137,849 matches
-
sau feminitate. Ea mărturisește că-și folosește propria viață ca suport narativ, își descrie afectivitatea fără ascunzișuri, fără nici cea mai mică dorință de a-și masca identitatea. Având în vedere că poeții Desperado de obicei mai ales în ultima vreme se ascund după istorii inventate, își apără cu grijă intimitatea, trebuie să vedem în Fleur Adcock un paradox: e aspră în relația cu ea însăși (și cu lectorul), dar generoasă în dezvăluiri. O putem cunoaște bine din text. Lectorul o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
așteaptă sfârșitul. Gând crud, în versuri de o cruzime sugestiv pusă în cuvinte: Cum zăceai pe nisipul alb, cu capul pe o piatră, surâzând, (încercuit de scoici moarte), m-am apropiat și mi-ai spus, întinzând brațul, "Culcă-te". O vreme, așadar, am stat întinși calzi în nisip, vorbind, fumând, relaxat; în vreme ce marea scrâșnea în urmă lustruia pietrele și măsura ziua. Am ațitpit ușor, și am alunecat într-un vis al prăbușirii ca o peșteră. Toate miturile peșterii, toate miturile tunelului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vorbește. Pentru poeții Desperado, firescul nu poate lipsi. Pentru ei rima e o monotonie care ucide interesul lecturii. Brownjohn scrie deci cât mai accidentat cu putință: Acum douăzeci de ani eram indivizi egocentrici Într-un timp compromis. Ne revoltam, erau Vremuri cumplite, dar în fond ne plăcea, Sentimentul în sine era o bucurie. Palindrom e un poem despre generații, așa cum era poemul lui Yeats După doi ani, cu un plus de relativitate. Fiecare generație trăiește intens și apoi se retrage, iar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cumplite, dar în fond ne plăcea, Sentimentul în sine era o bucurie. Palindrom e un poem despre generații, așa cum era poemul lui Yeats După doi ani, cu un plus de relativitate. Fiecare generație trăiește intens și apoi se retrage, iar "vremurile sunt din ce în ce mai rele". Brownjohn pare mai puțin aprins decât Yeats cuvintele lui nu sunt nici pe departe la fel de spectaculoase și cu iz tragic dar adevărul este că, în felul lui tăcut, "mut", el e la fel de intens ca și Yeats. Intensitatea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
are vârstă. De la Modernism la Desperado, tragedia a părăsit poemul și spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că mă apropii de vremea părului cărunt, mă tem de mască mai mult decât de țeasta de sub ea. Again (Iar) e un alt joc de-al lui Fainlight cu basmul. Prințul, "care a fost cândva broască țestoasă" și a rămas cu prințesa până la adânci bătrâneți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
puternică în poezia lui Fainlight. Poșeta e a ei și e plină cu fleacuri, care au toate mirosul ei: bomboane de mentă, ruj, pudră. Dar mai sunt în ea și niște scrisori. Aflăm foarte lent: scrisori de la tatăl poetei, din vremea războiului, citite iar și iar, mototolite de vreme: Poșeta veche de piele a mamei, plină cu scrisori pe care le-a purtat la ea tot războiul. Izul poșetei mamei: bomboane de mentă ruj și pudră Coty. Scrisori mototolite și roase
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei și e plină cu fleacuri, care au toate mirosul ei: bomboane de mentă, ruj, pudră. Dar mai sunt în ea și niște scrisori. Aflăm foarte lent: scrisori de la tatăl poetei, din vremea războiului, citite iar și iar, mototolite de vreme: Poșeta veche de piele a mamei, plină cu scrisori pe care le-a purtat la ea tot războiul. Izul poșetei mamei: bomboane de mentă ruj și pudră Coty. Scrisori mototolite și roase la colțuri, desfăcute citite și mereu împăturite la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
școala de fete din partea locului. Această căutare a unui stil era doar o față a imaturității mele de ansamblu. Se poate invoca faptul că războiul nu era un moment bun pentru a începe să scrii poezie, totuși marii poeți ai vremii Eliot, Auden, Dylan Thomas, Betjeman comunicau fără opreliști... Aceasta este deci starea de spirit ce domnește în The North Ship (1945). Poemul care dă și titlul volumului, numit "legendă", modifică accentele cuvintelor, creează o imagine ce amintește de Coleridge. Emily
