15,959 matches
-
alimentată de lumina răsăritului surprinde prin ivirea bruscă sugerată de interjecția prezentativă urmată îndeaproape de verbul la prezentul indicativ, a cărui putere „cinema¬tografică” de evocare face retina receptorului să se dilate. Timpul mitic instaurat este dilatat apoi de patru verbe la gerunziu care prelungesc venirea infernală în percepția magică; formele arhaice predominante adâncesc întoarcerea în matca temporală la nivelul logos-ului, în timp ce dinamica acțiunilor înfățișate atinge paroxismul. Vidra este o întrupare a haosului comună colindelor și baladelor. Animal sacru și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu aparține aceleiași receptări a evenimentelor. Primul perfect compus indicativ denotă instalarea sentimentului mistic, care îl însingurează pe fecior conform ritualului inițiatic și îl face să aibă un comportament atipic pentru un prinț: renunță la alaiul de vânătoare imperială. Același verb, care surprinde începutul unei alte etape inițiatice, apare la perfect compus a doua oară, dar de data aceasta vocea este în mod evident a instanței narative, fiindcă decodează sec faptul miraculos: „a-nceput să-l tragă în capcană”. Deși are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
text printr-un lexem pe care îngrijitoarea ediției La luncile soarelui nu l-a putut explica. Dicționarul limbii române al Academiei trimite lexemul neft la definiția lui naft, „petrol brut”. Adjectivul neftiu, „de culoarea petrolului, verde-nchis” ne sugerează că verbul insolit din text, a se neftina, sugerează o conversie cromatică în planul animalier, culoarea cerbilor amintind de negrul sepulcralindiciu al șederii pe lumea cealaltă - dar și de vegetație. Răspunsul fiilor la rugămintea tatălui să revină în mediul matern (mama îi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-v-aș prin livezi verzi,/ Livezi verzi, prin fântâni reci!/ Dragi de piciorușe săritoare,/ Vedea-v-aș la undrelari,/ Undrelari, la păcurari!” (Titești - Vâlcea). Cuvintele cerbului au caracter augural, el menește propriul trup să se disipeze în universul ordonat printrun verb care implică observația directă. Deși sacrificat, cerbul va putea, conform testamentului său, să contemple nevăzut, precum o divinitate, propria utilitate mitică, puterile regeneratoare. Timpul condițional prezent acționează aici ca o formă afectivă de imperativ, modelată de probabilitatea că dorința va
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cu lula fumând,/ De la vad la vad/ Pân’ la Țălingrad” (Ilidia - OravițaBanat). Stilul special de natație îl propulsează pe Pătru în lumea mitului în care am pătruns prin imperfectul indicativ și rămânem prin prelungirea momentului descris cu o enumerație de verbe la gerunziu. Singura apariție a prezentului indicativ face o trimitere la locuitorii timpului profan, comparația având rolul de a semnala proporțiile mitice. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe care tânăra îl va urma. Faza preliminară a inițierii materializată de această pregătire excepțională s-a desfășurat în timpul profan, în anticiparea intrării în sacru a fetei de măritat. La nivel morfo-sintactic sugestia este dată de perfectul compus al indicativului verbelor prin care se exprimă toate predicatele din fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un univers ordonat - cel al luncilor sau livezilor, în contrast cu tărâmul nediferențiat anterior: „Lino melino, meloi melino!/ Acolo-n josu mai în josu/ La luncile soarelui,/ Grele ploi că și-or ploiatu/ De luncile-or năruiatu” (Mada - Hunedoara). Perfectul compus al verbelor predicative și localizarea topografică solară indică aici ieșirea din momentul critic al distrugerii necesare, când lumea a început deja să se formeze. „Vântu’ bate și-l spoește,/ Ploaia-l plouă și-l sfârșește;/ Mai din jos și mai la vale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Atributul selenar al bourului se conjugă cu puterea lui acvatică: „Luna comandă asupra apelor și ploilor și distribuie fecunditatea universală; coarnele taurului au fost asimilate de timpuriu cu crescentul lunar”. Înotul bourului negru se conturează astfel ca o hierofanie, prezentul verbelor predicative indicând fără ezitare un timp sacru revărsat. Statutul divin al anima¬lului condus de fecioară are implicații marine într-o colindă în care i se cere bourului să asigure condițiile atmosferice pentru navigarea unui vas de tonaj mic: „- Bour
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
năvodului (ca și țesutul) este o operă cu semnificații cosmogonice”, dar și o imagine metaforică a legării, „a anihilării pe cale magică a manifestărilor Haosului”. Cadența cu care instanța lirică montează etapele supunerii are la nivel poetic o frecvență crescută a verbelor predicative la perfect compus. Timpul definește acțiuni încheiate și rapiditatea cu care aceste gesturi se înfăptuiesc atribuie tinerei țesătoare o aură eroică. Fusul creator de fir a fost numit „talisman împotriva destinului”, fiindcă „torcătoarea care folosește un atare mecanism (...) e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
