13,726 matches
-
în toate". Articolul " Toate cu măsură"600 făcea referire la ce se întâmpla mai ales la sate iarna, în perioada dintre Bobotează și Postul Mare, când gospodarii stăteau mai mult pe lângă casele lor și aveau loc numeroase petreceri (în special nunți): "aceste petreceri în unele împrejurări trec granițele bunului simț creștin"601. Îndemnările făcute de autorul materialului erau următoarele: "să ne gândim că și în acest timp suntem datori să păzim toate poruncile lui Dumnezeu. De aceea să nu luăm parte
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
explicarea vieții misionarilor, comemorarea sfinților, subiecte cu și despre franciscani, pilde și sfaturi practice și altele. Un loc aparte l-au ocupat rubricile semnate de preotul Anton Bișoc, ce tratau căsătoria cu toate etapele ei: pețit, celebrarea religioasă, petrecerea de nuntă. Anul 1926 a reprezentat comemorarea a 700 de ani de la moartea Sfântului Francisc de Assisi, fapt ce a dus la o alocare de aproximativ 60% din spațiul revistei acestui sfânt și Ordinului franciscan 676. În timpul anului liturgic, erau prezentate materiale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cadou ce parohii, învățătorii, părinții îl vor putea face flăcăilor și fetelor înainte de căsătorie și în ziua căsătoriei"683. Articolele ofereau credincioșilor informații despre cum trebuie pregătită căsătoria, despre ce reprezintă logodna, cum trebuie să se poarte tinerii în ziua nunții, la Biserică și apoi acasă. Materialele conțineau învățături și despre cum trebuie să se comporte soții, despre dragostea din căsătorie și despre despărțire 684. Biserica Catolică nu accepta divorțul, decât în unele cazuri excepționale. În revista Viața au fost publicate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
complicat, din cauza condiției de minoritari într-un stat majoritar ortodox, a diversității entice sau de rit, dar și a existenței unui număr semnificativ de ordinine misionare. În consecință, Comitetul organizator a acordat o atenție sporită acestor cazuri, inclusiv României, cerând nunților apostolici să se implice direct în organizare și să propună soluții viabile pentru participarea în bune condiții la eveniment. Secretarul general al Comitetului organizator a trimis o adresă prin care a atras atenția ierarhilor români asupra modului de organizare a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Cei doi capătă în carte o fizionomie memorabilă, cu toate că pe alocuri naratorul cedează pasul moralistului ce expune „cazul” ex cathedra, preocupat să nu lase nimic neexplicat. Și tabloul mediului reține atenția, deși e realizat cu precădere - folosindu-se ca pretext nunți, botezuri, baluri și „sobraniile dvorenilor” - prin aglomerare întrucâtva mecanică de tipuri, multe pitorești, dar care nu contribuie esențial la înaintarea acțiunii principale, cum sunt cele două „instituții” basarabene, Alexandru Ivanovici Brașevan și Anica Mesnicu, „mareșalul gubernial” Ștefan Gheorghevici Cazara, slavofilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
opt ani. Familia lui a fugit de comunism după revoluția maghiară din 1956. Au trecut Cortina de Fier și au încropit pentru poet o casă care nu era tocmai ce știa el că înseamnă acasă. Poemul Fotograf de meserie, la nuntă, Budapesta e o privire în urmă, la o viață din care poetul a evadat: tristețea sărăciei, sentimentul de gol. În ochii lui e mai degrabă spaimă decât regret. Plecat din Budapesta prea de timpuriu pentru a vorbi de nostalgie, Szirtes
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E. Gorbov, Casa cu plopi, București, 1966 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); I. K. Oleșa, Invidie, pref. Mihai Novicov, București, 1966 (în colaborare cu M. Cardaș); Filipou G. Pieridis, Vremuri grele, București, 1966 (în colaborare cu Antița Augustopol-Jucan); Mihailo Lalić, Nunta, București, 1967 (în colaborare cu Voislava Stoianovici); Artiom Vesiolâi, Rusia scăldată în sânge, I-II, București, 1967 (în colaborare cu Mihail Chițiș); Vitali Siomin, Șapte într-o casă, București, 1968 (în colaborare cu Maria Roth); Viktor Konecki, Focuri pe stâncile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
Minotaurului. Monstrul se hrănea cu tineri atenieni, jertfe ale războiului. El va fi răpus de Thezeu cu ajutorul Ariadnei, fiica regelui Minos. Alt exemplu este, fără îndoială, implicarea zeiței în războiul troian. Se știe că Eris, zeița discordiei, nefiind invitată la nunta muritorului Peleu cu zeița Thetis, a aruncat un măr de aur pe care scria: "Celei mai frumoase". Îndreptățite să primească mărul erau zeițele: Hera, Atena și Aphrodita. Paris, fiul lui Priam, regele Troiei, și al Hecubei, a fost desemnat să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
