15,245 matches
-
iar cînd acesta se ridică În capul oaselor În pat, surprins și Încercînd să pună mîna pe pistolul pe care Îl ținea În sertarul mesei, era deja prea tîrziu, căci vîrful macetei strălucea la mai puțin de o palmă de nasul lui. - Liniște! Îi ordonă Oberlus sec. O mișcare numai și-ți retez căpățîna... Ți-aduci aminte de mine? O lampă minusculă cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adevărat - lăsă ulcica deoparte și Începu să deschidă sertarele și cuferele, Îngrămădind pe masă tot ce i se părea de interes. Îți amintești de Guyenot, nu-i așa? Le Îmbarca pe cele mai arătoase prostituate și ni le flutura pe sub nas luni Întregi pe mare. Spunea că un căpitan trebuie să demonstreze că le e superior celorlalți, chiar și În ceea ce privește sexul... El avea dreptul să se culce cu femei... Noi, obligația de a-l privi și de a asculta tărăboiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu avea ocazia să prindă vreun marinar din Aldan pe uscat. - Am opt copii, spuse bătrînul căpitan Într-o după-amiază, pe plajă, acolo, chiar În locul unde văzuse cu ochii lui cum vaporul i se scufunda pentru totdeauna. Toți opt au nasul meu și trăsăturile mele, dar nu-mi amintesc să-mi fi petrecut mai mult de cîțiva ani din viață, puși cap la cap, acasă, dacă socotesc toate zilele În care am dormit acolo - se jucă În nisip. Femeile din satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stirpea lui Atahualpa, iar o ramură a familiei Ibarra se Înrudea cu o altă ramură a familiei Pizarro. Rezultatul unui asemenea amestec de rase era o fată nu prea Înaltă, dar cu o siluetă frumoasă și provocatoare, cu chipul alungit, nasul ușor acvilin și gura senzuală și promițătoare. Un hățiș de păr des și din cale-afară de negru i se revărsa, lins, aproape pînă la brîu, ascunzîndu-i deseori jumătate din față; un chip pe care străluceau doi ochi enormi, Întunecați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se apropie Încet și, cu o palmă foarte violentă, o aruncă pe spate, cu tot cu fotoliu. — Asta pentru insulte, preciză el și se uită la ea cum se așeza pe jos, scuturîndu-și rochia și ștergîndu-se de sîngele care Îi curgea din nas. Nu-s chiar așa de prost cum crezi, adăugă. Și trebuia să aflu cum gîndești și cum te-ai purta dacă te-aș lăsa liberă... Veni pînă cînd aproape Îi atinse picioarele și o lovi ușor. Fiindcă vreau să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
excitat și Îi porunci: Acuma suge-mi-o pînă Îmi dau drumul pe minunata ta rochie de dantelă... Înghițindu-și mînia și ura, dar supusă și mulțumită, Niña Carmen Îi dădu ascultare, cu toate că sîngele care continua să-i curgă din nas Îi intra și În gură. Bărbații rămaseră surprinși de prezența femeii care Își făcu apariția brusc, Într-o dimineață luminoasă, Îmbrăcată În pantaloni bărbătești, cizme strînse pe picior și o cămașă marinărească largă, care lăsa totuși să se ghicească rotunjimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În mare. N-am de gînd să-mi Împart apa și mîncarea cu oameni inutili. Spre est! Niña Carmen se tîrÎ cu chiu, cu vai spre pupa, apucă timona, se uită la busolă cu ochii Înecați de lacrimi, Își suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus, care se uita la ea cu ochii Înroșiți de somn și oboseală, continuă să vîslească, mecanic, distant și inuman, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pot să fiu sinceră cu mine însămi acum; unul dintre puținele lucruri liniștitoare care mi-au mai rămas. Charlie oftă și vru să iasă din bucătărie, apoi se opri și se întoarse la ușă, trăgându-și ochelarii la loc pe nas și privindu-mă peste ei. — Și știu că pot fi considerat depășit, dar nu sunt încă pregătit să fiu de acord cu așa ceva. Nu încă. Chiar dacă glumea, era conștient că-i dădusem subtil peste nas, știam asta. — Bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-și ochelarii la loc pe nas și privindu-mă peste ei. — Și știu că pot fi considerat depășit, dar nu sunt încă pregătit să fiu de acord cu așa ceva. Nu încă. Chiar dacă glumea, era conștient că-i dădusem subtil peste nas, știam asta. — Bineînțeles că nu, dragul meu, am zis. Ești în floarea vârstei. La fel ca soția ta. M-am dus către frigider și mi-am pus mâna în șold, l-am deschis și i-am studiat conținutul. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încă, să-l molfăi câtă vreme așteptam să-mi vină rândul. Erau trei persoane în fața mea. Tânărul care tocmai își punea bunurile pe banda rulantă avea un păr lung, care-i ieșea de sub hanoracul cu glugă, și-și trăgea întruna nasul în timp ce golea coșul. Avea o conservă de fasole, două pachete de pâine feliată, patru iaurturi, puse laolaltă într-o folie vesel colorată, și două sticle mari de Cola. Ajunse în apropierea casei de marcat, au fost apucate de brațul deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
