14,579 matches
-
1913. Planul celor doi prezenta motive geometrice precum cercuri, hexagoane și triunghiuri și a fost centrat în jurul axelor aliniate cu reperele topografice semnificative din Australian Capital Territory. Designul orașului a fost influențat de mișcarea oraș-grădină și include zone semnificative de vegetație naturală datorită cărora Canberra este numită „capitala tufișurilor”. Creșterea și dezvoltarea orașului au fost împiedicate de cele două războaie mondiale și de Marea criză economică care a exacerbat o serie de dispute de planificare și ineficiența unei secvențe de organisme
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
pentru străini (excepție făcând cetățenii Belarusului). Moscheea din Norilsk, ce aparține comunității locale de tătari, este considerat cel mai nordic loc de rugăciune pentru musulmani din lume. Cea mai mare parte a ținutului invecinat este format din tundră lipsită de vegetație. Norilsk are un climat extrem de aspru. Temperatura medie a lunii februarie este de -35 °C, iar cea a lunii iulie este de +12 °C. Temperatura medie anuală este de aproximativ -13 °C și au fost înregistrate și temperaturi scăzute până la
Norilsk () [Corola-website/Science/305514_a_306843]
-
sulfurat). Institutul estimează că patru milioane tone de cadmiu, cupru, plumb, nichel, arsen, seleniu și zinc sunt emise anual în atmosferă. Conform unui raport din aprilie 2007 al BBC News, compania minieră a acceptat pentru ce s-a întâmplat cu vegetația din zonă și au insistat că iau măsuri pentru a reduce poluarea. Pentru perioada 2015-2020 compania se așteaptă să reducă emisiile de dioxid de sulf cu aproximativ două treimi, dar admite că e greu de garantat acest lucru deoarece încă
Norilsk () [Corola-website/Science/305514_a_306843]
-
pe dealurile din Serra do Curral, are o vedere foarte bună către oraș. Acesta are o suprafață de 2,35 km (23.500 de hectare). Mata do Jambeiro este o rezervație naturală ce se întinde pe 912 de hectare, cu vegetație tipică Pădurii Atlantice, Mai mult de o sută de specii de păsări locuiesc în rezervație, precum și zeci de specii de mamifere. Belo Horizonte este înfățit cu următoarele orașe:
Belo Horizonte () [Corola-website/Science/305530_a_306859]
-
zeului Tammuz, zeul-pastor, sau Epopeea eroului Ghilgamesh, toate consemnate pe tăblițe, scrise în cuneiforme. Se desfășoară festivaluri religioase ce celebrează victoria zeului primăverii asupra zeiței haosului. O migrație majoră se desfășoară din Sahara Centrală (care anterior era populată de o vegetație și fauna densă) către vestul Africii datorită schimbării climatice. În Regatul Vechi al Egiptului, locuitorii construiau megastructuri funerare piramidale dedicate conducătorilor (faraoni) ce se considerau "divinități pământene" ce se considerau diferiti de restul maselor. Sunt dezvoltate metalurgia bronzului, meșteșugul sticlei
Mileniul al III-lea î.Hr. () [Corola-website/Science/305557_a_306886]
-
cazaci). Ultimul mare val de coloniști a sosit în regiune în timpul construcție căii ferate transiberiene. Lanțul Munților Stanovoi formează granița dintre regiunea Amur și Iakutia, crestele lui muntoase întinzându-se în tot nordul regiunii. Zonele muntoase înalte sunt acoperite cu vegetație de tundră arctică și cu pâlcuri de pini siberieni pitici. De-a lungul zonelor de câmpie de-a lungul cursurilor râurilor se află păduri de pini și de mesteceni. Râul Zeia izvorăște din nord-estul Munților Stanovoi și se îndreaptă spre
Regiunea Amur () [Corola-website/Science/305652_a_306981]
-
