14,079 matches
-
a ucide un păianjen. Urmează o reconciliere, împreună cu un jurământ de a rămâne împreună. Cu toate acestea, discuțiile lor separate cu terapeuții lor fac evident faptul că există o înstrăinare nerostita. Atunci cand cariera lui Annie o duce Los Angeles, Alvy zboară cu ea, dar pe drumul de întoarcere ei sunt de acord că relația lor nu merge. După ce a pierdut-o în fața producătorului ei muzical, el încearcă, fără succes, să reaprindă flacăra cu o propunere de căsătorie. Întors la New York, el
Annie Hall () [Corola-website/Science/325777_a_327106]
-
rolurile principale interpretează actorii Miguel Ferrer și Julie Entwisle. Filmul prezintă povestea reporterului Richard Dees de la revista "Inside View" în încercarea să de a urmări și prinde un criminal care își ucide victimele într-un stil vampiristic, si care aparent zboară spre fiecare scenă a crimei cu avionul său personal, un Sky Master negru. Fără niciun motiv oarecare de fiecare data cand avionul stă într-un aeroport, sub el se gaseste un fel de murdărie, pământ amestecat cu viermi. Scenariul culminează
Demonul nopții () [Corola-website/Science/325866_a_327195]
-
să se căsătorească cu robotul (cu condiția să aibă o nuntă evreiască) deși îi este teamă „"să nu o înșele cu vreun prăjitor de pâine"”. Între timp, echipajul se droghează cu o cantitate uriașă de nyborg plutonian, prin curaj și zboară spre planeta de origine printr-o zonă ocolită de obicei a spațiului cosmic plină cu deșeuri (printre care se afla și modelul refăcut al navei USS Enterprise din ). Prea drogați pentru a naviga în linie dreaptă, se ciocnesc de hangarul
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
a-l distruge. Totuși Taarna se sacrifică și distruge Loc-Nar-ul, aducând astfel liniște unei generații întregi. În povestea finală a filmului, Loc-Nar-ul o terorizează pe tânăra fata în timp ce casa acesteia este distrusă și făcută bucăți. Taarna, renăscută, reapare și fata zboară fericită în depărtări. Este dezvăluit faptul că sufletul Taarnei a traversat universul și a renăscut în fata din conacul distrus. Acest lucru este confirmat prin schimbarea culorii părului, fata având acum și simbolul Taarakian pe pielea ei, ea fiind următoarea
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
lansat 11:00 - 11:30, dar piloții au primit incorect poziția flotei americane și nu au putut s-o localizeze. Apoi s-au rupt grupuri mai mici și s-au întors spre insulele Guam și Rota pentru realimentare. Un grup zburând spre Rota a dat peste grupul de nave al lui Montgomery. Optsprezece avioane japoneze s-au angajat în luptă cu avioanele de vânătoare americane și au fost doborâte jumătate dintre ele. Un grup mai mic de nouă bombardiere japoneze în
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
japoneze în picaj au evitat avioanele americane și au atacat portavioanele USS Wasp și USS Bunker Hill, dar nu a reușit să lovească navele. Opt dintre aceste avioane au fost doborâte în timpul atacului. Grupul mai mare de avioane japoneze a zburat spre Guam și a fost interceptat de 27 Hellcats deasupra aerobazei din Orote în timp ce de aterizau. Treizeci de avioane japoneze din 49 au fost doborâte, iar restul au fost avariate complet. La bordul portavionului Lexington după luptă, un pilot a
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
tras în burtă avionului inamic care se apropia, pana acesta a luat foc. Destul de repede această manevră a devenit un standard printre piloții UȘ Navy și a fost adoptată și de piloții Forțelor Aeriene ale SUA (USAAF). Aviatorii Marinei care zburau pe Wildcat-uri de pe aeroportul Henderson Field din insula Guadalcanal au adoptat de asemenea Buclă Thach/. Piloții japonezi ale Zero-urilor care zburau de la Rabaul la început au fost încurcați de această tactică de luptă. Saburō Sakai, faimosul aș al Japoniei
Thach Weave () [Corola-website/Science/325108_a_326437]
-
piloții UȘ Navy și a fost adoptată și de piloții Forțelor Aeriene ale SUA (USAAF). Aviatorii Marinei care zburau pe Wildcat-uri de pe aeroportul Henderson Field din insula Guadalcanal au adoptat de asemenea Buclă Thach/. Piloții japonezi ale Zero-urilor care zburau de la Rabaul la început au fost încurcați de această tactică de luptă. Saburō Sakai, faimosul aș al Japoniei relata reacția lor la manevră Thach când la Guadalcanal au întâlnit Wildcat-uri:
Thach Weave () [Corola-website/Science/325108_a_326437]
-
