137,849 matches
-
greși creator" a fost atins, iar Bradbury se declară uluit că "e nevoie de atât de mulți critici să ne ajute să nu înțelegem nimic". Iată o frază care etichetează interesant spiritul vremii: Bătea peste toate vântul schimbării și venise vremea lectorului modern, care nu mai citește niciun rând. Mensonge e o distopie a criticii literare. Niciodată auzit, văzut, identificat, Mensonge este un mister. N-a scris nimic, dar cartea lui a fost publicată și s-a epuizat. El e autorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
elementele în adevărata lipsă de orice legătură. Marele Mensonge declară: "Aceasta nu este cartea pe care nu am scris-o, ... și refuz s-o recunosc ca nefiind a mea". În concluzie, La Fornication este "cea mai mare operă necitită a vremii noastre", ori, cum zice un titlu din bibliografia imaginară, o "Fabula Rasa". Spre deosebire de celelalte romane ale lui Bradbury, care se bizuiau mai mult pe umor, pe nevoia autorului de a fi susținut de râsul lectorului, Mensonge are o teză, deconstruiește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar cu o înțelegere care sugerează o oarecare duioșie. Ei se cunosc la o petrecere pentru tinerii "reds" (roșii) din cartier. Brownjohn nu discută nimic despre părerile lor politice. Demonstrația, pregătirile pentru petrecere sunt simple pretexte de a-și petrece vremea cu alți tineri. Îmbătrânirea este pentru ei o altă planetă, ceva ce nu li se poate întâmpla. Au resentimente tipic adolescentine față de părinți și sunt de-a dreptul convinși că nu vor îmbătrâni la fel și mai ales că în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
albe ci, mult mai ingenios, resentimentul creatorului la adresa nevoii de compasiune a personajelor tradiționale. Tânărul romancier Brownjohn este un Desperado, prin zgârcenia cu care se implică în text. Există în principal în roman "mânie și frustrare", multă stângăcie, irosire de vreme și idealuri, care sunt în fond false idealuri abia ghicite (dar pe care un est-european le urăște dinainte), o imensă singurătate. Aici duce drumul romancierului Brownjohn: fiecare cu lumea lui. Ne simțim însă direct amenințați atunci când Tony intă în marș
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o mare greșeală. Însingurarea era starea de spirit definitorie a poeziei romantice. Valoarea ei a oscilat de-a lungul istoriei romanului, de la bizar la lăudabil. Ea este ingredientul esențial pentru eroul Desperado. Personajele lui Huxley sunt disperat de singure, la vremea când romanul încă se delecta construind comunități și rezemând arhitecturi narative pe stâlpi sociali, creând familii pentru indivizi (v. Forsyte Saga de Galsworthy). Bernard Marx, exact ca Winston Smith din 1984 de Orwell, caută însingurarea, iar John, odată luat din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
odată luat din rezervație, se sinucide din cauza presiunii sociale, total opuse înclinației lui Shakespeariene. Singurătatea e un timp necesar de gândire, iar pentru autorii Desperado ea e un lucru de la sine înțeles. Huxley o pune pe primul plan într-o vreme când romancierii o suspectează și o dau deoparte. Iată unul din motivele pentru care Huxley e Desperado avant la lettre. Imaginația politică e preferata autorilor Desperado până la căderea Cortinei de Fier. Huxley își încearcă puterile în acest spațiu în Brave
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Deducem că această respingere se leagă de faptul că pictorul e asociat cu înfrângerea Japoniei. Idealurile lui au dus într-acolo. Cum Noriko are din nou un pretendent, Setsuko, fiica mai mare, îl sfătuiește pe Ono să ia măsuri din vreme. Ea se așteaptă ca Ono să-și dezmintă vechiul crez, vina de azi, greșeala de a fi luptat pentru idealuri ce i-au distrus țara. Ce face Ono? Nu ne e greu să ghicim de ce se duce la Matsuda (fost
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe Kuroda la închisoare, deși a făcut-o, se consolează el, fără să-și dea seama, fără să fie acest lucru în intenția lui. Pe când era membrul influent al unui comitet de stat, Ono l-a turnat pe Kuroda. La vremea aceea, Kuroda milita pentru direcția în care Japonia merge în prezent. Kuroda este deci omul prezentului, influent, cu putere și faimă, cum a fost și Ono cândva. Ono ar vrea să ne convingă că pictorul Kuroda e un nerecunoscător, că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a murit în război? Romanul e o constantă revelație mult așteptată, o succesiune de afirmații laconice care ne fac să cercetăm atent fiecare cuvânt. Istoria are o oarecare cronologie. Câteva persoane importante se sinucid pentru a-și ispăși naționalismul din vremea războiului: directorul unei companii, un compozitor cunoscut. Se vorbește mult pe străzi de criminali de război, care sunt mai puternici ca oricând. Ono însuși simte nevoia să-și liniștească rudele că n-o să-și ia viața, dar i se răspunde
