14,810 matches
-
pentru că nu suferi.” (J.P. Sartre) Există, cu siguranță, oameni cu o incapacitate de a suferi, care nu sînt Însă mai puțin nefericiți ca cei care se abandonează suferinței făcîndu-și din ea o plăcere a suferinței: „Există oameni de o structură sufletească foarte ciudată: nu pot trăi fără suferinți. CÎnd nu mai au nici o suferință, ei devin ipohondri” (Lucian Blaga). * „Cel mai sigur dintre mutisme nu este să taci, ci să vorbești.” (A. Camus) Întra-adevăr, prin cuvinte bine meșteșugărite poți mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
adulter cel care Își iubește prea Înfocat soția.” (P. Syrus) Există cu siguranță mult adevăr În acest paradox: Înșelăm „iubirea” cînd, În loc s-o spiritualizăm, o abatem de la menirea ei umană de a ne asigura, În primul rînd, o bucurie sufletească și o facem să aspire doar la satisfacții de ordin trupesc. * „Cea mai mare recunoștință pe care o poți dori de la unii oameni e să nu-ți fie recunoscători.” (N. Iorga) Ne onorează, desigur, acea recunoștință care dovedește că cel
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a iubi pe oameni, trebuie din cînd În cînd să-i părăsim.” (G. Papini) Altfel, relațiile riscă să degenereze În familiarism adică Într-o formă de intimitate neprincipială, cînd nu se mai poate face distincția necesară Între defecte și calități sufletești. * „Mulți oameni foarte Învățați n-au minte.” (Democrit) La rîndul său, Heraclit a spus: „Erudiția nu ne Învață să avem minte”. Acest paradox poate fi explicat prin faptul că pot exista, Într-adevăr, oameni cu multă Învățătură, Însă care să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
apără!” (P. Syrus) Firește, ar fi de preferat să ne lăsăm cuceriți nu de cei care ne lingușesc sau ne ocrotesc Într-un mod ipocrit, ci de cei care ne ajută să ne cunoaștem și să ne Învingem unele defecte sufletești. * „Ce am cheltuit, am pierdut; ce am avut, am lăsat altora; dar ce am dat, Încă mai este al meu.” (Johan Oxenstiern) Sensul acestui paradox ni-l explică același subtil reflexolog suedez: „Este cert că bunurile, pe care le dă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu și-ar mai cunoaște limitele, la fel s-ar Întîmpla și cu răul, dacă ar rămîne singurul. * „Trebuie să te temi mereu de ceea ce vrei să fie la adăpost.” (P. Syrus) De obicei, punem la adăpost slăbiciuni și defecte sufletești pe care nu avem curajul să le Înfruntăm; Împinse În subconștient, acolo ele „dospesc” și apoi refulează, dîndu-ne de gol cînd ne este lumea mai dragă. * „E nefericit cel care nu știe să trăiască fără primejdie.” (P. Syrus) Desigur, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În cauză de a se pune bine cu toată lumea, adică de a evita o responsabilitate a „atitudinii”. „Jumătatea e mai mai mare ca Întregul.” (paradox cu origine necunoscută) Fără Îndoială că valabilitatea acestui paradox se probează În probleme ale vieții sufletești: de ex. cel care-și consumă dintr-odată Întreaga energie și calitățile, mizînd pe o singură carte, este adesea În inferioritate față de cel care acționează cu prudență, rezervîndu-și jumătate din forțe pentru o eventuală nouă Încercare. La fel se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o prietenie intimă!”. * „Doctorului Îi trebuie tot atîta știință ca să nu prescrie (o rețetă n.n.) și nu o dată arta lui constă tocmai În neaplicarea unor remedii.” (B. Gracian) La fel, și psihiatrul sau psihologul clinician, trebuie să lase uneori „răul sufletesc” (sau cel „moral”) să se potolească singur, și nu să-l irite sau Înrăutățească prin tot felul de supoziții și scenarii psihoterapeutice, care rar se potrivesc adevăratelor motive intime ce le-au stat la bază. * „Nu este finețe mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
puternic decît „rațiunea”. * „Atenție la dușmani: ei sînt cei dintîi care ne observă greșelile.” (Antisthene) CÎnd Însă nu sîntem În stare să ne observăm greșelile, e bine să ne căutăm pentru un timp oponenți redutabili, capabili să ne penalizeze slăbiciunile sufletești. * „Nu te Însoți cu nimeni prea mult. Te vei bucura mai puțin, dar vei și suferi mai puțin.” (Marțial) Fiindcă egoismul structural al omului Îl face să suporte cu greu eventuala bunăstare sau superioritate sufletească a celuilalt. * „Anaxagora Învață că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