predicatoare și ar fi locuit într-o peșteră în Sainte Baume, că apostolatul său s-ar fi încheiat în Efes. Evangheliile gnostice aduc imagini diferite lui Iisus și Mariei Magdalena, comparativ cu cele din evangheliile canonice. Unii exegeți cred că nunta de la Cana Galileei ar fi fost nunta lui Iisus cu Maria Magdalena, că ea ar fi avut un statut privilegiat între apostoli, ceea ce ar fi stârnit invidia și protestul lui Petru. Ei pun la îndoială celibatul lui Iisus și fac
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
peșteră în Sainte Baume, că apostolatul său s-ar fi încheiat în Efes. Evangheliile gnostice aduc imagini diferite lui Iisus și Mariei Magdalena, comparativ cu cele din evangheliile canonice. Unii exegeți cred că nunta de la Cana Galileei ar fi fost nunta lui Iisus cu Maria Magdalena, că ea ar fi avut un statut privilegiat între apostoli, ceea ce ar fi stârnit invidia și protestul lui Petru. Ei pun la îndoială celibatul lui Iisus și fac speculații cu privire la relațiile intime cu Maria Magdalena
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
aranjamentelor politice și tentată să domnească într-o țară puternică a Europei, a plecat în Franța unde a fost primită cu ceremonial fastuos. Soțul ei, un tânăr scund, foarte timid și rigid, de șaisprezece ani, s-a simțit extrem de stingherit. Nunta s-a sărbătorit cu fast regal la Versailles. În alcov, dezamăgire pentru cei doi, el, complexat din cauza unei fimoze, nu și-a putut îndeplini rolul de soț. Șapte ani a durat tensiunea generată de acest fapt, până ce suveranul a fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scrisori Maria Tereza o mustra pentru firea risipitoare, pentru viața frivolă. Extravaganta și risipitoarea regină a creat și un teatru ce a costat 140.000 de livre. Ea însăși interpreta unele roluri. Cu premiera piesei de teatru a lui Beaumarchais, Nunta lui Figaro, în interpretarea reginei și a contelui D'Artois, regele nu a fost de acord. Premiera a avut totuși loc, dar la Teatrul Francez. Maria Antoaneta era adorată de mulți, unii, printre care, D'Artois, Dillon, ducele de Lauzun
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
însă o primea pe ascuns (era nașa ei). În salonul doamnei de Staël, scriitoare de talent și adversară a lui Napoleon, Thérèse l-a cunoscut pe Joseph Riquet de Caraman cu care s-a căsătorit în anul 1805. Călătoria de nuntă a fost efectuată în Italia unde, prin decesul socrului ei, a devenit prințesă de Chimay. A născut al șaptelea și al optulea copil. După Restaurația Bourbonilor, Thérèse, încă întreținuta bancherului Ouvrard, a sperat că va avea acces la Tuileries dar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în duh și adevăr, întru Domnul Dumnezeu și pentru vecii vecilor...Ceea ce simt pentru tine se cheamă patimă adevărată și dumnezeiască dragoste... Eu îți făgăduiesc mai mult decât beții și visuri cât o scurtă noapte. Îți făgăduiesc sfinte agape și nunți cerești. Fericirea pe care ți-o aduc nu se va sfârși niciodată, ea este neauzită; cuvintele n-au cum să o grăiască și, dacă fericiții acestei lumi ar putea măcar să-i întrezărească umbra, ar muri pe dată de uimire... Exaltat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fugă cu Paraschiv, deși ar fi vrut, că-i era drag. Frica față de Bozoncea a decis și, pentru că acesta i s-a părut mai puternic, s-a cununat cu el. Din furatul boilor Bozoncea a strâns bani pentru petrecerea de nuntă, i-a cumpărat ibovnicei haine scumpe, el și-a cumpărat haine de ginere. În timp ce se deplasa trăsura cu miri, Paraschiv, Nicu-Piele și Sandu-Mână Mică s-au coalizat și au atacat trăsura, l-au omorât pe starostele Bozoncea iar pe Didina
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
parodie serioasă a Noului Roman, utilizând nuclee tematice, motive recurente și obsesii ale eului auctorial depistabile în opera scriitorului. Lectura adecvată ar fi de tip poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul derizoriului, în registru familiar, chiar trivial - ciobanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
poetic, deoarece segmentele componente ale textului interacționează generând metafore prozastice. Capodopera romancierului Ț. e, probabil, Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), o rescriere în cheie postmodernă a unui mit fundamental al culturii românești: Miorița, cu referire intertextuală și la Ritmuri pentru nunțile necesare, poemul lui Ion Barbu. Tratat sub semnul derizoriului, în registru familiar, chiar trivial - ciobanului mioritic i se substituie un profesor de țară, Ciobanu, căruia doi colegi răuvoitori, Pădureanu și Munteanu, îi urzesc moartea social-profesională, destituirea pentru imoralitate, pe când oaia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