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu aveau mare lucru în comun. Doris May Taylor s-a născut la 22 octombrie 1919 în Iranul de azi (pe atunci Persia), la Kermanshah, de unde familia Lessing s-a mutat în 1925 în colonia britanică din actualul Zimbabwe (la vremea aceea Rodezia de Sud), în speranța că ferma africană le va aduce un trai mai bun ceea ce nu a fost cazul, din păcate. Tatăl, Alfred Cook Taylor, fost căpitan în armata britanică, lucrase la o bancă în Iran și nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dat autoarei numele ce va fi asociat cu Nobelul, a plecat din Africa în Germania și a fost ucis în 1979 în împrejurări neclare, în momentul când devenise un personaj foarte important în Germania Democrată. Probabil că pentru o (scurtă) vreme cei doi au avut același vis. Pentru acest "vis" (care în sud-estul Europei s-ar traduce mai mult cu "coșmar"), Doris Lessing lasă în urmă doi copii mici: Le-am explicat că are să vină vremea ca ei să înțeleagă de ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Probabil că pentru o (scurtă) vreme cei doi au avut același vis. Pentru acest "vis" (care în sud-estul Europei s-ar traduce mai mult cu "coșmar"), Doris Lessing lasă în urmă doi copii mici: Le-am explicat că are să vină vremea ca ei să înțeleagă de ce plec. Aveam să schimb lumea aceea hidoasă, aveam să le dau o lume frumoasă, o lume perfectă, din care vor dispărea ura de rasă, nedreptatea etc. Declarația (extrasă din volumul I al autobiografiei autoarei) e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e vitală și debordantă. Ea scrie tot timpul, fără oprire: Sunt obsedată. E o psihoză. Termin o carte. Ce eliberare superbă a plecat, s-a dus la editură, gata. Sunt fericită. Nu mai trebuie să fac nimic. Pot să pierd vremea. Ba nu. Îmi irosesc viața, n-am niciun rost pe lume. Gătit, drumuri... N-am scris, e o zi pierdută, nu sunt bună de nimic. Nici vârsta nu-i poate sta în cale: Anul trecut înainte de Crăciun am avut un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mă sperie. Acum mă gândesc tot timpul la moarte. Brațul drept e brațul morții. Nici măcar nu puteam vorbi ca lumea... Memento mori. Mă întreb cât timp mai am. Înainte să încep să scriu, mă întreb dacă merită. O să am oare vreme să termin? Și totuși autoarea declară că viața e din ce în ce "mai frumoasă" cu cât înaintează în vârstă. "Pe neașteptate, ești în vârstă, devii anonim. Nu te mai vede nimeni. Ești încântător de liber". Pentru ultima "treime" a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The British Museum Is Falling Down (British Museum se dărâmă, 1965) este al treilea roman publicat de Lodge. Dedicația este în parte pentru Malcolm Bradbury (din vina căruia am încercat să scriu un roman hazliu). Cei doi au predat o vreme la aceeași catedră de engleză a universității din Birmingham, la începutul anilor '60. Cum spune însuși Lodge, au "devenit foarte curând prieteni și colaboratori". Cel de-al treilea roman e într-adevăr pornit pe râs. Autorul a avut în vedere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
două și vrei să fii gata să-l închizi. Când e vorba de film, n-ai de unde să știi, mai ales în zilele noastre, când structura unui film e așa de liberă, când filmele sunt mult mai ambigue decât pe vremuri. N-ai de unde să știi care scenă va fi ultima. Filmul se derulează, oamenii acționează, se mișcă, beau, vorbesc, și-i urmărim. În orice moment ales de regizor, fără niciun avertisment, fără ca lucrurile să ajungă la vreo rezolvare, sau să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
putea fi. Atmosfera, însă, e realistă. Lodge o ridiculizează din răsputeri. O carte care se auto-batjocorește supraviețuiește destul de greu. Prins în joc, lectorul urmează pilda cărții, desființând-o, ucenic conștiincios al unui autor nechibzuit, care nu s-a gândit la vreme la consecințe. * * * Nice Work (1989) e un cu totul alt fel de roman. Meditativ, profund, psihologic, lipsit de cheful de râs de până acum, fără a pierde însă foarte necesarul simț al umorului. Locul acțiunii este aceeași catedră de engleză
