13,781 matches
-
o circumstanță (cauza, scopul, condiția, modul, consecuția) în legătură cu verbul pe care de asemenea îl determină. Exemplu: Ion Vodă își punea nădejde în norod care se sculase de pretutindeni la chemarea măriei sale. În Gramatica limbii române, la capitolul despre atribut și propoziția atributivă (autor, Magdalena Popescu-Marin), se vorbește și despre atributul circumstanțial (II, p. 139-140) și propoziția atributivă circumstanțială (II, p. 278-280), funcție ce constă în aceea că „exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinat care este în același timp legată și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Exemplu: Ion Vodă își punea nădejde în norod care se sculase de pretutindeni la chemarea măriei sale. În Gramatica limbii române, la capitolul despre atribut și propoziția atributivă (autor, Magdalena Popescu-Marin), se vorbește și despre atributul circumstanțial (II, p. 139-140) și propoziția atributivă circumstanțială (II, p. 278-280), funcție ce constă în aceea că „exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinat care este în același timp legată și de ideea exprimată de predicat;... exprimă deci, odată cu caracterizarea obiectului, și o idee circumstanțială referitoare
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
o idee circumstanțială referitoare la predicat” (II, p. 139 și II, p. 279). Exemple: Fumul cămilelor, zăpăcit de bătaia vântului, se zvârcolea pe loc. Bonjur, bonjur, domnu !... răspunse gazda încântată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. b)Propoziția atributivă circumstanțială Propoziția atributivă circumstanțială este propoziția secundară (subordonată) care corespunde atributului circumstanțial, ceea ce înseamnă că determină simultan un regent de tip nominal (substantiv sau substitut al acestuia) și unul de tip verbal (verb, adjectiv sau interjecție), exprimând caracteristici ale
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
referitoare la predicat” (II, p. 139 și II, p. 279). Exemple: Fumul cămilelor, zăpăcit de bătaia vântului, se zvârcolea pe loc. Bonjur, bonjur, domnu !... răspunse gazda încântată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. b)Propoziția atributivă circumstanțială Propoziția atributivă circumstanțială este propoziția secundară (subordonată) care corespunde atributului circumstanțial, ceea ce înseamnă că determină simultan un regent de tip nominal (substantiv sau substitut al acestuia) și unul de tip verbal (verb, adjectiv sau interjecție), exprimând caracteristici ale elementelor determinate. Exemple
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
p. 139 și II, p. 279). Exemple: Fumul cămilelor, zăpăcit de bătaia vântului, se zvârcolea pe loc. Bonjur, bonjur, domnu !... răspunse gazda încântată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. b)Propoziția atributivă circumstanțială Propoziția atributivă circumstanțială este propoziția secundară (subordonată) care corespunde atributului circumstanțial, ceea ce înseamnă că determină simultan un regent de tip nominal (substantiv sau substitut al acestuia) și unul de tip verbal (verb, adjectiv sau interjecție), exprimând caracteristici ale elementelor determinate. Exemple: Spre a fi singur
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
p. 95) Am văzut niște oameni rămași cum erau cu douăzeci de ani în urmă. Dar deodat-un punct se mișcă... cel dintâi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl (M. Eminescu, op. cit., p. 100) Propoziția atributivă circumstanțială - mai puțin frecventă decât atributul circumstanțial și mai greu de identificat datorită lipsei unor indici formali specifici - poate fi joncțională cu propoziția regentă sau poate fi juxtapusă acesteia. Elementele de relație subordonatoare în frază prin care se realizează
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl (M. Eminescu, op. cit., p. 100) Propoziția atributivă circumstanțială - mai puțin frecventă decât atributul circumstanțial și mai greu de identificat datorită lipsei unor indici formali specifici - poate fi joncțională cu propoziția regentă sau poate fi juxtapusă acesteia. Elementele de relație subordonatoare în frază prin care se realizează joncțiunea dintre atributiva circumstanțială și regenta ei pot fi: a) Conjuncțiile subordonatoare universale că, dacă, de, ca ( + conjunctivul). Exemplu: Acolo, sub ocrotirea munților, își
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Avram, art. cit., p. 547). Exemplu: Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaus Cum ușor ca din cutie scoate lunile chaos (M. Eminescu, op. cit., p. 105) c) Pronumele relative cine, ce, care, cât, cel ce, cu precizarea că propoziția astfel introdusă ar trebui numită „atributivă completivă”, pentru că - corespunzând unui complement - nu mai exprimă o circumstanțială față de regentul de tip verbal. Exemplu: Îl vede cine este și de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
introdusă ar trebui numită „atributivă completivă”, pentru că - corespunzând unui complement - nu mai exprimă o circumstanțială față de regentul de tip verbal. Exemplu: Îl vede cine este și de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
față de regentul de tip verbal. Exemplu: Îl vede cine este și de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
vede cine este și de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de aceea nu se mai miră. d) Pronumele interogative și adverbele pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării în frază). Exemplu: ... ca să
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pronominale interogative, dacă propoziția atributivă circumstanțială este interogativă indirectă. Exemplu: N-o știe ce este și cum este. Propozițiile atributive circumstanțiale pot fi și juxtapuse propoziției regente. Despre juxtapunerea propozițiilor atributive circumstanțiale se poate vorbi în următoarele situații: a) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării în frază). Exemplu: ... ca să afle și mai multe, da bacșișuri la slugi să-l iscodească
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicatului la modul conjunctiv, dacă admitem că să este numai marcă a modului (nu și a subordonării în frază). Exemplu: ... ca să afle și mai multe, da bacșișuri la slugi să-l iscodească ... (I. Caragiale, op. cit., III, p. 161) b) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul infinitiv, dacă admitem că infinitivul este un mod predicativ. Exemplu: Îți arăt cu jurământ Că a nu sta la cuvânt Ș-ați strica parola-ndată Nu te credeam niciodată
