15,494 matches
-
o avea pe Carlina. Își făcuse drum spre inima ei. Aceasta era o victorie care avea să alunge răul din viața lui. Un rol important în viața Carlinei îl avea Anisia, sora lui Valentin. Aveau aceeași vârstă. Se înțelegeau de minune. O aprecia foarte tare recunoscând că o depășea uneori în anumite privințe, dar niciodată nu o spusese. Ochii îi erau atât de luminoși și iscoditori încât uneori căpătau o strălucire aparte iar culoarea lor schimbătoare era greu de definit. Se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
luni de zile rămăsese alături de Doruțu zi și noapte. Din cauza oboselii, a supărării și a igienei superficiale, lăuzia o întoarse încă patruzeci de zile. Se ruga seară de seară, sărutând pământul de la picioarele ei, implorând toți sfinții să facă o minune, iar lacrimile își dădeau drumul fără voia ei, ajungându-i în picături mari ca boabele de cristal până la bărbie, simțindu-le gustul sărat. Nu îi venea a crede că o persoană aflată în ipostaza ei poate dormi trei ore din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lume îi va fi la degetul cel mic. Impulsiv și cu tupeu din belșug părea că are toată lumea în buzunar. Era ca un pește viu, ca un mercur greu de stăpânit. Nimic nu îi era de ajuns. Se pricepea de minune în relația cu semenii lui să exploateze slăbiciunile oamenilor, uneori controlându-le și gândul. Era viclean, subtil și nuți dădeai seama când erai manipulat. Numai ochii unei mame puteau vedea toate acestea. Cap. IV Între ură și iubire Privea absentă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o trecu fiorii. Situația ei de față semăna cu cățăratul acela cu frânghii și crampoane, când pipăi cu piciorul în neștire să găsești un sprijin pentru a ajunge acolo unde trebuie. Dar nu-i era frică. Dispăruse teama ca prin minune. Se simțea ca pe un teritoriu al ei și avea toată energia de care avea nevoie în perioada aceea. Își frecă mâinile, una de alta, uimită de îndrăzneala ei și dându-și seama că Dumnezeu are un plan cu fiecare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu mă refuza, nici eu nu te-am refuzat atunci când ne-am cunoscut. - Îți eram datoare pentru gestul cu pașaportul. - Și eu îți sunt dator. Ai acceptat să vin cu tine. Nu m-am înșelat, văd că te pricepi de minune în ceea ce faci. - Nu-i mare scofală să primești niște comenzi, iar apoi să le onorezi la data stabilită. - Pentru mine este foarte dificil! - Oricărui începător îi este greu. Ai să te convingi pe parcurs că nu-i mare scofală
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prea aproape de a ei și-o trecu un fior rece gândindu-se că are de gând s-o sărute, dar Leon nu făcuse decât să-i sufle ușor în părul ei mătăsos, lăsând răsuflarea să stăruie între ei. Ca prin minune, afară începuse să se lumineze. Nici nu ai fi zis că trecuse furtuna pe acolo. Leon veni cu o remarcă: - Am și eu momentele mele de slăbiciune. Te rog să mă scuzi dacă te-am supărat. Poate nu fac lucrurile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de mult. Aproape că nu mai exista. Legătura dintre ei era Victoria. Un fior o străbătu din cap până în picioare și se simți ca un fluture iarna atunci când îl auzise zicând: - Draga mea! Nu sunt nici un sfânt care poate face minuni atunci când este rugat, nu sunt nici opusul lui, care se poate transforma în rotocoale de fum sau într-o insectă care se așează nepoftită pe ceașca ta de cafea, ori să iubesc la nesfârșit.. Singurătatea obligă, vremea trece și nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
purtând Adevărul Partidului înscris pe frunte. Filmul lui Pița nu numai că întreține o relație echivocă cu acest adevăr, dar de cele mai multe ori, se comportă ca și cum nici n-ar exista ! Căci nu era chemată cultura să modeleze, să plămădească această minune a geneticii de partid : Omul Nou ? Nu trebuia filmul, mai ales să contribuie la formarea acestuia în spiritul celor mai înalte etc. etc. ? Filmul acesta are insolența să ocolească aceste neprețuite precepte pe care grija părintească le emisese pentru fericirea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fi împotriva cinematografului comercial de bună calitate (al cărui unic reprezentant la noi este Nae), ci pentru că mi s-a părut că filmul acesta nu este la fel de reușit ca E pericoloso sporgersi sau Filantropica, să zicem. Ceea ce îi reușea de minune lui Nae în filmele amintite mariajul fericit și „până la adânci bătrâneți” între filmul de autor și cel care aduce încasări mi s-a părut aici ezitant, imprecis, cu sincope ; un mariaj început sub cele mai bune auspicii (scenariu premiat, reputația