jale, ceea ce oferă o altă sugestie a suferinței rituale. Amestecul de glas haiducesc cu viers femeiesc dezvăluie intensitatea emisiei melodice caracterizată de o sensibilitate acută, tipică simțirii feminine. Conectarea imediată la cântecul sacru este redată la nivel morfologic de singurul verb la imperfectul indicativ, care rupe continuitatea prezentului istoric în care se mișcă boierii și introduce durata mitică, a prezentului fără timp. În Titești, Vâlcea, cântecul minunat este intonat la fântână, după o pregătire rituală, specifică mai ales incursiunilor eroice: „Când
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vedea,/ Brândușița junilor!/ Le vedea, le alegea” (Titești - Vâlcea). Diluviul pare aici un fenomen animat de forțe interioare ce urmăresc legi și scopuri imanente materiei. Astfel se explică diateza reflexivă predominantă, ce transformă ploile într-un complement intern al unui verb impersonal. Precipitațiile cad întru sine, universul se transformă condus de legea proprie a involuției ciclice și câmpiile inițiatice se pregătesc astfel pentru sosirea concomitentă a florilor și a neofiților. Cele dintâi constituie glasul vegetal al pământului regenerat prin potop, iar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
implicații negative: „Cine m-o vărsat apa,/ Turbura-s-ar ca dânsa;/ Cine m-o luat cununa,/ Cununa-s-ar cu dânsa,/ Cu dânsa, cu doamnă-sa;/ Cine m-o luat inelu’/ Ruginire-ar ca dânsu’” (Peștenița - Hunedoara). Condiționaluloptativ al verbelor conferă versurilor o valoare de imprecație accentuată de pronumele relativ, ca sugestie a actului erotic tăinuit și pune în mișcare forțele magice ima¬nente fecioarei. Junele comparat cu păunul solar solicită cununa cu o imagine metaforică pentru căsătorie: „- Dămi tu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Sus în turnuri pune-oiu,/ Să ți-o bată vânturile,/ Ca pe mirel gândurile”. Așezarea fetei în planul înalt și menționarea turnului furnizează date despre etapa recluziunii fecioarei, perspectiva ei modificată ducând în basme la o concepție imaculată. Viitorul popular al verbelor predicative are o valoare optativă, ca efect al intenției rituale a pretendentului. Prin tăierea cosiței în urma provocării, tânărul declară inițierea încheiată. Ciuta constituie un intermediar între ipostaza inițiatică a feciorului pornit prin pădurea misterelor și fata ieșită recent din cufundarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Efortul capturării este redat sacadat, prin flash-uri dinamice. Seria lor, înscrisă în durată de perfectul compus indicativ, începe printr-o deschidere a timpului sacru care se revarsă asemenea fluviului prin valoarea durativă a imperfectului. Repetiția de cinci ori a verbului a veni, din care de patru ori la imperfect, dilată momentul mitic printr-o percepție hiperbolică a hierofaniei avimorfe și construiește, prin emfază, proporții sacre. Considerată o „vie epifanie a luminii”, lebăda adusă în spațiul social se comportă asemenea fetei-floare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe care o traversează perechea cal-călăreț constituie un spațiu sacru, dominat de simbolul solar. Nerespectarea indicației venite de la companion primește aici o justificare, spre deosebire de încălcările obișnuite. Forma învechită el nu s-a-nțăles conține date importante despre interacțiunea om-cal. Atrage atenția reflexivul verbului, ce sugerează că armăsarul utilizează un cod lingvistic special, propriu naturii sale, și necunoscut nouă ori feciorului, care nu a atins nivelul superior inițiatic. Așezarea crengii solare la urechea călăuzei sale pune voinicul la adăpost de repercusiunile nefaste, iar gestul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
totu dă aur” (Voia - Dâmbovița)201. Implicarea lui inițiatică are în basm pretextul raptului, menit doar să atragă atenția asupra întrupării fiarei. La nivelul enunțului, hierofania are o rapiditate acută, construită prin propoziții scurte, percutante, de un dinamism accentuat de verbele predicative ce surprind exclusiv acțiuni momentane. Momentul urmării redă la nivel auditiv tropotul în doi timpi, prin repetiția du-te și mână, iar ruptura survenită după intrarea în sacru și instalarea dimensiunii mitice oprește brutal această ritmicitate, ca efect al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deplasare cumulează puterile speciilor recunoscute pentru rapiditate, sufixul adverbial fiind aici foarte eficient în a sugera abilități consubstanțiale naturii cabaline, și nu doar simpla lor asemănare. Nivelul morfologic dezvăluie cele mai ample semnificații textuale, în special prin clasa gramaticală a verbului. Pronumele reflexiv din forma „El nu s-a-nțăles” are mai puțin o funcție morfologică de a marca diateza verbului, aflată în distonanță logică cu subiectul, și mai mult rolul de a da o trăsătură modală comunicării, printr-o componentă afectivă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
