13,830 matches
-
de pe Bega, depănându-și amintirile. Întrucât din cauza dosarului său posibilitatea de a intra în învățământul superior era mai mare ca absolvent de școală tehnică, a reușit să intre la Universitatea Politehnică Timișoara. Din cauza mișcărilor studențești din 1956, ce s-au răspândit din Ungaria spre Banat, "pentru grave abateri de la morala proletară", Ioan Holender este exmatriculat din toate facultățile din țară pentru faptul de a fi participat la aceste manifestări. O mare nedreptate care i-a creat o altă traiectorie a vieții
Ioan Holender, un arhitect al dialogului între muzică și beneficiarii ei by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105828_a_107120]
-
Festivalului, repet, este o parte a câștigului fiecărui cetățean, iar acest fapt m-a obligat la decență financiară și o atenție deosebită acordată sumelor cheltuite. Am făcut-o cu pasiune, cu iubire față de țara asta. Setea de calitate s-a răspândit în conștiința oamenilor, care primesc pentru banii lor ceva bun, de valoare, care să le încălzească sufletul. Din păcate, autoritățile nu prea înțeleg că Festivalul Enescu se face din banii oamenilor care lucrează în această țară. Nu poți să faci
Ioan Holender, un arhitect al dialogului între muzică și beneficiarii ei by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105828_a_107120]
-
regia lui Martin Scorsese, despre sacrificiul misionarilor și martirilor creștini din Japonia. Acțiunea se petrece în secolul al XVII-lea. Doi preoți iezuiți se duc în Japonia pentru a-l regăsi pe mentorul lor, părintele Ferreira, dispărut în timp ce încerca să răspândească religia catolică. La capătul călătoriei ei descoperă o țară în care creștinismul este decretat ilegal, iar adepții lui sunt persecutați. Cei doi vor trebui să-și urmeze căutările în clandestinitate, credința lor confruntându-se cu cele mai rele încercări. În
În 2017, Hollywoodul sfidează viitorul prin pelicule romantice și scenarii științifico-fantastice by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105877_a_107169]
-
95,6) perechi de plăci subcaudale. Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți sunt mai mari decât femelele, au capul mult mai mare. De asemenea, ei au mai puține scuturi ventrale (sub 196) și mai multe scuturi subcaudale. Șarpele rău este răspândit în sud-estul Europei și vestul Asiei: din Ungaria, sudul României, Bulgaria, Republica Moldova, sudul Ucrainei și Crimeea spre est până la poalele nordice ale Caucazul Mare, Povolgia (în regiunile Rostov, Volgograd și Astrahan) și estul Kazahstanului, la nord până la 50° latitudine nordică
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
sau Albendazol. Tratamentul poate fi necesar pe perioade îndelungate. De asemenea, se poate impune administrarea de steroizi, cu efect antiinflamator pe durata tratamentului, și de medicamente anticonvulsive. În unele cazuri, eliminarea chisturilor se realizează prin intervenție chirurgicală. Tenia porcină este răspândită îndeosebi în Asia, Africa Subsahariană și America Latină. În unele zone, se estimează că până la 25% din populație este afectată. În țările dezvoltate, tenia se întâlnește foarte rar. La nivel mondial, potrivit datelor din anul 2010, boala a provocat 1.200
Cisticercoză () [Corola-website/Science/333922_a_335251]
-
patru dungi răsăritean, balaurul mare ("Elaphe sauromates", cu o denumire mai veche "Elaphe quatuorlineata sauromates") este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae"), care trăiește în stepă, deseori în apropierea locuințelor omenești, chiar în podurile caselor unde vânează porumbei. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică, sud-vestul Rusiei, Caucaz, sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În România este o specie protejată și a fost găsit în județele Galați
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
Abdomenul are o culoare monocromă uniformă galben-pai sau uneori este pătat cu pete brune mici neclare. Masculii adulți sunt mai mari decât femelele și au mai puține scuturi ventrale. Coada masculilor este mai lungă, cu mai multe scuturi subcaudale. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică (Siria, Liban, Israel), sud-vestul Rusiei (Daghestan), Caucaz (Georgia, Armenia, Azerbaidjan), sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În România este o specie protejată
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
("Ablepharus kitaibelii") este o șopârlă ovipară din familia scincide ("Scincidae"), răspândită în sud-estul Europei și Turcia. În România a fost identificată în sudul Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Specia "Ablepharus kitaibelii" cuprinde 4 subspecii: cuprinde patru subspecii, care trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
