de Teocrit. Oedip Însă ne poate fi de folos și În acest secol grăbit prin modul său eroic de a simți și prin Încrederea Încăpățînată În unicul răspuns pe care-l dă. Vocea sa monotonă și amară Îmi sugerează că piramidele n-au servit, probabil, numai faraonilor. Un popor Întreg și-a Închipuit că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru a Întîrzia printre ruinele unor momente trăite. Acest aventurier jertfește tot ce i-a fost apropiat. E clar ca firul Ariadnei reprezintă chiar vocația sa de a nu se Încîlci În labirintul nici unui succes. Tezeu iese din peripețiile sale grăbit să nu facă nimic durabil, care să-l Împiedice de a pleca mai departe. Iar regretul, iată o noțiune necunoscută lui Tezeu. Memoria sa? Cum curge apa pe marmura fîntînilor vechi fără să lase nici o urmă. Zeița Mnemosyne nu-i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă apăram printr-un joc ciudat și Înfricoșător. Mă uitam la el cu tristețe și mi-l Închipuiam mort. Nu era acest joc bizar o Încercare instinctivă de a Învăța indiferența? În sinea mea eram convins că oamenii treceau prea grăbiți pe lîngă cimitirul Înconjurat cu brazi, de unde florile răspîndeau un miros pătrunzător de plantă Îmbibată de soare. După ani de zile trebuie să recunosc că am eșuat În toate jocurile de-a nepăsarea. Chiar și acum, nu pot să trec
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai norocoși. Interlocutorul lor emitea sunete ininteligibile În care se amestecau un nechezat de cal și un behăit de berbec. PÎnă la urmă Sylla i-a dat drumul tulburat. Dacă toate aceste lucruri contradictorii sînt adevărate, Ortega y Gasset se grăbea acceptînd ideea că tot sîngele elenic curat rămas astăzi În lume ar Încăpea Într-un pahar de vin. Din fericire, grecii ne-au sugerat că Ariadna așteaptă la intrarea fiecărui labirint. Chiar și al unuia alcătuit numai din nisip, vînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aș spune „nu” unor zile cu care nu mă voi mai Întîlni? Vreau să fiu liber să regret fiecare despărțire. Nu uit totuși că Troia avea să fie distrusă de scepticismul celor care o considerau pe Cassandra nebună. Scepticismul surîzător, grăbit să nege, o Închide pe Cassandra În turn și, apoi, va deschide singur porțile Înaintea calului de lemn. Știu, așadar, pentru ce detest scepticismul care pîndește dincolo de pasiunea acestor ceasuri cînd doresc pînă la durere să mă risipesc În realitate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de Sisteme Fuzzy și Inteligență Artificială (BUFSA). În anii 2000, 2002 și 2004 a făcut parte din comitetul științific al „European Conference on Intelligent System &Technologies“, la care Institutul de Informatică Teoretică a fost coorganizator. Destinul i-a secerat prea grăbit existența unui vizionar, îndrumător de cariere, deschizător de drumuri. Prof. univ. dr. ing. Dan Gâlea a trecut în eternitate, după o grea suferință, în ziua de 31 iulie 2008 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. GORBĂNESCU, DUMITRU
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
din Bârlad și ctitorind Serviciul de Chirurgie restauratorie a aparatului locomotor și de susținere de la Spitalul de Recuperare din Iași. Ca ilustru chirurg de sorginte pur ieșeană a abordat cele mai dificile capitole ale patologiei. La retragerea sa din activitate, grăbită de oportuniști, a lăsat jaloane perene în chirurgia recuperatorie a genunchiului, șoldului și coloanei vertebrale, în chirurgia spasticității și a tenotranspozițiilor la sechelari. Beneficiarii acestei opere de pionierat s-au numărat cu miile. Lucrările științifice și procedeele originale semnate dr.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