simplu nu-mi venea la socoteală de nici un fel, fizic vorbind; până și rujul roz sclipitor cu care se dăduse, în loc să îi accentueze gura- presupunând că aceasta fusese intenția -, părea să-i accentueze lipsa dimensiunilor în raport cu fundalul enorm al feței. Nasul îi era și el mic și delicat, aproape comic disproporționat față de rest. Am bănuit că are cam douăzeci de ani - poate și mai puțin. În vreme ce deschidea casa, le-am privit pe celelalte patru fete aflate în spatele ei de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care vorbește de sus? Dar își mutase deja privirea și stătea cu mâinile pe capacul sertarului de la casa de marcat. Tot nu aștepta nimeni la coadă la casa ei, așa că se lăsă puțin pe scaun și începu să-și scarpine nasul cu vârful unui deget. Când am ajuns la ieșire cu sacoșa mea de plastic, am privit înapoi spre ea. Stătea nemișcată, fără să se mai scarpine, arătând ca o jucărie de pluș uriașă, nedorită, îndesată într-un sertar deschis. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-o să-i dea atenție. —E „cupug“? am zâmbit eu. O încruntare ușoară brăzdă cutele grele dintre sprâncenele ei. Încetă să îmi mai mute cumpărăturile și privi drept la pachetul galben de Anchor pe care încă îl mai țineam în dreptul nasului său. — Doar dumneavoastră vă mai puteți aduce aminte că am ratat un „cupug“ când am fost aici ieri. Ați fost atât de bună încât să îmi atrageți atenția. Iar eu n-am știut la ce vă refereați - mai țineți minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a zis ea din nou, iar eu m-am oprit din plâns și-am rupt o bucată din sulul de hârtie igienică aflat laolaltă cu restul lucrurilor mele pe masa pe care-o țineam lângă mine și mi-am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu nasul ca un salahor, așa zice mama, ce-o mai fi și ăla. Are dreptate. A cam venit vremea să mă duc iar la doctor. Mă dor încheieturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și-am rupt o bucată din sulul de hârtie igienică aflat laolaltă cu restul lucrurilor mele pe masa pe care-o țineam lângă mine și mi-am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu nasul ca un salahor, așa zice mama, ce-o mai fi și ăla. Are dreptate. A cam venit vremea să mă duc iar la doctor. Mă dor încheieturile de mor și, oricum, vreau să-l întreb. Ben A m avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cât de tăioasă. Trebuie să-ncetez. Am privit în oglinda mesei de toaletă, căutând un baton de pudră de obraz și un ruj. Am râs de mine când mi-am dat seama că fac exact lucrul la care strâmbasem din nas dintotdeauna: mă făceam frumoasă ca să-mi țin bărbatul fericit. Nu-i nimic, m-am gândit eu, nu-i vorba numai de asta, nu? E mai mult vorba de respect și de încrederea în sine, nu? Păi... cam așa ceva, oricum. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
duceam înapoi afurisitele de fursecuri. —Cum - fursecurile? am râs eu. Doar nu vorbești serios? Dar mi-am dat seama într-o clipă că așa era. Foarte serios. Ridică punga de plastic pe care o avea și mi-o deschise la nas. —Vezi? îmi zise. Fursecuri. Erau acolo și când m-am uitat la magazinele din jur, am văzut că eram la doar câteva uși distanță de SavaMart. Dar cum de ți-a luat atât să ajungi până aici? l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și care purta mănuși groase de piele se îndreptă de unde stătea aplecată peste mâncarea congelată. Lentilele ochelarilor îi erau acoperite de condens și cu o mână ținea o pungă de mazăre, iar cu cealaltă își împingea ochelarii în sus pe nas. Deci aceasta e Brenda, m-am gândit eu. Brenda mesagera, cea care-i va duce felicitarea domnișoarei Stacey Salton. Ei bine, Brenda, am mormăit eu încet pentru mine, cred că tu și cu mine vom discuta puțin nu peste multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
imaginea unei ființe cu mult mai egoiste decât cea pe care crezusem că o cunosc până atunci. Am pornit motorul și apoi am privit-o din nou. Încă se mai uita la mine, cu obrajii ei dolofani și cu vârful nasului rece din cauza frigului, și cu ochișorii strălucitori din spatele ochelarilor. Spre uluirea mea, îmi zâmbi brusc puțin, iar pomeții obrajilor ei îmbujorați se ridicară ca niște dealuri gemene peste care ochii îi străluceau ca niște sori ce răsar. Am simțit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o piesă de teatru de la școală. Aha! m-am gândit privind-o în vreme ce stătea încă pe pat, cu capul în mâini. N-ai văzut nimic. — Iau cufărul cel vechi, am zis, și ți-l returnez imediat ce despachetez, bine? Își sufla nasul într-un șervețel pe care îl scosese de undeva din jurul persoanei sale, dar nu-mi răspunse. — Scuză-mă, am continuat eu pe un ton practic vesel, nu vreau să te turtesc - poți să te dai un pic la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
conta: costumele și cămășile strivite se puteau rezolva destul de ușor. Când am închis cufărul pregătit să îl duc jos, am aruncat o privire către soția mea, așezată încă pe marginea patului cu fața înroșită și umflată întoarsă către mine, cu nasul curgându-i. Oamenii striviți însă, m-am gândit eu abstract, sunt o cu totul altă problemă. Crystal Ooaauuu!! Îmi cer iertare c-a trecut așa mult, Stacey scumpo, cred că-s așa ocupată cu „noua mea viață“ și nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vecin. Era pe la vremea amiezii. Deodată, le apare în cale trupul unui câine mort. Ne putem imagina mirosul urât și insuportabil pe care îl răspândea în jurul său hoitul. Ucenicii se stăruiau să-l ocolească cât mai mult posibil, astupându-și nasurile cu mâinile. Iisus, însă, s-a apropiat de hoit, l-a privit o clipă și apoi a exclamat: „Ce dinți frumoși are!”. Nu știu pe cât de adevărată este aceasta istorioară, dar înțeleg bine ce mesaj poartă pentru noi. Atunci când nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]