("Zamenis longissimus", cu o denumire mai veche "Elaphe longissima longissima") este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae") răspândit în centrul și sudul Europei (inclusiv în România și Republica Moldova), în jurul Mării Caspice, în Turcia, Armenia, Caucaz. În România trăiește în toate provinciile țării, acolo unde găsește condiții favorabile de trai și este ocrotit prin lege. Îi place căldura. Preferă
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
pete dorsale brun-închise pe spate, iar petele postoccipitale de pe laturile capului sunt mai intense, colorate în galben și negru. Masculii se deosebesc de femele prin numărul mai mic de scuturi ventrale și mai mare de subcaudale. Șarpele lui Esculap este răspândit în centrul și sudul Europei (lipsind în Anglia, cea mai mare parte a Peninsulei Iberice, în țările scandinave și cele de dincolo de paralela 50°), în jurul Mării Negre (Turcia, Armenia, Caucaz) și în sudul Mării Caspice. A fost găsit în Albania, Austria
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
Armenia, Caucaz) și în sudul Mării Caspice. A fost găsit în Albania, Austria, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Franța, Germania, Grecia, Italia, Spania, Elveția, Croația, Slovenia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Serbia, Macedonia, Republica Moldova, România, Turcia, Ucraina, Georgia. În România este răspândit sporadic în mai multe localități situate în toate regiunile țării, unde găsește condiții favorabile. Este întâlnit mai frecvent în Dobrogea, Oltenia, Banat și Apuseni. A fost semnalat în următoarele județe: În clasificările mai vechi specia "Elaphe longissima" cuprindea patru subspecii
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
("Natrix tessellata") este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae") răspândit în Europa de sud, centrală, Peninsula Balcanică, Asia Mică, Asia centrală, până la Golful Persic și lacul Balhaș. Este răspândit și în România și Republica Moldova. În România se găsește în toată țara, exceptând Moldova; predomină în Delta Dunării și în complexul
Șarpele de apă () [Corola-website/Science/333951_a_335280]
-
("Natrix tessellata") este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae") răspândit în Europa de sud, centrală, Peninsula Balcanică, Asia Mică, Asia centrală, până la Golful Persic și lacul Balhaș. Este răspândit și în România și Republica Moldova. În România se găsește în toată țara, exceptând Moldova; predomină în Delta Dunării și în complexul Razelm. Are peste 1 m lungime, este zvelt, cu capul lung și îngust. Spatele este galben-cenușiu, cu un desen
Șarpele de apă () [Corola-website/Science/333951_a_335280]
-
de artilerie francez a fost transmis în mod incorect aproximativ la ora 19:00 a zilei de 13 mai. A început să circule în rândurile francezilor un zvon cu privire la înaintarea unei coloane de tancuri spre orașul Bulson. Zonul s-a răspândit în rândurile Diviziei a 55-a, ai cărei infanteriști și-au părăsit în pozițiile. Rapoartele germane afirmă că primele tancuri germane au traversat râul Meuse cu 12 ore mai târziu. În momentul în care francezii și-au dat seama de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
(Coronella austriaca) este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae") răspândit în Europa centrală, de nord și de sud-est și regiunea ponto-caspică. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Coronella austriaca austriaca". În România se întâlnește pretutindeni unde găsește condiții bune de viață și este ocrotit prin lege. Este un șarpe mic
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
o dungă neagră-brună, care trece prin dreptul ochilor până la colțurile gurii. Abdomenul este brun sau roșu-cărămiziu la mascul, cenușiu până la negru la femelă; în regiunea cefalică abdomenul este alburiu. Puii au capul (pileusul) adesea negru, iar abdomenul roșu-cărămiziu intens. Este răspândit în Europa și sud-vestul Asiei. A fost găsit în Sudul Marii Britanii, sudul Norvegiei, sudul Suediei, sudul Finlandei, nordul Portugaliei, nordul Spaniei, Franța, Belgia, Luxemburg, Olanda, Germania, Elveția, Italia, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ungaria, Bosnia și
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
i constituie o ramură a romilor răspândită în mai multe țări din Europa Centrală și de Sud-Est. În funcție de regiunea în care trăiesc, se denumesc pe ei înșiși și/sau sunt denumiți și cu alte etnonime, dintre care cel mai răspândit este cel de rudari. i se caracterizează