naturii cabaline, și nu doar simpla lor asemănare. Nivelul morfologic dezvăluie cele mai ample semnificații textuale, în special prin clasa gramaticală a verbului. Pronumele reflexiv din forma „El nu s-a-nțăles” are mai puțin o funcție morfologică de a marca diateza verbului, aflată în distonanță logică cu subiectul, și mai mult rolul de a da o trăsătură modală comunicării, printr-o componentă afectivă a narării. „Agentulsubiect gramatical” participă mai intens la acțiunea verbului - predicat, subliniindu-se astfel gradul redus de cunoaștere inițiatică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai puțin o funcție morfologică de a marca diateza verbului, aflată în distonanță logică cu subiectul, și mai mult rolul de a da o trăsătură modală comunicării, printr-o componentă afectivă a narării. „Agentulsubiect gramatical” participă mai intens la acțiunea verbului - predicat, subliniindu-se astfel gradul redus de cunoaștere inițiatică a neofitului, care nu poate urma sfaturile calului maestru. Canalele de comunicare dintre cei doi sunt blocate parțial, abia la finele procesului ontologic ei vor acționa unitar și relația strânsă dintre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ca să mă trezesc-u/ Să mă străjuiesc-u/ Straja din trei părți?”. A se străjui implică o stare de veghe acută, ce conștientizează pericolul asupra entității proprii. Reluarea ideii prin complementul intern accentuează obsesiv nevoia de ocrotire, dublată de tragismul eșuării. Stilistica verbului are funcția unei chei de boltă în decodarea textelor, prin puterea acestei clase gramaticale de a instaura lumi și perioade. Jocul permanent dintre timpurile duratei și devenirii (cum sunt perfectul compus și perfectul simplu) și timpurile dimensiunii mitice (deschise de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
desfășurare este paralelă existenței umane ce nu poate intra în relație cu mitul decât prin mijlocire rituală. Atunci când apare și în acțiunile neofiților, perfectul compus creează reprezentarea cinematografică a pregătirilor rituale, care au loc în profan. În aceste fragmente densitatea verbelor este maximă. Dinamismul imaginii devine fundamental pentru portretul protagonistului, care are ca sarcină principală să imite și să reitereze faptele strămoșilor întemeietori. Descrierea, ca procedeu artistic ce dă penelul substantivelor și adjectivelor în crearea unei imagini statice, apare preponderent în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din alăturarea perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare”. Ies în relief aici cele două verbe la imperfect, pentru că acestea sunt faptele cu implicații în regenerarea universului ordonat: rodul cules din axis mundi și întrebarea ce conduce la revelarea misterului despre creația reiterată. Față de recoltarea fructelor și primirea întrebării fundamentale, acțiunile înregistrate de perfectul compus au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
strămoșilor sunt reluate de neofitul întors pe axa temporală. Cele două mișcări ale energiilor, dinspre sacru și dinspre profan, dezvăluie raportul de lumi comunicante, stabilit de limbajul poetic într-un timp magic aferent. O valoare diferită de imperfectul durativ au verbele în fragmentul următor: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea.../ În mână că mi-l lua,/ De genunche mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca soarele strălucea./ La brâu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
percepție auditivă și transportă cu totul ascultătorul în mijlocul evenimentelor: „Aud’e numai ușile că jipzup!”. Nivelul sintactic al textului abundă de repetiții, ce afectează atât numirea prin substantiv a lumii, cât și descrierea ei prin adjective și animarea prin reluarea verbelor. Repetarea imediată a substantivului în versul „Pusei mâna, mâna-n zare” așază în centrul acestui stop-cadru efortul de a distinge imaginea apărută în pofida luminozității orbitoare. Aceeași putere strălucitoare este realizată prin reluarea atributului cromatic al calului: „Pe un călușel gălbior
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cosmos este revelată de reluarea participiului cu valoare de adjectiv: „Scris îmi este, scris,/ Soarele și luna”. În mentalitatea populară, a scrie, cu sensul și de a picta, are puterea unei legi nestrămutate ce afectează toate etapele vieții omenești. Reluarea verbului de percepție la perfect compus induce o condiție astrală definitivă în descântec: „Pe mine ce-am văzut?/ Pe poale am văzut stelele./ Pe piept am văzut luna./ Pe față am văzut soarele”. Hipertrofierea percepției vizuale este necesară pentru a crede
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]