15,064 matches
-
închipui deci atmosfera grea, apăsătoare. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, o acalmie care-mi dădea voie să mă cufund în starea mea de spirit circumspectă și feroce. În fiecare dimineață, încercări fără rezultat la piață, apoi îndelungată siestă, cu o minunată buiotă cumpărată de Mișu la Cortina d’Ampezzo. Am adoptat sistemul și acasă (sticle cu apă fierbinte, vârâte în patul respectiv). Ți-l recomand ca pe un mijloc infailibil de relaxare, împotriva frigului de toamnă care te înțepenește. Ai impresia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o scurtă cuvântare, a deschis ședința. Bonciu a citit Armăsarul albastru. Preșe dintele a regretat că Bonciu preferă să stea deoparte, când astăzi to tul trebuie să se contopească cu colectivitatea, cu omenirea; a subliniat în poeziile lui George Tudor minunata lui capacitate de a descoperi toată frumusețea în gesturile spălătoreselor și ale mahalalei necunoscute și prost cunoscute, exprimându-și dorința ca anul viitor să i se atribuie premiul pentru poezie - spre a corecta marea nedreptate care i s-a făcut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bine vârâtă, până în fundul fotoliului; îmi aminteam prima ei apariție la „Sb[urătorul]“, acum vreo douăzeci de ani, și-mi ziceam că a rămas aceeași: o ființă de o mare cinste, incapabilă de înșelătorii și de slăbiciuni. Cu asemenea prieteni minunați ne continuăm fără eforturi colaborarea. Întorcându-mă de la Slatina, prima întrebare a fost: „- Scrisori de la Paris?“ Am primit scrisoarea la ora 5½ și am citit-o la 10½, apoi când nici nu se făcuse încă 12 (miezul nopții), apoi la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și de cele câteva zile de griji prin care am trecut, ți am scris în fiecare seară. Uite, Lina a venit să mă gonească din cuibul cald și bun care mai păstrează căldura sticlei cu apă fierbinte de azinoapte (soluție minunată), fiindcă Dan are să vină azi la dejun. Ți-am scris ieri, dar am profitat de faptul că i-am scris lui Georges și adaug la scrisoarea pentru el aceste câteva rânduri. Ține-mă la curent cu problema Cinci; nu fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aere de stăpân, pentru că de ieri s’a adus aici făina și brânza, după ce 23 de zile am pus la dispoziția lor toată provizia mea. Din partea poetului R., lucruri dezagreabile. Sunt fericită că pot să-ți scriu; e un lucru minunat să pot să-mi deschid inima, să-mi dau iluzia că vorbesc zilnic cu tine, să-ți spun că am impresia că însăși despărțirea fortifică dragostea noastră și că, dacă vreodată vom fi silite de viață să încetăm corespondența noastră
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
imensele dificultăți, destinul tău. Dragă Monică mică, mama pune capul pe umărul tău și plânge înăbușit de dor, mama e un biet copil bătrân și prost. Mamina Joi seara, 20 noembrie [1947] A trecut ziua de ieri, Monica dragă, cu minunata clipă a țipetelor noastre de iubire și desnădejde, cu glasul tău viu, cu emoția ce mă amuțise și-mi încleștase dinții; cuvintele se strecurau vătuite și tu-mi spuneai „Mai tare, mama, ca să te aud“. Toată seara mi-am cuibărit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ma douce grande, să ne lăsăm în voia destinului nostru și a bunului Dumnezeu. Dacă merge totul bine, îți promit că o să fac tot posibilul ca să am hârtia aceea gata în luna iunie și atunci, iubita mea, voi avea imensa, minunata fericire de a te vedea. [...] Sâmbătă, 22 noiembrie [1947] [...] Te rog învinge-ți nostalgia; nu intra în panică atunci când scrisorile mele nu sosesc la timp; nu din cauza vreunei boli nu ți-aș scrie, căci am s-o fac chiar și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
râvnă și mai presus de puterile mele. Mi-e frică să nu învăț să urăsc; ar fi îngrozitor, la vârsta mea, cum ar fi îngrozitor rictusul de maimuță, în locul surâsului cald cu care mă plecam peste trupșorul tău, spre privirea minunată de viață a ochilor tăi mari, castanii. Cât aș vrea să pot fi lângă tine! Iată „paradisul pierdut“. Înainte, desbrăcându-l de reminiscențele literare, livresci, nu-i puteam da semnificația reală, concretă; acum, paradisul pierdut ești tu, viața noastră trecută, comună