tare încât credea că va ieși din pieptul ei micuț și bombat. - Am gânduri bune, intenție bună vreau să spun. Aș vrea să ne cunoaștem mai bine, să discutăm mai multe, ca doi îndrăgostiți la început de drum. - De ce te grăbești? Lasă lucrurile să meargă de la sine. Avem o viață întreagă înainte. - Sper să am mult de trăit dacă nu fac vreun infarct, spuse el râzând. A. Dansul inimioarelor Când intraseră, în interiorul restaurantului se juca dansul inimioarelor din programul mărțișorului. Fiecare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
își fixa în minte evenimentul petrecut. Deodată, el se opri din mers, trecu în fața ei și încercă s-o sărute. Ea se împotrivi, dar nu atât cât ar fi vrut. Era primul lor sărut, un sărut mai mult furat și grăbit. Îi șopti la ureche un „te iubesc” și ridicându-și totodată o șuviță de păr parcă lăsată intenționat să cadă. Tăceau amândoi. El avea privirea tăioasă ca a unui diamant, iar tăcerea lor spunea foarte mult. Carlina simțea că obrajii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gândul unei noi căsătorii. - Cine va zăbovi mai mult în pragul ei? - Să nu uităm că am trecut fiecare printr-o relație neplăcută pe care ne-o doream caldă, unică și pavoazată cu sentimente nobile. Ar trebui să nu ne grăbim, să ne revizuim situația, să aflăm unde am ajuns și cine suntem acum. Carlina ar fi vrut să se îndepărteze de el chiar atunci, dar nevoia de a-l cunoaște mai bine pusese stăpânire pe mintea ei. Îl privi cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fost de tine, de voi toți. - Mamă, arăți bine ca întotdeauna! Ești tot atât de frumoasă!, zise sărutând-o. - Ehei! Ce n-ar da omul să rămână mereu tânăr. Am îmbătrânit și eu, mamă! Timpul nu iartă pe nimeni, pașii lui te grăbesc. Nu îl poate opri nimeni, fie omul bogat sau sărac. - Așa e mamă. Când îl revăzu pe Niky, Valentin pierdu ceva din autoritatea dominatoare pe care o avea când intrase în casă. Îl luă cu grabă în brațe, îl sărută
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi părea mai bărbătească, mai responsabilă și mult mai concentrată. Se retrăsese primul după terminarea vizitei în soloane. Se simțea tulburat, rușinat, ostenit și considera că acea zi era una nefericită din viața lui. Se dezbrăcă la iuțeală de halat, grăbindu-se parcă să ajungă în cea mai mare grabă undeva și zise ca pentru sine: - Ce pacienți ciudați! Se vor deștepta ca și mine, mâine dimineață și le va face plăcere să își amintească ziua de azi, iar peste ani
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
multe intrări și alte spații auxiliare. Trecuse mult de la apusul soarelui, iar vocea simțea că-i tremură și ochii i se umpluse de lacrimi dureroase pentru a nu știu câta oară. Timpul i se păru că se scurge prea repede, grăbindu-se pe nesimțite în defavoarea ei. O lună plină de mister se ascundea din când în când după nori, strălucea uneori printre crengile unor copaci din apropiere. Carlina rămase nemișcată să-l aștepte, dar nu-l întâlnise. Să fi venit ea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Alin dorea să audă motivul pentru care nu se regăsiseră, așa că ea se rezumă la o explicație scurtă și concretă pentru a nu prelungi durerea fiecăruia, pentru ca Alin să nu se pripească să ajungă la o concluzie greșită. Carlina se grăbi să adauge din nou: - Te-am așteptat la ora stabilită. Poate ai venit tu mai devreme sau poate am ajuns eu mai târziu, nu pot înțelege de ce nu ne-am găsit unul pe celălalt. - Nici nu vreau să aud, ripostă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ce altceva aș mai putea spune? - Dacă accepți, am putea merge să servim ceva, un suc sau o cafea. - Sună frumos. Sunt de acord. Hai să mergem. - Din ceva rău nu crezi că ar putea ieși și ceva bun?, se grăbise