capabili să ne penalizeze slăbiciunile sufletești. * „Nu te Însoți cu nimeni prea mult. Te vei bucura mai puțin, dar vei și suferi mai puțin.” (Marțial) Fiindcă egoismul structural al omului Îl face să suporte cu greu eventuala bunăstare sau superioritate sufletească a celuilalt. * „Anaxagora Învață că toate animalele posedă rațiunea activă, dar nu rațiunea pasivă, care este, oarecum, interpreta inteligenței.” (J.W. Goethe) Rațiunea animalului se legitimează doar În raport cu o „situație - problemă” din cîmpul existenței lui concrete, care trebuie rezolvată, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
va Încerca apoi să ne imite În viitor. * „În aproape toate lucrurile, calea de mijloc este cea mai bună.” (Cicero) Însă este foarte greu să probezi un „simț al măsurii” mai ales cînd este vorba de propriile stări sau Însușiri sufletești: cînd de exemplu, nu avem puterea de a respinge o laudă prea mare adresată nouă, ar trebui să avem cel puțin bunul-simț de a ne jena. * „Nimeni n-ar mai vorbi atît de mult În societate, dacă și-ar da
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
e mai puternică, cu atît devine mai exclusivistă, impunîndu-ți un anumit tip de comportament: cînd, de exemplu, cineva este Înflăcărat de dorința răutăcioasă de a arăta ridicolul din comportamentul cuiva, Își dezvăluie, de fapt, fără să-și dea seama, micimea sufletească, devenind astfel el Însuși ridicol (și implicit ținta unor ironii). * „Unii stăpînesc cetăți, dar sînt robiți de femei.” (Democrit) De unde rezultă, Încă o dată, faptul știut că „rațiunea” este meșteră În strategii, pe cînd „sentimentul”, În arta de a ne atrage
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
putură păstra libertatea de acțiune și chiar diferite portițe de scăpare din „păcat”. Acum, cînd Își propun să creadă, trebuie nu numai să se supună la diferite constrângeri și chiar suferințe interioare, ci și să Învețe să-și scruteze eul sufletesc, ceea ce poate fi un cîștig pentru autocunoaștere, Însă și Începutul unor crize de conștiință (de remușcare și căință). „În tine trebuie să ardă ceea ce vrei să aprinzi În alții.” (Sf. Augustin) De aceea se și spune despre convingere că „se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Nibelungilor”). Tenacitatea ei În urmărirea și pedepsirea vinovaților, ne face să ne gîndim la un alt personaj literar, de data aceasta aparținînd spațiului cultural românesc, și anume Vitoria Lipan („Baltagul” - M. Sadoveanu), care, de asemeni, nu-și poate găsi liniștea sufletească, decît numai În condițiile restabilirii valorii morale a justiției creștine, care cere descoperirea și pedepsirea făptașilor de crime sau mari nelegiuiri. Ecuația psihologică individuală. Subiectivitatea psihică Interesant cum din aceleași premise unii oameni scot o concluzie pozitivă pentru ei, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să se dăruiască vieții din plin cît mai are timp” (op. cit., p. 90/91). * „Nimeni nu este sărac, decît acela care crede că este!” (Johan Oxenstiern) „Sărăcia”, mai ales cea de ordin material, poate fi Învinsă de conștiința valorii tale sufletești. * „Asupra oricărui lucru se pot face două afirmații exact contrarii.” (Protagoras) Pentru faptul știut că interesele și mentalitățile individuale fac să difere criteriile sub care lucrurile sînt privite și interpretate (de aceea, de exemplu, unii nu văd Într-un act
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În timp ce alții minimalizează , ironizează asperitățile vieții sau chiar provoacă viața la luptă. De aceea se și spune că „viața” nu este altceva decît ceea ce face din ea „caracterul”, sau „sentimentele” fiecăruia. * „Există fapte mici În aparență, dar care În viața sufletească sînt evenimente mari. Într-adevăr, uneori un gest conține o Întreagă dramă, accentul unui cuvînt destramă o Întreagă viață, indiferența unei priviri ucide cea mai fericită iubire.” (H. de Balzac) Însă pentru a se produce acest lucru, „faptele mici” trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și anume ceea ce vrea omul să devină, ceea ce vrea să valorifice din potențialitățile lui. Desprinzînd o semnificație, „rațiunea” umană demonstrează că știe să vadă dincolo de aparențe și de material, demonstrează faptul că există și un alt gen de realitate, cea sufletească și spirituală. Cine altcineva slujește mai bine ca poeții această realitate?!... Numai poetul Ca păsări ce zboară De-asupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului, În ramurile gîndului, În sfintele lunci, Unde păsări ca el Se-ntrec În cîntări (Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe cale rațională ci cu Întreg sufletul (adică și cu „sensibilitatea” și „eul” nostru moral). * „Ochii omului văd În exterior ceea ce se Întîmplă În interior.” (Emil Cioran) De fapt, ochii văd ceea ce omul vrea să vadă, sau ceea ce corespunde dispozițiilor noastre sufletești: „Dacă mintea-i oarbă, ce folos de ochi limpezi?” (proverb persan). CÎtă dreptate avea și C-tin Noica atunci cînd spunea că frumusețea vine „dinăuntru În afară”, și nu invers: de ex. pentru un Îndrăgostit o fată urîțică pentru alții