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o temă nouă. Sufletul poetului aleargă să recupereze anii pierduți, se oprește în loc, se contemplă. Se naște poemul: Să fie doar trecutul? Florile, poarta Parcuri încețoșate, motoare, sfâșie Doar fiindcă s-au dus; tu Îmi strângi inima fiindcă a trecut vremea peste tine. Propozițiile curg natural, făcute parcă pentru muzică. Ritmul e atent modelat: curgerea e punctată de întreruperi fulgerătoare. Poetul se deconspiră ca personaj: Eu, a cărui copilărie E un plictis uitat... E uitat și Eliot. Larkin se concentrează asupra
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
evanescența ei. Viața e cu totul altceva decât "hârtia nereciclată" pe care poposește o floare neadevărată. Poemul Nori strecoară un foarte trecător "mai" în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi viu, dar inteligența lui trage cu ochiul la ce vine după bucurie, și această tentație de a vedea lucruri interzise stării de bine face
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Tandrețea cu care cercetează trupul iubit (spate, craniu, picior, piele, inimă, vârstă, mijloc, mână) e și ea o formă de apărare, tristă și neputinicoasă. Trupul e pentru Szirtes încântare și exasperare deodată ("Ereditatea murmură în gene jalea bolilor"). Într-o vreme obsedată de demitizarea sentimentului, de golirea lui până ce nu rămâne decât sexul din el, o vreme ce se desfată cu vulgarități și reduce inexprimabilul la dimensiunea vorbei banale, tandrețea lui George Szirtes ocrotește basmul. Poemele lui se clădesc pe o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea o formă de apărare, tristă și neputinicoasă. Trupul e pentru Szirtes încântare și exasperare deodată ("Ereditatea murmură în gene jalea bolilor"). Într-o vreme obsedată de demitizarea sentimentului, de golirea lui până ce nu rămâne decât sexul din el, o vreme ce se desfată cu vulgarități și reduce inexprimabilul la dimensiunea vorbei banale, tandrețea lui George Szirtes ocrotește basmul. Poemele lui se clădesc pe o filozofie a iubirii. Versurile în care el descrie apropierea fizică sunt timide și totuși directe, copleșitor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timpuriu pentru a vorbi de nostalgie, Szirtes trăiește în poeme bucuria de a fi scăpat torturii totalitare. Poemul descrie o Budapestă tristă, posibil apăsată încă de comunism, iar printre rânduri descifrăm sentimentul de ușurare al poetului că a scăpat la vreme. Găsim aluzii politice la opresiunea totalitară în Ospiciu: lipsa libertății de exprimare (dublată de o imensă libertate a gândurilor individului), ospiciul ca unic refugiu pentru disidenți. "Ospiciul" e singurul adăpost pentru cei ce vor să fie liberi, să gândească independent
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
urma urmei. LV. Scrii romane visătoare. Construiești o narațiune à contre coeur, care avansează în ciuda ei înseși, împinsă la drum de o inteligență bântuită. Când începi un roman nou, ce e mai important, mintea (inundată de ecouri din arte și vremi) ori sufletul (asaltat de un irezistibil lirism)? PA. Mintea este suflet. 5 octombrie 2001 4.2. Peter Ackroyd: "Fiecare carte e o rațiune de a fi" Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, Universitatea București, l-a avut invitat la 9
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în text, însă intenția mea a fost să reconstitui figura stranie a Doctorului Dee; de când eram student m-a interesat necromanția. Este una din figurile pe care le am mereu în minte. Mi-am dorit să redau viață Londrei acelor vremi. În ce privește sensul ascuns, generat de starea mea de spirit, acela nu depinde de mine. Țelul meu conștient a fost să recreez Londra veacului al XVI-lea și s-o pun în oglindă cu Londra veacului XX. Student: Spuneați că nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de-a face cu intenția mea. Dacă teoria se află în narațiune, e-n ordine. Alții mă citesc doar pentru intrigă, ceea ce e la fel de bine din punctul meu de vedere. Unii caută conștiința istorică evocată... Orice lectură e bună, câtă vreme sunt citit. Student: Unii eroi ai Dvs, cum ar fi Nicholas Dyer, recurg la ocultism pentru a comunica cu trecutul, cu spiritul morților. E oare vorba de vreo influență literară, ori sunteți pasionat de cunoașterea de dincolo de rațiune, de logică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vrea să vă întreb, în Hawksmoor, nu v-a fost greu să scrieți în limba secolului al XVIII-lea? PA: După o perioadă de ucenicie, nu. M-am așezat în sala de lectură de la British Library, care se afla pe vremea aceea în British Museum, și am citit tot ce-am găsit din perioada aceea, cam între 17210-1720, dacă nu mă înșel. Nu conta ce fel de carte e, un tratat despre ciuperci, o carte despre haine, descântece... Trebuia să absorb