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe mâine. Unul dintre ei (Dragoș Bucur, excelent) vine cu o ”soluție” care e atât de înduioșător-naivă, încât scenariul lor ar merita o mențiune pentru Cea mai bună falsă idee bună : aceea de a-i găsi lui Adrian (ex Copilu) Minune o mireasă (Dorina Chiriac) de-un metru jumate, cu care să-și achite datoria !... Adi Minune își joacă propriul rol, iar Furia este (și) prima incursiune a cinematografului autohton într-o lume (mafia țigănească) pe care Muntean nu se sfiește
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înduioșător-naivă, încât scenariul lor ar merita o mențiune pentru Cea mai bună falsă idee bună : aceea de a-i găsi lui Adrian (ex Copilu) Minune o mireasă (Dorina Chiriac) de-un metru jumate, cu care să-și achite datoria !... Adi Minune își joacă propriul rol, iar Furia este (și) prima incursiune a cinematografului autohton într-o lume (mafia țigănească) pe care Muntean nu se sfiește s-o înfățișeze credibil și fără menajamente. Filmul nu se complică în complexități psihologice, împrumutând din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
amintit truismul potrivit căruia fiecare subiect își alege forma specifică în care să fie turnat... ? Camera în mișcare era ideală pentru a povesti Marfa și banii road-movie dramatic, un fel de Reconstituirea 30 ans apres, așa cum dispozitivul clasic convine de minune Filantropicii basm ironic, un Prinț și cerșetor care se-uită-la PRO-TV. Ca film, Filantropica este mult peste Asfalt tango ; ca problematică, e mult mai incitant decât Dolce far niente, iar ca miză, e mult peste E pericoloso sporgersi ; în orice caz
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
formase, după cum profesase aproape două decenii, iar faptul că în noul așezămînt de instrucție și educație elevii marelui gînditor se numeau λύκειοι περιπαηηηικοί [lýkeioi peripatetikoí] / „[tineri] care se înflăcărau [în timpul conversației din mers cu maestrul] ca niște lupi“ convine de minune elevilor români. în măsura în care și ei se pot socoti urmașii unui popor ce se revendică de la lup atît prin nume (în lat.: Dăcus, iar în gr.: Δάκος [Dakos], cu sensul de „bestie nociva, a cărei mușcătură este extrem de periculoasă“ ), cît și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
director general, văzînd într-o dimineață aglomerația din stația de la complexul alimentar, a oprit mașina, a deschis portiera din spate și a spus: Să urce trei. Cînd ajung la combinat, telefonez la garaj să vi se trimită autobuze. Ca orice minune, gestul fostului director general a fost comentat trei zile în combinat. Probabil atunci am aflat și eu; mi-a rămas în auz tonul elogios al celui care mi l-a povestit. Praf în ochi! îmi amintesc că am exclamat eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privire dacă mă pot așeza în fotoliu, îmi face semn că da. Iată-mă deci din nou în fotoliu, plimbîndu-mi privirea între ea și ramul cu flori de magnolie. Trebuie să recunosc, nu fără mîndrie, că mi-a ieșit de minune actul întîi al piesei de teatru. Ba poate că nici nu e vorba de teatru, ci mai degrabă de un duel: provocarea, primele lovituri, încordarea cu săbiile privirilor încrucișate, alte două-trei lovituri, apoi un moment de acalmie, după care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
notez și s-o folosesc în vreo lucrare literară, deși acum, știind cine a spus-o, mi se pare falsă. Dar ce importanță are că a spus-o doamna Teona?! Da-da! Iată o comparație care s-ar potrivi de minune Liviei. Ea merită pe deplin această asemuire: o femeie plină de dragoste, simțindu-se în fața iubitului ca o floare de magnolie gata să se desfacă. La etajul întîi au ieșit din secretariat, iar acum coboară spre parter, cinci bărbați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cască și duce între umeri o șubă de șantier pe care și-o îmbracă din mers. Sărut mîinile, Fulvia! îi șoptesc, ajungînd-o din urmă, prinzînd-o de braț. Ia te uită! exclam eu cînd întoarce privirea spre mine, îți stă de minune în costum de șantier. Bună, vecine! Lasă ironia, că-ți zic vreo două. Dă-mi zece lei, întinde mîna spre mine, să am cu ce-mi lua un bon la cantină dacă șefii se opresc să mănînce. Eu mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