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
oare, și plăcere? Iată o mare Întrebare?” (Voltaire) În mod normal, „bucuria” este resimțită ca o stare de plăcere, așa cum „tristețea” este resimțită ca o stare de insatisfacție, Însă este adevărat că numai contrastele sînt acele care reînnoiesc stările noastre sufletești. Chiar aceeași trăire se nuanțează, În funcție de obiectul la care se raportează (ex: există o plăcere a generozității, sau a zgîrceniei; o plăcere a ambiției, sau a diferenței și a delăsării etc.). * „Analiza este uneori un mijloc de a te dezgusta
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de finețea bunului-simț al unora dintre cei apropiați nouă nu ne dăm seama În rutina vieții de zi cu zi, Însă apoi, după ce acești oameni apropiați nouă nu mai sînt, ajungem ca În amintirile noastre să le cunoaștem adevărata valoare sufletească și să-i regretăm. * „Toate lucrurile sînt indifirente În sine și depinde de oameni să facă ceva din ele...La fel se petrece și În lumea morală. Ceea ce se află În fara ta este străin de sine și lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dintre ei se vor lăsa asimilați, alții vor avea puterea să se desprindă la timp de sub influența lui, iar alții vor lupta cu un astfel de mediu Încercînd să-l schimbe. Tăria acestora din urmă este, de fapt, o tărie sufletească, este o tărie morală, izvorîtă dintr-un principiu de viață pe care și l-au propus, sau dintr-un set de valori În care cred. * „Cuvîntul e o rană a tăcerii.” (Lucian Blaga) Faptul că intimitatea gîndului nu trebuie violată
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a recunoaște că „dragostea” prezentă l-ar putea cuprinde total În mrejele ei... * „Dragostea născută din dorință este o speranță, iar dragostea care urmează după satisfacerea dorinței este o realitate.” (H. de Balzac) Și În dragoste, ca Întreaga noastră viață sufletească, deziluziile sînt Într-un raport direct cu gradul de Încredere investit În iluzii: Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung Și tot mai multe cere (M Eminescu, „Ce e amorul?”). * „Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
altuia, deși simți că acesta nu-ți Împărtășește Întru totul iubirea. Ce-aș fi fost eu fără tine? Ce n-aș fi eu fără tine? (Novalis) Iubirea ne face să ieșim din „eul” nostru și să exprimăm trăiri și Însușiri sufletești pe care nici nu ni le bănuiam. Însă tot ea ne face să nu ne putem Întoarce, atăt cît am dori și cînd am dori, la condiția intimă a eului nostru. * „Dragostea Îi arată omului cum ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dorul de un lucru stă măsura prețuirii lui.” (B. Gracian) CÎnd, dimpotrivă, abuzăm de un lucru Îi scădem valoarea, de aceea ajungem la un moment dat să nu-l prețuim În măsura În care ar merita. La fel se Întîmplă și cu Însușirile sufletești: dacă suprasoliciți o Însușire, ea Își pierde din importanță, sau chiar va produce ridicolul: „O brumă de bun-simț ar spulbera mult spirit”. (Vauvenargues). * „Din dorință se naște ideea mijloacelor.” (Th. Hobbes) Este cert că alături de „inteligență și de „voință”, „motivația
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
intensitate: „aptitudinea” este neputincioasă În fața indiferenței sau a indolenței. Dimensiunea morală și estetică Caracter, morală, virtute - viciu, imoralitate „Virtuțile noastre nu sînt, de cele mai multe ori, decît viciile noastre deghizate.” (La Rochefoucauld) Ne facem Într-adevăr, adesea, din subiectivismul vieții noastre sufletești un aliat: de ex. atunci cînd, dintr-o nevoie de compensație, sau din orgoliu, ne place să privim un defect al nostru drept o calitate (cîți dintre noi nu manifestăm, de exemplu, tendința de a considera prudență firească față de intențiile
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
se comporte, de exemplu, În așa fel Încît să ajungă să se rușineze mai mult de sine, decît de alții. * „Aproape toate viciile te fac sociabil.” (N. Iorga) Probabil, pentru faptul că În defectele altuia, fiecare Își proiectează propriile cusururi sufletești. Unul dintre proverbe este sugestiv, În acest sens: „Cine se aseamănă se adună”). * „Cine murind de foame nu fură e unul din cei mai mari mucenici ai virtuții omenești.” (N. Iorga) Pentru că acest lucru nu-l pot realiza decît cei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]