în chip simetric față de Hotel Europa, înfățișează goana unor personaje, în frunte cu cel numit Autorul, de data aceasta către Est, mai precis către un sat din Maramureș. Totul se încheie printr-o epifanie burlesc gravă, înrudită cu finalul din Nunțile necesare, nuntirea cosmică, grotesc mioritică, fiind reprezentată acum de moartea Autorului, de fapt de ridicarea lui în slavă la bordul unui OZN. Tipul de scriitură utilizat înainte de prozator (onirismul, alegorismul liric, tehnica Noului Roman etc.), precum și formule anterior repudiate ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
1966; Frig, București, 1967; Așteptare, București, 1972; ed., București, 1993; Exercices d’attente, tr. Alain Paruit, Paris, 1972; Arpièges, tr. Alain Paruit, Paris, 1973; ed. (Zadarnică e arta fugii), București, 1991; Les Noces nécessaires, tr. Alain Paruit, Paris, 1977; ed. (Nunțile necesare), București, 1992; Le Mot sablier, tr. parțială Alain Paruit, Paris, 1984; ed. (Cuvântul nisiparniță), pref. Adrian Marino, București, 1994; Roman de gare, Paris, 1985; ed. (Roman de citit în tren), Iași, 1993; Pigeon vole, Paris, 1989; ed. (Porumbelul zboară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
1991, 8-9; Valeriu Cristea, Când absurdul devine firesc, ADV, 1991, 522; Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Eugen Simion, Mitul mioritic în variantă textualistă, L, 1992, 7; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Un roman în dezbatere: „Nunțile necesare”, CNT, 1992, 17 (semnează Ioan Groșan, Traian T. Coșovei, Florin Sicoie, Gheorghe Iova); Cornel Ungureanu, Țepeneag și ai săi, O, 1992, 20; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Florin Manolescu, Miorița în versiunea postmodernă, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Novac, Singurătatea autorului, RL, 1992, 26; Gheorghe Iova, La est de Țepeneag, CNT, 1992, 50; Mihai Dragolea, Tiparul și urmarea, F, 1993, 2; Florin Manolescu, La o reeditare, LCF, 1993, 10; Dan Cristea, Realism fantastic, LCF, 1993, 24; Constantin Cubleșan, „Nunțile necesare”, ST, 1993, 7; Florin Sicoie, Un joc strălucit de-a „normalitatea”, CNT, 1993, 40; Octavian Soviany, Miracolul textului, CNT, 1993, 40; Ioana Pârvulescu, Misterele Parisului și misterele Bucureștiului, RL, 1993, 42; Andreea Deciu, Scenariul și regia, RL, 1993, 47
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
unei zile întregi, nu s-au schimbat totuși. Autorii dramatici au luat cunoștință fără îndoială de limitele memorizării de către spectator. Nu vor mai exista, în istoria teatrului occidental, trilogii cu legătură. Cele trei piese ale lui Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla, Nunta lui Figaro, Mama vinovată, care au fost compuse și create în intervalul mai multor ani, nu constituie o adevărată trilogie cu legătură. Fiecare se bucură de o autonomie totală. Numai Claudel, hrănit în profunzime cu Eschil, a cărui Orestie a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
constituie al treilea voleu al trilogiei pe care o consacră familiei Almaviva, Beaumarchais transportă scena la Paris și nu într-o Spanie de fantezie, Sevilla sau castelul Aguas Frescas, unde situează acțiunea celor două comedii anterioare, Bărbierul din Sevilla și Nunta lui Figaro. Trecând de la comedie la dramă, el operează o schimbare semnificativă, modificând cadrul acțiunii în scopul de a le reprezenta spectatorilor parizieni realitatea lor. Teoreticienii dramei îi păstrează acțiunii unitatea unitate pe care Mercier o numește "unitate de interes
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe un tablou, el visează să le aranjeze pe momente, în maniera lui Greuze, în grupuri dispuse în mod savant, obligându-le să rămână imobile pentru câteva clipe. Cât despre Beaumarchais, el schițează, pentru fiecare act al unei ediții din Nunta lui Figaro, un crochiu, indicând plantarea decorului, dar și locul fiecărui comediant la începutul actului. Corneille, să ne reamintim, a atras primul atenția scriitorilor asupra necesității de a înscrie indicațiile scenice, pentru a evita interpretări greșite ale actorilor. Demersul lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
creadă că drama Othello se desfășoară într-un mare interval de timp, pe când Shakespeare restrânge timpul pentru a sublinia bruschețea accesului de delir. Trei nopți îi sunt suficiente pentru ca acțiunea tragică să se realizeze, cea a răpirii Desdemonei, cea a nunții pe nava care îi conduce pe tinerii soți de la Veneția în Cipru și, în sfârșit, noaptea omorului. Multitudinea locurilor este și ea de folos romanticilor când vor să arate mai multe fațete ale personajului lor plasându-l în situații diferite
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]