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iubesc cu desnădejde, Mamina III Miercuri, 14 ianuarie [1948] [...] Nu pot să-ți spun ce frumoase discursuri am avut ocazia și plăcerea să ascult; scumpa mea, cu fiecare zi ce 196 1. Subl. aut. 2. trece îmi dau seama că minunata domnie a poporului este definitivă. Sunt ca în familie și mă simt bine; din toate părțile sunt interpelată familiar și cu sentimente de egalitate: Tovaroșe B[ălăcioiu]... Ambianța este plăcută și entuziastă; peste tot, portretele idolilor noștri, Karl Marx, Engels
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ești cea care pecetluiește asupra mea încrederea în justiția divină finală. Vai, mă strâng lângă tine duios, cu sfială și strig, speriată: scapă-mă! M. 39/1948 I [1 martie 1948] Mouetta mea, astăzi, întâi martie, luni, am primit frumoasa, minunata ta scrisoare din 28 decembrie. Mi-ar fi părut așa de rău să se piardă, căci e un strigăt cald de tandrețe pătimașă, care mi-a dat puteri și un sentiment de blân dă mândrie. Ce rău îmi pare că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt gesturile astea care-și răspund, întrebările pe care ți le pun de aici și la care tu îmi răspunzi în aceeași zi, de acolo. Numai planurile pentru luna iulie rămân la stadiul de planuri. Azi după-masă am văzut un minunat film rusesc, Învățătoarea din Șatrîi. Cred că rușii vor fi cei mai buni în materie de regie, ca, de altfel, în toate privințele. Era jucat de copii, magistral. De dimineață, ore, examen particular. Seara m-am întors de la Aro, singură
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
capăt la altul; cum n-am fost acasă ca să-i plătesc controlorului suma pentru electricitate, 2 500 de lei, am vrut s-o achit astăzi, și am ajuns la douăsprezece și cinci, când se închisese; am intrat într-unul dintre minunatele magazine de stat și am cumpărat 2 kg. de marmeladă, ¼ de unt, lapte, orez - se găsesc din belșug pe piață; și brânza e expusă în cantități enorme; ulei peste tot, și untură, marmelada cu 180 de lei, untul cu 580
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cărora le uit uneori savoarea și catifelarea, cu mâinile tale cu degete lungi și subțiri pe care-aș vrea să le țin strâns în căușul palmelor mele. Dar noi două ne iubim, Moy mic, și asta e ceva divin și minunat: mă gândesc că există mame și fetițe care sunt aproape și fug una de alta, pe când noi două suntem o singură ființă, dincolo de distanțe, de viață, de voința celorlalți. Și lucrul ăsta, Mouette, este un har divin al lui Dumnezeu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
închipuiam coborând din avion fără să-ți fi dat de veste, m-aș fi dus la Greg sau la Christiane, sau la Georges, ca să încerc să te previn în mod delicat și, după câteva minute, am fi plecat amândouă, reîncepând minunatul poem al vieții noastre întrerupte. Dar probabil, dar cu siguranță va trebui să continuăm porunca destinului: ispășirea pentru vina de a ne fi creat una pe alta, de a ne fi întâlnit, în această lume de jos. Și ispășesc. Cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi arată cât de mare este distanța, ruptura dintre noi. Și când te gândești că există oameni care-și spun vorbe tandre, care iubesc, care văd iubi rea ca pe lucrul esențial, care surâd... Monică, Monica mea, preaiubito, dulcea și minunata mea nebunie. Te voi mai vedea vreodată, micuța mea? Să ne ru găm lui Dumnezeu pentru asta. Eu mă rog din toată inima. Mama 82/1948 12 octombrie [1948], marți [...] O, scumpa mea, ar fi crezut cineva că o să putem
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dacă tu te-ai ofili acolo, dacă nu ți-ai da seama că gestul nostru din 8 septembrie 1947 a prevestit, inconștient, urmarea acestor evenimente - și le-a acceptat? Și încă tre buie să fim fericite că am avut acest minunat mijloc de a rămâne în le gă tură. Trebuie să ne socotim fericite. Gândește-te la bietul Șaga, despre care nici eu, nici altcineva, nu mai știm nimic; să prețuim bucuria de a putea primi vești. Mouette, te rog, de vreme ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