Caidin. Cartea nu a fost publicată în Japonia și diferă de biografia lui Sakai de acolo. Atunci când a început războiul cu Statele Unite, Sakai a participat la atacul de la Filipine ca membru al Grupul Tainan. La 8 decembrie 1941, Sakai a zburat pe unul din cele 45 de avioane Zero de la Kokutai Tainan care a atacat Baza Aeriană Clark din Filipine. În prima sa lupta împotriva americanilor el a pretins că a doborât un avion american P-40 Warhawk, iar două B-17
Saburō Sakai () [Corola-website/Science/325119_a_326448]
-
Zero de la Kokutai Tainan care a atacat Baza Aeriană Clark din Filipine. În prima sa lupta împotriva americanilor el a pretins că a doborât un avion american P-40 Warhawk, iar două B-17 le-a bombardat la sol. Sakai a zburat în misiuni a doua zi, pe vreme rea. În a treia zi a bătăliei, el a doborât un bombardier american B-17 Flying Fortress, condus de căpitanul Colin P. Kelly. Acesta a fost primul B-17 doborât în timpul războiului din Pacific, Sakai
Saburō Sakai () [Corola-website/Science/325119_a_326448]
-
fost cel de al doilea as de aviație cu cele mai multe victorii aeriene după colegul său din "Luftwaffe" pilotul Erich Hartmann. Barkhorn s-a înrolat în "Luftwaffe" în anul 1937 terminându-și perioada de pregătire ca pilot în 1939. Barkhorn a zburat în prima sa misiune de luptă în mai 1940 în timpul Bătăliei Franței apoi în Bătălia Angliei fără să înregistreze vreo victorie aeriană. Odată cu atacarea Uniunii Sovietice (Operațiunea Barbarossa), unitatea lui Barkhorn, JG52 a fost transferată în Est. Prima lui victorie
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
-a victorie aeriană. Cu toate că este al doilea as al tuturor timpurilor, Barkhorn nu a primit Diamantele pe lângă Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar și Săbii după ce a obținut a 300-e victorie a sa la 5 ianuarie 1945. Barkhorn a zburat în 1.104 misiuni de luptă și a fost creditat cu 301 victorii pe Frontul de Est împotriva Forțele Aeriene ale URSS a Uniunii Sovietice pilotând avionul Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190D-9. El a zburat cu faimoșii "Jagdgeschwader
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
1945. Barkhorn a zburat în 1.104 misiuni de luptă și a fost creditat cu 301 victorii pe Frontul de Est împotriva Forțele Aeriene ale URSS a Uniunii Sovietice pilotând avionul Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190D-9. El a zburat cu faimoșii "Jagdgeschwader 52" (JG52) pe lângă ași ca piloții Erich Hartmann și Günther Rall, și în "Jagdgeschwader 2" (JG 2). Avionul pilotat de asul : Pentru a vedea detalii despre unitățile germane vezi Organizarea Luftwaffe Lista așilor din cel de-al
Gerhard Barkhorn () [Corola-website/Science/325120_a_326449]
-
și își dă seama de activitățile criminale. Când studenții revin la masă, Arbuthnot le oferă acestora câte un pahar de vin și propune un toast, dar el nu bea, scuzându-se că nu vrea să fie prea beat pentru a zbura în avionul său privat. El pufăie dintr-un trabuc imens și spune: Nu vă faceți griji, nu am turnat din vinul rău." O secvență de final îi arată pe toți cei cinci studenți prăbușiți pe podea, cu Norman stând în
Ultima cină (film) () [Corola-website/Science/325148_a_326477]
-
iulie 1939 al revistei "Astounding Science Fiction". Ea a devenit astfel a treia povestire publicată de Asimov și prima care a apărut în această prestigioasă revistă. În anul 2008 Clifford McKenny povestește cum șeful său, John Harman, se pregătea să zboare spre Lună cu racheta "Prometheus" în anul 1973. Pe 14 iulie 1973, cu o zi înaintea lansării, ziarul "Clarion" îl acuză pe Harman de blasfemie, pentru că îndrăznește să profaneze cerurile cu racheta sa, avertizând guvernul că, dacă nu se ia
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
început soldații unioniști cu confederați care fugeau și a ordonat soldaților săi să nu tragă în ei. Gregg era parțial surd și, deși era călare în fața liniilor sale, nu i-a auzit pe federalii care soseau și nici gloanțele care zburau în jurul lui. A fost împușcat în coloana vertebrală și a murit după două zile. Rezervele confederate—diviziile generalilor de brigadă Jubal A. Early și William B. Taliaferro—au intrat în luptă din spatele poziției inițiale a lui Gregg. Inspirați de atacurile
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
felicitat pe military. Ziua de 1 mai a debutat cu atacul aerian cu numele de cod “Black Buck 1”, primul dintr-o serie de cinci aracuri similare asupra aerodromului din Stanley. Un bombardier Avro Vulcan, decolat din Insula Ascension a zburat cca.8000 mile nautice (cca. 14,800 km), lansând bombe convenționale asupra pistelor de aterizare, după care s-a întors la bază. Misiunea, extrem de complexă, a necesitat mai multe realimentări în zbor, inclusiv realimentarea avioanelor cisternă. Nu se poate aprecia