să adauge blondul cu o voce ce nu părea că iese dintr-un corp destul de voluminos. - Adică ce vrei să spui cu asta? - Mă refeream la momentul cu agentul. - Da, e o nefericită întâmplare. Ai dreptate, putea să-mi fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atractiv. Un fulger îi trecu Carlinei prin adâncul inimii atingând-o ca un vârf de stilet atunci când el spusese: - Vrei să bei ceva? - Nici vorbă de așa ceva, îi răspunse pe tonul cel mai normal posibil, încercând să fie calmă. Își grăbi mersul crezând că astfel îl va împiedica să intre. - Știu că ești frumoasă, dar văd că ești și isteață. - Știi bine că alcoolul nu-i bun, mai ales în perioada asta caldă, îi răspunse Carlina cu un zâmbet răutăcios și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
făceai? - Nimic mai mult decât fac acum. - Stai liniștit, nu te-am cerut în căsătorie. Ți-am spus că nu ești genul meu de bărbat. Ajunși în camera de hotel, Leon comandă o sticlă de șampanie Pommeryun brevet franțuzesc. Se grăbi să toarne șampania în două pahare reci. Șampania avea acea caracteristică proprie, iar Carlina își aminti de perioada în care se cunoscuse cu Valentin și i se păru că istoria ei se repetă cu această băutură acidulată. Dintr-o dată simți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
economii, adunând o sumă frumoasă de bani cu care își puteau permite să se întoarcă în țară și să își deschidă o afacere așa cum o plănuiseră de multă vreme. După ce vorbiseră pe îndelete despre revenirea lor în țară, Alin se grăbi să care bagajele la mașină. - De ce te grăbești așa de tare? Avem tot timpul din lume înainte. - Parcă erai nerăbdătoare să mergem! Acum ce-i cu tine!? Nu-ți mai pasă? - Dacă te-ar auzi cineva ar crede că suntem
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care își puteau permite să se întoarcă în țară și să își deschidă o afacere așa cum o plănuiseră de multă vreme. După ce vorbiseră pe îndelete despre revenirea lor în țară, Alin se grăbi să care bagajele la mașină. - De ce te grăbești așa de tare? Avem tot timpul din lume înainte. - Parcă erai nerăbdătoare să mergem! Acum ce-i cu tine!? Nu-ți mai pasă? - Dacă te-ar auzi cineva ar crede că suntem puși pe ceartă sau avem ceva de împărțit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu vii mai devreme acasă de pe unde umbli, mai bine să-mi spui. Vreau să plec. Nu vreau să pierd timpul degeaba. Te rog mult! O privi cu intensitate ca pentru ultima oară zicând: - Sărut mâna, mamă. Am plecat, mă grăbesc. Am o treabă! Nu știu dacă ne vedem diseară. O să văd cum aranjez eu lucrurile. Ziua trecuse repede, iar Nicky nu mai apăruse. Carmen îi povesti diferite episoade din trecutul și prezentul lor. La un moment dat interveni o pauză
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu mine. Am învățat de-a lungul timpului că este mult mai bine să faci echipă. E o faptă măreață, e un adevăr. Ascultă-ți inima și spune-mi dacă simți o atracție pentru mine. Te rog! - Nu fi așa grăbit. Lasă-mi timp să mă gâdesc. E o chestiune care ține și de bunul simț. Abia ne-am cunoscut și gata, ne și agățăm unul de gâtul celuilalt. - N-am prejudecăți. Și n-am nevoie de anumite reguli. Vreau doar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că are o rezervă și nu se exprimaă în acel moment. Căzuse ca într-un butoi cu melancolie. Buzele i se păru că se uscaseră iar o sorbitură de apă i-ar fi fost bună. Observându-i ezitarea, Nicky se grăbi să îi spună: - Am atâtea să-ți spun! În noaptea asta vreau să vorbim numai despre mine și despre tine iar după ce vom face dragoste vom rămâne unul în brațele altuia și vom visa liniștiți până dimineață. O să ne creionăm
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]