critic cu care ești dotată, vezi în mine o scriitoare, când eu, de fapt, sunt doar o mamă care-și adoră fata, care ar fi în stare să-i scrie zi și noapte, noapte și zi, ca să am această impresie minunată că ea trăiește lângă mine, că îi spun, ca pe vremuri, tot, totul. [...] Îmi plac izbucnirile tale de mândrie care îți trasează linia vieții; sunt de acord cu tine: cei ce nu merg înainte - fără a exagera, totuși - sunt fantome
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bine îmbrăcată și blondă din cap până-n picioare. Doamna casei - de altfel foarte drăguță cu mine - frământa pâine într-o oală, iar cel mic, firav, dar adorabil, se îndopa cu bomboane de la Nina. Mama lui are un sistem de educație minunat: îi dă [cele] 250 de gr[ame] de bomboane primite, el le mănâncă, pe urmă, cum spunea ea foarte plastic, stă pe tron o jumătate de oră și cu asta, basta. Am limba ascuțită, nu-i așa? Nu, mai degrabă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mi întețea bătăile inimii și pulsul, de parcă ar fi fost lovituri de ciocan. În sfârșit, chiar la urmă, numele meu: „Exclusă din partid, din cauza originii ei moșierești și fiindcă are o fată la Paris, plecată când în țară începuse deja minunata înflorire a socialismului, deci fugită“. Și apoi două minciuni (fiindcă nu mă puteau exclude doar pentru cele două motive de care, logic, nu pu team fi făcută răspunzătoare): că am fost numită inspector de regimul Antonescu - ceea ce nu era adevărat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zi de sărbătoare menită să adune oamenii, să strângă legăturile afective slăbite în timpul săptămânii? Hai să ne închipuim că suntem, ca pe vremuri, una lângă cealaltă. M. 39/1950 I 4 iunie 1950, duminică Am să profit de singurătatea asta minunată ca să răspund scrisorii tale, scumpa mea prietenă de departe. O fac imediat, ca să înnădesc gândurile noastre, fără odiosul interval dintre nota sfâșietoare a strigătului și cealaltă notă, care răspunde chemării. [...] Urna. Și în privința asta, mă deosebesc de Tine. Este superb
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
veni să și revendice dreptul de a retrăi. [...] Când bărbatul verișoarei tale blonde m-a întrebat dacă mi-am petrecut bine seara asta, mi-a venit să fac pe nebuna și să-i răspund: „Am avut un pom de Crăciun minunat și 40 de invitați; Ramiro i-a adus o valijoară gri de voiaj, iar doamna Pap[adat-Bengescu] păpușa aceea pe care ea n-o poate suferi și pe care a vrut s-o dea afară fiindcă e hoață și e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prin camera mea? Am speranță, fiindcă avocatul pledant pe fond, care îmi completează pensia, fiu al unui librar din Iași, care l-a cunoscut, iubit și apreciat pe Papà, e convins că-mi poate evita situația asta; dar, ce mai, minunata mea liniște, și așa nesigură, s-a transformat iarăși în coșmar, și pe deasupra mai am și amenințarea procesului de vineri. Aș vrea așa de mult să te scutesc de noi dureri, dar cui să le spun? De două-trei zile trăiesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai grea mă duc la geam, ca să capăt putere și să mă scald în lumina de afară. Acum iar m-am îndreptat spre fereastră și am văzut cea mai frumoasă priveliște de iarnă. Cerul, văzduhul, casele sunt de un albastru minunat, acel albastru pe care mi l-aș dori pentru paradisul meu. Un peisaj selenar. [...] Draga mea, mă despart de tine cu părere de rău și sfâșiere. Aș fi vrut așa de mult să-ți mai trimit încă o pagină. Dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se focalizeze. Tocmai mi-am dat OK-ul, când mami năvălește peste mine în dormitor. E îmbrăcată foarte elegant, cu un taior Windsmoor, și chipul îi radiază de nerăbdare. — Cum arăt? zice, chicotind nervos. Sunt destul de elegantă pentru Claridges? — Arăți minunat, mami! Și culoarea asta te prinde foarte bine. Lasă-mă doar să-ți... Iau un șervețel, îl umezesc un pic la robinet și îi șterg obrajii, pe care a reprodus cât a putut de exact stilul de fardare cu bidineaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Probabil că a uitat. Elinor îmi surâde distant, cu grație. Voi cere să-ți fie trimis și ție un teanc, ca să-ți poți invita niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr în ochi și îi zâmbesc și eu. Cât e de simpatică! Dar tot nu știu ce caută aici. — Îhm... Robyn... Am și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]