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
așezat pe scris și, când am terminat, au fost gata. Când, însă, cărțile au un miez istoric mai important, trebuie să te cufunzi în cultura de atunci înainte să te apuci de lucru. Student: Când vă cufundați într-o altă vreme, despre care urmează să scrieți, o faceți fiindcă vreți Dvs s-o cunoașteți, ori fiindcă v-ar place să trăiți în ea și s-o descrieți din această persepectivă? PA: Vreau s-o înțeleg, sigur că da, și aceasta e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori fiindcă v-ar place să trăiți în ea și s-o descrieți din această persepectivă? PA: Vreau s-o înțeleg, sigur că da, și aceasta e una din marile plăceri ale scrisului pentru mine: efortul de a înțelege alte vremuri, mai intâi pentru informație, pentru mintea mea. Nevoia de a înțelege mereu altă perioadă e imperioasă în ce mă privește, și vreau să și trăiesc în ea (sigur, nu la propriu, că nu se poate), s-o locuiesc. E la fel de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca mine au avut aceeași problemă. Shakespeare, de pildă, n-a putut să scrie despre secolul lui. Nu mă compar cu Shakespeare, dar a avut și el același defect, că nu era în largul lui decât când scria despre alte vremuri și alte locuri. Nu este, deci, o problemă neobișnuită, dar e în mod cert o problemă. Student: Să fie, oare, din cauză că nu vă puteți identifica cu personajele Dvs? Poate că, scriind despre anul 2006, ar trebui să vă identificați până la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
citesc de nevoie, pentru următoarea carte, ceea ce sună excesiv de profesionist, dar ce să fac, nu mai citesc decât cu creionul în mână, ca să notez pe margine tot ce am nevoie să știu. Nu mai citesc de plăcere. Nu mai am vreme. Dacă lucrez la cinci-șase proiecte simultan, am nevoie de multe lecturi și, evident, timpul trece cu cărțile pe care le citesc de nevoie. Student: Ce proiecte aveți? PA: Să mă gândesc... Tocmai mi-a apărut în Anglia o scurtă biografie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
secolul XIX. În anii următori o biografie a Tamisei, cam de mărimea biografiei Londrei, iar apoi o biografie a lui Edgar Allan Poe și încă un roman. Lucrez pe trei ani de acum înainte. Student: Nu vă e dor de vremea când citeați doar de dragul lecturii? PA: Mi-aduc aminte de ea. Student: Dar nu vă e dor de ea? PA: Nu tocmai. Cu cât îmbătrânesc sunt mai adunat, mai implicat în ce scriu. Când o să ies la pensie, o să revin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
puterea ei de pătrundere". Din păcate critica literară nu știe să vadă aceste lucruri în ea... LV. Citești mult? Ce preferi, cărți contemporane ori din alte secole? Literatură engleză ori universală? Citești repede? AB. Citesc foarte încet, atât cât am vreme, recitesc clasicii iar și iar, și mă țin la curent cu ce se scrie acum, pe cât pot (prea puțin). LV. Te-a înțeles critica literară? AB. Uneori chiar îi sunt recunoscător pentru tenacitatea și puterea de analiză a unora dintre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
steaua galbenă" și "norocul" care te-a "ferit de Holocaust". Intrăm în secolul XXI. Îți închei poemul cu: "...ce părea mai personal și unic în mine/ Descopăr că depinde de timpul și de spațiul meu". Îți adaptezi temele vâstei și vremilor? Ai emoții de o mobilitate incredibilă. Încerci programatic să inovezi acest vechi meșteșug? RF. Da, sunt încredințată că lectorul atent observă cum se schimbă temele mele cu trecerea anilor. Cred că și cuvântul îl mânuiesc mai bine (sper că așa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în poemele de tinerețe. Alt poet pe care l-am studiat în tinerețe a fost Robert Graves. Amândoi erau foarte legați de lumea clasică, și eu asemeni lor. Eliot ne-a influențat pe toți cei din generația mea, dar cu vremea a devenit mai interesant pentru mine să mă ocup de poeții care la rândul lor l-au influențat pe el: poeții clasici latini, Milton, poeții metafizici englezi și bineînțeles poeții francezi ai secolului XIX, cum ar fi Baudelaire, Corbière, simboliștii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]