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Românească și în Moldova, rudarii au avut statutul de robi, ca și romii în general, până la eliberarea lor completă în 1855 (Moldova) și în 1856 (Țara Românească). După dezrobirea romilor a pornit un nou val de migrare, mai însemnat, băieșii răspândindu-se în toată Europa de Sud-Est și Centrală. În Bulgaria s-au așezat mai ales după dezrobire. În arhive din Serbia se găseau la începutul secolului al XX-lea documente din prima jumătate a secolului al XIX-lea ce atestau
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
pronunțare specifică subdialectului bănățean al românei, și au posibilitatea de a beneficia prin școlarizare de cultivarea limbii în varianta standard. În afara României se vorbesc multe variante locale, băieșii emigrând în grupuri relativ mici din regiuni diferite ale României actuale, fiind răspândiți pe un teritoriu mare în comunități relativ izolate una de alta și fiind în contact cu populații care vorbesc limbi diferite. În ansamblu se constată deosebiri importante între graiurile băieșești și româna din România, din cauza izolării lor îndelungate de aceasta
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
(Vipera ammodytes ammodytes) numită și viperă cu corn, năpârcă cu cioc, năpârcă cu corn, năpârcă cu nas întors, viperă cu nas este o subspecie de șerpi veninoși din familia viperide ("Viperidae") răspândită în sud-estul Europei, inclusiv în România. Este o viperă mare (cea mai mare din viperele europene); masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuțit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
au o pată în formă de liră, nedistinctă la indivizii bătrâni. Masculii au pe cap și o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi și colțurile gurii. Pe mandibulă are două pete mari, negre, pe un fond alburiu. Este răspândită în Tirolul de sud, Veneția, Carintia, Istria, fosta Iugoslavie, România, nord-vestul Bulgariei. În România, este întâlnită în sud-vestul țării, pe un areal discontinuu, de la Munții Banatului până la Cozia, în Carpații Olteniei și sud-vestul Transilvaniei, până la nord de Mureș, Săcărâmb, Zlatna
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
între ei iar hipapofizele apasă de sus pe capetele opuse ale oului sfărâmând coaja. Rămășițele cojii sfărâmate trec prin tractul intestinal și sunt apoi eliminate în afară. Majoritatea șerpilor acestui gen se reproduc prin depunerea ouălor, adică sunt ovipari. Sunt răspândiți în Europa de Sud și Europa Centrală, regiunile temperate și tropicale din Asia, în America de Nord și America Centrală. Spre deosebire de șerpii din genul "Coluber" ei evită regiunile de deșert și semideșert; cea mai mare diversitate a acestora se află în țările din
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]
-
Podarcis tauricus, cu o denumire mai veche "Lacerta taurica") numită la noi și șopârlă de stepă, șopârlă verde de stepă, șopârlă dobrogeană, șopârlă dobrogeană de stepă, șopârlă taurică, șopârlă de Crimeea este o șopârlă endemică balcanică din familia lacertide ("Lacertidae") răspândită în Balcani: Grecia, Insulele Ionice, Albania, Turcia europeană, Bulgaria, fosta Republică Iugoslavă (Serbia, Macedonia), România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria. Este o specie politipică cuprinzând 3 subspecii ("Podarcis tauricus ionicus", "Podarcis tauricus tauricus", "Podarcis tauricus thasopulae"). În România și Republica Moldova se întâlnește
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
a fost mai târziu transformat de oficialul guvernamental "Wáng Zhēn ("王禎/ 王祯; 1290 - 1333) din timpul dinastiei Yuan, acesta reușind să tipărească 100 de copii ală cărții de 60.000 de caractere Înregistrările Județului Jingde (《旌德县志》) Tehnologia tiparului s-a răspândit apoi în Coreea unde a s-a trecut de la tehnica tipăririi cu caractere mobile din lemn la cea cu caractere mobile din metal. Cea mai veche carte tipărită din lume care a rezistat până în zilele noastre este Jikji (백운화상초록불조직지심체요절/ 白雲和尙抄錄佛祖直指心體要節
Bi Sheng () [Corola-website/Science/334001_a_335330]
-
mici puncte negre la masculi, gălbui sau cenușiu, nepătat la femele. Juvenilii sunt colorați dorsal brun închis, aproape negru. În România este o specie montană, întâlnindu-se în munți în zona fagului, este frecventă în pădurile de conifere și destul de răspîndită peste 2000 m, în zona pășunilor alpine. Se întâlnește uneori și pe văile situate la altitudine mai mare, adesea în biotopuri de stâncărie. Este semnalată și în turbării. Preferă pădurile și locurile umede. Rezistă bine la temperaturi scăzute; intră târziu
Șopârlă de munte () [Corola-website/Science/334006_a_335335]