sale pline de elan și curaj, care nu țineau cont de piedicile puse în cale, a forțat un atac masiv prin zona mlăștinoasă, dar cu cît se apropiau de ruine, soldații săi s-au trezit imobilizați de adîncimea crescîndă, de vegetația mlaștinii, de mîl și nămol. Românii cunoșteau culoare înguste pe care se putea merge printre smîrcurile mlaștinii și s-au retras, otomanii au rămas imobilizați în mlaștină. O cronică bulgară descrie începutul luptei: "..și lănci nenumărate s-au frînt iar
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
află în partea nord-vestică a Munților Rodnei. Aceasta se desfășoară de la circa 750 m la 2.303 m altitudine, incluzând în arealul ei reliefuri aparținând diferitelor cicluri de modelare (în special glaciar și periglaciar), precum și porțiuni din principalele etaje de vegetație ale Munților Rodnei. A fost înființată în 1932 și are și o zonă științifică de protecție absolută. În rezervație sunt prezente o serie de specii rare de plante, endemisme carpatice sau rodnene. Rezervația naturală Piatra Rea, 50 hectare, este protejată
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
află în amonte de Cheile Baciului, la marginea pădurii. Câteva izvoare cu debit mare și apă potabilă izvorăsc la marginea de nord a pădurii, în Valea Lungă. Dealurile Hoia (506 m) și Sf. Pavel sunt cele mai înalte puncte din zonă. Vegetația pădurii este foarte variată, ea constând din specii de Fauna este alcătuită din La nord de Valea Lungă s-a descoperit cea mai veche așezare neolitică de pe teritoriu României (6500 î. Ch.) aparținând culturii Starčevo-Criș, cu morminte și locuințe cercetate între
Pădurea Hoia () [Corola-website/Science/305675_a_307004]
-
6 m profunzime este sărată și puțin acidă. Adâncimea medie este de 20 m, iar adâncimea maximă este de 90 m, și datorită faptului că laguna este închisă, în interiorul acesteia mediul nu este propice existenței coralilor. Insula este lipsită de vegetație mică, în 2001 o expediție numărând doar 674 cocotieri. În timpul colonizării mexicane, au fost introduse numeroase plante și se creșteau porci pe insulă. După dispariția acestora, vegetația mică a dispărut, fiind consumată de diverse păsări și de către crabi, care se
Insula Clipperton () [Corola-website/Science/305764_a_307093]
-
închisă, în interiorul acesteia mediul nu este propice existenței coralilor. Insula este lipsită de vegetație mică, în 2001 o expediție numărând doar 674 cocotieri. În timpul colonizării mexicane, au fost introduse numeroase plante și se creșteau porci pe insulă. După dispariția acestora, vegetația mică a dispărut, fiind consumată de diverse păsări și de către crabi, care se găsesc în număr foarte mare în jurul insulei (estimați la peste 11 milioane). Exploatarea intensivă a fosfaților și a guano-ului la începutul secolului XX au dus la
Insula Clipperton () [Corola-website/Science/305764_a_307093]
-
de 700 m. Însura este înconjurată de un recif de corali. Nu există porturi, vapoarele trebuind să acosteze în larg dar insula este dotată de o pistă de aterizare de 1000m. Insula este nisipoasa și joasă, altitudinea nedepășind 7 m, vegetația fiind rară, datorită lipsei apei dulci, si scunda, datorită vanturilor puternice. În schimb, insula este un loc de depunere a ouălelor de către păsările marine și numeroase specii de țestoase. Insula a fost descoperită prima dată de navigatori francezi în 1722
Insula Tromelin () [Corola-website/Science/305771_a_307100]
-