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dacă admitem că infinitivul este un mod predicativ. Exemplu: Îți arăt cu jurământ Că a nu sta la cuvânt Ș-ați strica parola-ndată Nu te credeam niciodată („Poeții Văcărești”, după V. Hodiș, art. cit., II, p. 144) c) Când propoziția atributivă circumstanțială are verbul predicat sau din structura predicatului la modul gerunziu, dacă admitem că gerunziul este un mod predicativ. Exemplu: Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mod predicativ. Exemplu: Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. (M. Eminescu, op. cit., p. 97). În Gramatica limbii române, la capitolul despre atribut și propoziția atributivă, Magdalena Popescu Marin vorbește despre atributul circumstanțial și propoziția atributivă circumstanțială. Astfel, atributul circumstanțial exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinat, care este în același timp legată și de ideea exprimată de predicat. La C. Dimitriu, atributul circumstanțial este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. (M. Eminescu, op. cit., p. 97). În Gramatica limbii române, la capitolul despre atribut și propoziția atributivă, Magdalena Popescu Marin vorbește despre atributul circumstanțial și propoziția atributivă circumstanțială. Astfel, atributul circumstanțial exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinat, care este în același timp legată și de ideea exprimată de predicat. La C. Dimitriu, atributul circumstanțial este „partea de propoziție secundară care determină simultan un regent de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Popescu Marin vorbește despre atributul circumstanțial și propoziția atributivă circumstanțială. Astfel, atributul circumstanțial exprimă o caracteristică suplimentară a elementului determinat, care este în același timp legată și de ideea exprimată de predicat. La C. Dimitriu, atributul circumstanțial este „partea de propoziție secundară care determină simultan un regent de tip nominal și un regent de tip verbal, adică ceea ce la alți autori este cunoscut sub numele de element predicativ suplimentar”. Elementul predicativ se aseamănă cu atributul prin referirea la nume, deosebirea de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este realizată cu ajutorul acelorași mijloace joncționale ca ale atributivei. După cum atributiva circumstanțială formează o unitate de înțeles mai strânsă sau mai slabă cu regentul nominal, ea nu este sau este izolată prin intonație și pauză(în scris prin virgulă) de propoziția regentă. Altfel spus, atributiva circumstanțială arată tot o caracteristică suplimentară a obiectului, dar exprimă în același timp și un raport circumstanțial față de un verb sau un adjectiv din propoziția regentă: Țiganca,1/care știa blestămăția 2/ ce făcuse 3/, se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este izolată prin intonație și pauză(în scris prin virgulă) de propoziția regentă. Altfel spus, atributiva circumstanțială arată tot o caracteristică suplimentară a obiectului, dar exprimă în același timp și un raport circumstanțial față de un verb sau un adjectiv din propoziția regentă: Țiganca,1/care știa blestămăția 2/ ce făcuse 3/, se temu, văzând frumusețea merilor.1/. Referindu-se la un verb sau un adjectiv, ea exprimă diferite nuanțe circumstanțiale: cauzală - Câinele care flămânzește tot la oase se gândește.; El,1
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și tot se poticnește. El,1/care e bolnav,2/a venit totuși.1/ III.2 Numele predicativ circumstanțial Denumirea de nume predicativ circumstanțial o întâlnim la Maria Rădulescu. Traseul demonstrativ este complex. Astfel, ea pornește de la ideea că „în propoziția Fetița voioasă aleargă adjectivul voioasă se referă numai la substantivul determinat și arată o calitate, o însușire nelimitată a obiectului exprimat prin substantivul determinat. Acest adjectiv are în propoziție funcția de atribut și se acordă în gen, număr și caz
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Traseul demonstrativ este complex. Astfel, ea pornește de la ideea că „în propoziția Fetița voioasă aleargă adjectivul voioasă se referă numai la substantivul determinat și arată o calitate, o însușire nelimitată a obiectului exprimat prin substantivul determinat. Acest adjectiv are în propoziție funcția de atribut și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Raportul dintre determinat și determinant este de subordonare. Prin propoziție se realizează o singură comunicare: un obiect delimitat față de altele de același fel săvârșește o acțiune
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
arată o calitate, o însușire nelimitată a obiectului exprimat prin substantivul determinat. Acest adjectiv are în propoziție funcția de atribut și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Raportul dintre determinat și determinant este de subordonare. Prin propoziție se realizează o singură comunicare: un obiect delimitat față de altele de același fel săvârșește o acțiune”. În propoziția Fetița aleargă voios, adverbul de mod voios arată felul în care se face acțiunea de a alerga. El se referă direct la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de atribut și se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Raportul dintre determinat și determinant este de subordonare. Prin propoziție se realizează o singură comunicare: un obiect delimitat față de altele de același fel săvârșește o acțiune”. În propoziția Fetița aleargă voios, adverbul de mod voios arată felul în care se face acțiunea de a alerga. El se referă direct la verb, arătând calitatea, însușirea acțiunii exprimate de acesta. În propoziție, voios este un circumstanțial de mod, iar raportul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
altele de același fel săvârșește o acțiune”. În propoziția Fetița aleargă voios, adverbul de mod voios arată felul în care se face acțiunea de a alerga. El se referă direct la verb, arătând calitatea, însușirea acțiunii exprimate de acesta. În propoziție, voios este un circumstanțial de mod, iar raportul dintre verbul determinat și adverbul determinant este de subordonare. „Într-o propoziție ca Fetița aleargă voioasă, adjectivul voioasă exprimă o circumstanță care se referă la verb, dar nu în așa fel încât
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]