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
așadar, nevoie de un Nobel pentru a-l reduce la tăcere pe Harold Pinter, înfocatul comentator al politicii anglo-americane din acest moment, marea 'pacoste' protestatară, cum se descrie el însuși. Harold Pinter este omul-media al zilelor noastre. Deși în ultima vreme scrie teatru rar chiar și înainte era cunoscut mai ales pentru piese scurte, un act, maximum o oră Harold Pinter e omniprezent (sau poate tocmai de aceea, spun malițioșii): radio, televiziune, ziare, conferințe. Teatrul și politica sunt pasiunile lui și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
malițioșii): radio, televiziune, ziare, conferințe. Teatrul și politica sunt pasiunile lui și ne-am putea întreba dacă, de-a lungul vieții, n-a făcut politică în teatru (ceeea ce el însuși infirmă în 1966 dar confirmă din ce în ce mai des în ultima vreme) și să îndrăznim oare? teatru în politică. Politica lui se ocupă de putere (puterea președinților, primilor miniștri, tactica financiară, dar mai ales puterea propagandei, a limbajului viclean folosit). Puterea cuvintelor de a înșela așteptările este și motivul pentru care s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în prezent critica academică cea mai puternică pentru moment nu scutește pe nimeni). Se menționează ades că a pătruns în programele universitare și acest lucru i-a adus o sporire a popularității. Să ne amintim că Joyce își dorea, la vremea lui, să producă o carte care să dea de furcă veacuri la rând învățaților. Concentrarea, ambiguizarea, sunt procedee moderniste. Ce face Pinter nou este să le îmbrace într-o haină comună. Citim și ni se pare banal. E atât de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
simplifică la sânge. Nu e o ușurare că nu avem ce descifra la Pinter. E o mare povară, fiindcă dacă e să ne luăm după el trebuie să-l reconstruim. Concentrarea a fost și maxima preocupare a lui Eliot la vremea lui. El visa să "elimine poezia" ("cut out the potery"), tot așa cum Pinter visează să reducă cele spuse pe scenă, să concentreze dialogul în cât mai puține cuvinte: Grija mea esențială este să construiesc structura cum vreau eu. Rescriu piesa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reducă cele spuse pe scenă, să concentreze dialogul în cât mai puține cuvinte: Grija mea esențială este să construiesc structura cum vreau eu. Rescriu piesa de trei ori dar în final trebuie s-o lași cum a ieșit. Vine o vreme când îți spui, Asta e, atâta pot să fac. Singura piesă care se apropie cât de cât de o entitate structurală satisfăcătoare pentru mine este The Homecoming. The Birthday Party și The Caretaker au prea mult text. Scopul meu e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu nimic legate de seriozitatea inovației moderniste. O oază de poezie tradițională în creația unui poet care a declarat război tuturor procedeelor tocite de vreme, Possum deschide o ușă secretă în labirintul interior al lui Eliot. Old Possum's Book of Practical Cats e o imagine inedită în peisajul interior al temătorului Eliot, o imagine a lumii văzute prin ochii adultului care privește tandru la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ezită în fața creației: dacă mă arăt privirii o să fiu oare eu, ori doar începutul altei povești? (romanul) Într-un lung dialog cu masteranzii și doctoranzii (2006), aflăm că autorul nu se simte în stare să scrie despre el însuși, despre vremea în care trăiește. Romanele lui sunt poveștile altora, de preferință eroi din alte vremuri. Dată fiind această nevoie acută de impersonalitate (oare nu pretindea și foarte personalul T.S. Eliot că e impersonal?), volumul de poezie (începutul carierei scriitoricești a lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
altei povești? (romanul) Într-un lung dialog cu masteranzii și doctoranzii (2006), aflăm că autorul nu se simte în stare să scrie despre el însuși, despre vremea în care trăiește. Romanele lui sunt poveștile altora, de preferință eroi din alte vremuri. Dată fiind această nevoie acută de impersonalitate (oare nu pretindea și foarte personalul T.S. Eliot că e impersonal?), volumul de poezie (începutul carierei scriitoricești a lui Peter Ackroyd) este un incredibil striptease sufletesc. Autorul dă istorisirea la o parte. El
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]