se numește râul Petros, părăsind munții în zona localității Baru Mare. Lacurile naturale au origine glaciară și nivală. Munții Șureanu oferă condiții favorabile dezvoltării unor grupări vegetale caracterizate printr-o mare varietate floristică. Se pot diferenția mai multe etaje de vegetație care se succed pe verticala muntelui. "Etajul alpin", reprezentat prin pajiști apare insular doar pe vârfurile ce depășesc 2000 de metri. Golul alpin coboară uneori până la 1900 de metrii datorită defrișării masive a jnepenilor. Între componentele vegetatiei pajiștilor alpine amintim
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
Clopoțeii(Campanula alpina), Ochiul găinii (Primula minima), Degetaruțul (Soldanella pussila), Piciorul cocoșului alpin (Ranunculus alpestris), Unghia păsării (Viola declinata), spânzul (Helleborus purpurascens), coacăzul de munte (Brukenthalia spiculifolia) etc. "Etajul subalpin" cuprinde toate vârfurile și crestele între 1700 și 1950 m. Vegetația lemnoasă este reprezentată în principal de Jnepăn(Pinus mugo), Ienupăr(Juniperus communis), Smîrdar (Rhododendron Kotsckyi), Azalee pitică (Loisleuria procumbes), Părușca (Festuca supina), Scrântitoare (Potentilla ternata), Afin(Vaccinium myrtillus), Merișor(Vaccinium vitis idaea). "Etajul pădurilor de molid", cuprins între 1300 și
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
Alături de șisturile cristaline mai pot fi întîlnite rocile flișului (calcare, conglomerate calcaroase, marne, argile, gresii), cele eruptive (bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire, jaspuri) și vulcanogen-sedimentare (piroclastite, tufuri). Marea complexitate litologică se reflectă în diversitatea formelor de relief, a solurilor și vegetației. Partea centrală a acestor munți este alcătuită din roci cristalino-mezozoice. Șisturile cristaline dau un relief greoi și masiv, care au conservat foarte bine suprafața de netezire Poiana Mărului. Masivul Gîrbovei din Perșanii centrali este constituit în mare măsura din roci
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
precipitații abondente. Nemira este acoperită de păduri dense, întinse pe ambii versanți. Este caracteristică etajarea verticală bine distinctă, respectiv între 600-800 m se așează pădurile de foioase, la 800-1600 m predomină coniferele, iar în zona crestelor peste 1600 m apare vegetația subalpină. În întinsul pădurilor de obișnuite deseori apar petece de tisă, care contituiesc specificul munților Nemira. Fauna este foarte bogată, mamiferele sunt reprezentate de tpate speciile obișnuite din Carpați. În interiorul munților Nemira nu există izvoare carbogazoase, cu atât mai bogate
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
și suprapunerii zonei sedimentare a Bîrgăului cu masa eruptivă a Călimanului. Ca urmare, apreciem că limita este marcată - cu mici depășiri - de Bistrița și afluentul său Colbul. Toponimia și terminologia orografică (oronime, nume de munți) reflectă caracterelc reliefului, constituția geologică, vegetația, fauna, numele foștilor proprietari etc. Heniul Mare (vîrful cel mai înalt din Bîrgău) are semnificație în antroponimie, deoarece muntele s-a găsit în stăpînirea lui Ioan zis Henul. Oronimele cu semnificație fitogeografică sînt numeroase (cca 36) și reprezintă atît vegetația
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
vegetația, fauna, numele foștilor proprietari etc. Heniul Mare (vîrful cel mai înalt din Bîrgău) are semnificație în antroponimie, deoarece muntele s-a găsit în stăpînirea lui Ioan zis Henul. Oronimele cu semnificație fitogeografică sînt numeroase (cca 36) și reprezintă atît vegetația actuală, cît și cea existentă în trecut (Dealul Ulmului, Frăsinișului, Mărului), cît și vechea extensiune a pădurilor (Dl. Runcului, Vf. Secătura, Arșița etc., cu semnificația despădurire. Mai puțin numeroase (18), cele cu semnificație zoogeografică redau mai ales fauna actuală (Dl.