La revedere! Trîntește telefonul și se ridică furios de pe scaun: Porcul dracului! Îmi țipă de parcă i-aș fi servitor. Uită că acum vreo zece ani era și el printre cei ce transformaseră cîteva camere de oaspeți ale uzinei în alte minuni, unde "semnau" condica de prezență cîteva salariate... Se apropie de mine și mă întreabă pe un ton calm, semn că are o mare putere de stăpînire de sine: Spuneți-mi, vă rog, aveți treabă cu mine? Nu, cu doamna Cristescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cum arde și-n flăcările ei să-mi ard amintirea nopților de studiu intens, emoțiile examenelor, nervii tociți, sănătatea șubrezită, să mă transform într-un individ fără complexe, cu gură mare și cu palmă nervoasă, care știe să lovească de minune în masă la momentul oportun. Sau dacă flăcările licenței în Fizică îmi vor lăsa totuși conștiința întreagă, atunci mă voi duce să fac un chef zdravăn, cu care să-mi spăl memoria de orice cunoștință științifică ori tehnică, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se gîndește o clipă, apoi se întoarce spre interfon, dar înainte ca ea să sune pe cineva, Brîndușa exclamă: Domnul vrea locuință! Da-da, trebuie să-i dăm locuință! Una mai bună și mai în centru. Merită! Se pricepe de minune să fie obraznic cu femeile care vin în delegație după materiale. Rămîn stupefiat, privind-o cu ochii măriți. Simt brusc o durere apăsătoare în piept, deasupra inimii și, pentru o clipă, am din nou senzația aceea de prăbușire pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
condus-o acasă pe Doamna Ana, după o zi întreagă de hoinărit împreună prin Herăstrău... dar atunci eram un sălbatic, lup tînăr de 19 ani, hămesit, iar femeia aceea, pe cît de inteligentă, pe atît de coaptă, a știut de minune să se ofere spre a fi devorată, cum nu ți se poate întîmpla decît o singură dată în viață... De pe sală răzbat pînă la noi cîteva voci, urmate de zgomotul unor uși descuiate. Cristina tresare, se retrage speriată, îndesîndu-se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu există?! Există niște oameni care l-au inventat și l-au construit; trebuie să existe, acum, cineva care să-l pornească; trebuie găsită o soluție, dar o soluție venită din priceperea unui om, sau a mai multora, nu o minune cerească. Cine e vinovat de comportarea asta a directorului?! El? Nu... El crede cu convingere că așa e bine. Vinovați sîntem noi, care-i permitem să ne trateze astfel. Îmi vine să rîd; da-da să rîd... Întors acum un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gest că-mi pare rău pentru vorba necuviincioasă. Dar n-a făcut-o. Nici măcar n-a mișcat capul. Sînt sigur că femeia asta are mai multă demnitate decît mi-am închipuit eu. Ori, poate că știe să joace teatru de minune, deși mi-e greu, tare greu!, să mai accept că a jucat teatru tot timpul cît a durat șederea mea în biroul ei azi; prea multă sinceritate în vorbe și-n gesturi! Și totuși... Da, mai există un "totuși". Există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Uneltiri de-ale ei și-ale lui Vlad, lucrează împreună, sînt dovezi că el e vinovatul, au fost văzuți și la film. Acum, că au căzut în păcat, hai să găsim un țap ispășitor... Eu am soție, mă împac de minune cu ea..." A fost întrebată și madam Chirilă. "Nu cred că soțul meu... Ne împăcăm de minune, sîntem o familie exemplu, soțul meu nu mi-a dat niciodată prilejul să mă îndoiesc de fidelitatea lui." Dumnezeule! exclamă Vlad, lovind cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fost văzuți și la film. Acum, că au căzut în păcat, hai să găsim un țap ispășitor... Eu am soție, mă împac de minune cu ea..." A fost întrebată și madam Chirilă. "Nu cred că soțul meu... Ne împăcăm de minune, sîntem o familie exemplu, soțul meu nu mi-a dat niciodată prilejul să mă îndoiesc de fidelitatea lui." Dumnezeule! exclamă Vlad, lovind cu pumnii în pupitru. Auzi: se împăcau de minune... Cum să nu se răstoarne totul pe mine?! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]