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
dispuneau de un sistem de rachete aer-aer eficient, au fost utilizate pe post de momeală pentru Sea Harrier. Acest sistem de folosire a avioanelor momeală a fost dezvoltat prin formarea unui escadron specializat, Escuadrón Fénix, format din avioane civile ce zburau 24 de ore din 24, simulând atacuri asupra flotei britanice. Într-unul din aceste zboruri, un avion pilotat de vice-comandorul Rodolfo De La Colina a fost doborât, pilotul pierzându-și viața. A fost ofițerul cel mai înalt în grad care și-
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
prin imaginile înspăimântătoare de la fața locului, a arătat întregii lumi duritatea războiului. Posturile de televiziune au transmis în direct imagini de la fața locului. Telespectatorii britanici au putut vedea în direct elicoptere încercând să salveze soldații britanici din navele în flăcări, zburând printr-o deasă perdea de fum, morți și răniți. Pierderile britanice s-au ridicat la 48 de militari uciși și 115 răniți. Trei piloți argentinieni au fost de asemenea uciși. Atacul aerian argentinian a întârziat cu două zile atacul final
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
găsește între șoseaua dintre Stanley și Mount Pleasant, și litoral, a fost curățată, fiind deschisă publicului, eliberând o bucată de litoral de cca. 2 km de-a lungul Mullet's Creek. Pe toată durata conflictului, numeroși corespondenți de război au zburat la Port Stanley, la bordul avioanelor militare, pentru a transmite știri direct de la fața locului. Întorși în Buenos Aires, aceștia au raportat despre “eroismul armatei și succesele acesteia”. Ofițeri ai serviciilor de informații, au fost detașați la agențiile de presă pentru
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
a realimenta la Barcelona la 13:15. În timpul opririi, echipa Torino a servit masa de prânz și s-a întâlnit cu echipa AC Milan care se deplasa la Madrid. Avionul a decolat din Barcelona la ora 14:50, urmând să zboare deasupra orașelor Cap de Creus, Toulon, Nisa, Albenga și Savona. Vremea în zona din apropierea orașului Torino era foarte rea; vizibilitatea la aeroport era de 1.200 m cu nori la altitudinea de 400 m. De la Savona, avionul ia direcția nord
Tragedia aeriană de la Superga () [Corola-website/Science/324700_a_326029]
-
scăzută (40 metri). Turnul solicită și el să i se comunice poziția aeronavei. După câteva minute de tăcere, la 16:59 primește răspunsul: "Quota 2.000 metri. QDM su Pino, poi tagliamo su Superga." La apropierea de Torino, aeronava a zburat pe o vreme de furtună și a avut parte de ceață și vizibilitate scăzută. Ea a fost forțată să coboare la o altitudine mai mică pentru a avea o vizibilitate mai bună. La nord de Pino Torinese, care se află
Tragedia aeriană de la Superga () [Corola-website/Science/324700_a_326029]
-
porunci oștenilor să surpe scările și schelele. - Ce facem, ce facem, se-ntrebau meșterii? - Las că vă scap eu și de asta, le zice Dan. Din șița rămasă le face la toți haripi, le leagă de mâini, se închină și zboară care-ncotro. Manole sări primul dinjos de mânăstire, apoi ceilalți și unde cădeau din lacrimile lor se formau izvoare cristaline. Pe unde căzură se făcură văi cu așezări omenești. La noi Valea lui Dan, Dănești și Valea Danului. Toți dănenii
Valea Danului, Argeș () [Corola-website/Science/324852_a_326181]
-
și de o muzică sacră, dar și lumea exterioară, raportată la flori. Concluzia este cea conturată în urma discuției cu Ascetul: Dumnezeu comunică cel mai bine prin copii, prin flori și prin păsări, dar nu prin toate, ci prin cele care zboară cel mai aproape de Călcâiul Domnului.
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
profesorul: cu un copil (Petre Țăranu), cu directorul școlii (Horia Popescu) la care preda profesorul, cu Tapiru (Jorj Voicu) și cu Corina (Vasilica Tastaman), soția Tapirului. Fiecare oferă un alt răspuns la întrebarea extraterestrului. Soția Tapirului afirmă că profesorul a zburat în Cosmos cu racheta și că ar fi produs în acel vehicul forme de viață din apa mării. Călătoria a durat 2 milioane de ani. În acest timp, s-a născut un copil pe nume Ol (interpretat la maturitate de
Comedie fantastică (film) () [Corola-website/Science/326255_a_327584]