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
alunecări de teren succesive pe cursul pârâului Cuiejdel la baza Culmii Munticelu. Este cel mai mare lac de baraj natural din țară. În aval de lac mai există patru lacuri mici. Aici s-a creat un microclimat specific și o vegetație caracteristică mediului lacustru. Se poate accesa cu mașina prin Crăcăoani sau pe jos peste cumpănă apelor, din valea Cuiejdiului prin comună Gârcina. Rezervatia forestiera Pângărați se află pe versantul stâng al pârâului Pângărați la o altitudine de 700 m, în
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
ariile centrală și de est cu roci paleogene. Pânzele de Ceahlău, Teleajen și Audia aparțin Cretacicului, cea de Tarcău și Vrancea - Paleogenului (respectiv perioadelor Eocen și Oligocen cea de Tarcău și Oligocenului cea de Vrancea). Din punct de vedere litologic: Vegetația Munților Tarcău este în proporție de 90 % de tip forestier, deosebindu-se două etaje: cel al molidului (Picea abies - Picea excelsa) și cel al fagului(Fagus sylvatica), asociate secundar cu vegetație ierboasă. Covorul vegetal este format în ansamblu din peste
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Oligocenului cea de Vrancea). Din punct de vedere litologic: Vegetația Munților Tarcău este în proporție de 90 % de tip forestier, deosebindu-se două etaje: cel al molidului (Picea abies - Picea excelsa) și cel al fagului(Fagus sylvatica), asociate secundar cu vegetație ierboasă. Covorul vegetal este format în ansamblu din peste 1200 de specii, din care 1/3 sunt plante inferioare, talofite și briofite, iar 2/3 superioare - în special fanerogame. Plantele cu flori sunt reprezentate în principal de specii endemice: breabănul
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
favorabile celor mai plăcute excursii montane, ambianța fiind întregită de policromia covorului vegetal. Cât privește sezonul alb, gerurile pătrunzătoare nu au persistență îndelungată, iar caracteristicile stratului nival sunt impuse de etajarea reliefului, expoziția pantelor, gradul de acoperire a terenului cu vegetație etc. În general, pe munții cu înălțimi de peste 1 450-1 500 m zăpada începe să se depună la sfârșitul lui octombrie - începutul lui noiembrie, iar în decembrie aceasta se generalizează și persistă până către sfârșitul lui mărțișor; uneori, cele mai
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
influențează cantitativ și calitativ învelișul biologic al teritoriului. Așa spre exemplu, substratul litologic și condițiile hidrogeologice, unele procese de modelare actuală a scoarței, activitatea antropică și alte cauze răspund de diversitatea aspectelor biogeografice locale. Date fiind altitudinea și condițiile climatice, vegetația caracteristică Munților Vrancei este cea de pădure (suprafața ei fiind însă discontinuă, datorită mai ales defrișărilor masive efectuate în perioada interbelică) și de pajiști montane secundare. Pajiștile montane (sau “golurile"), sînt foarte dispersate. În majoritate, ele sînt o consecință a
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
ales defrișărilor masive efectuate în perioada interbelică) și de pajiști montane secundare. Pajiștile montane (sau “golurile"), sînt foarte dispersate. În majoritate, ele sînt o consecință a substituirii pădurilor pe cale antropică, ceea ce face ca numeroase suprafețe să se întîlnească în interiorul arealului vegetației silvestre. Cele spontane, reduse și sporadice, caracterizează mai cu seamă vîrfurile Goru, Lăcăuți, Giurgiu, Pietrosu și Zboina Frumoasă. Aceasta este constituită dintr-o mare bogăție și diversitate de specii. Apele repezi și limpezi sînt mediul propice ihtiofaunei, reprezentate prin păstrăv
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
pițigoi (Parus caeruleus, P. major) etc., aproape toate, exceptînd gaița, fiind ocrotite de lege și declarate monumente ale naturii. Rezervația forestieră Lepșa-Zboina ocupă o suprafață de 210,7 ha, fiind situată pe versantul sudic al Muntelui Zboina Neagră. Are o vegetație lemnoasă și alcătuire floristică aflate în stadiu aproape natural. Este accesibilă din stațiunea Soveja și din satul Lepșa, pe DN 2D, continuat cu DJ 205F. Rezervația conține făgete seculare pure, cu exemplare de Fagus silvatica, avînd vîrsta de aproape 260
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]