137,849 matches
-
2001 4.6. Ruth Fainlight: New York LIDIA VIANU: Te-ai născut la New York. Cum era orașul în copilăria ta? RUTH FAINLIGHT: M-am născut la New York, mai exact într-o maternitate pe Grand Concourse din Bronx, în mai 1931. La vremea aceea, dacă e să ne luăm după ce mi s-a spus, era un cartier agreabil, cu străzi largi și blocuri noi pentru familii tinere din clasa de mijloc, multe dintre ele de evrei. Dar familia mea s-a mutat în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
emigranți care au venit în SUA la începutul secolului XX. S-a născut într-un oraș care se afla atunci în Imperiul Austro-Ungar, apoi a devenit românesc, polonez iar acum e în Ucraina. Uneori cei ce ne vizitau familia la vremea aceea, în anii '30, erau refugiați din Germania ori Austria. Vecina și cea mai bună prietenă a mamei era o italiancă, și de multe ori eram în bucătăria ei când stăteau de vorbă și râdeau. Așa că eram obișnuită să fiu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de mașină. Mătușa mea Ann, care locuia acum aproape de Washington DC, unde lucra soțul ei, a venit s-o ia pe mama de la spital și pe noi de la școală, ca să stăm cu ea în Arlington, Virginia. Viața mea culturală la vremea aceea consta din orele de artă pentru elevi sâmbăta dimineața, la galeria de pictură Corcoran din Washington, după care mergeam acasă și ascultam emisiunea de operă din matineu, de la opera metropolitană din New York, cu mătușa mea, mare iubitoare de operă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mărturisesc că nu la Yeats mă gândeam. E vorba de teama disperată că am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și inteligenți. LV. I Have Seen Worse Days Turn se încheie tot cu un vers memorabil: "Cum schimbăm vremea sângelui?" Păstrezi ce e mai bun pentru ultimul vers... EF. Încerc să-mi sfârșesc poemele într-un mod memorabil, folosind uneori chiar și rima pentru a întări finalul. Atunci când scriam poezie cu gândul la versul liber american, nu mă prea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mele trei romane (inclusiv Thinks...), poate ca să abordez emoțiile "tandre" asociate cu iubirea și moartea. Ca mai toți cei atrași de literatură, am scris ceva poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. LV. Cum vezi finalul ideal pentru un roman? Ai distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au făcut și scriitorii Fluxului conștiinței. Deosebirea este că tu nu o faci doar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
i-a preocupat pe Lessing, Burgess, Golding. Nu revii la ea în alte romane. Este aici un interes distopic, caracteristic unui Desperado. DL. The Picturegoers e un roman foarte timpuriu, imatur, care reflectă influența lui Graham Greene asupra mea la vremea respectivă. Harry derivă oarecum din Pinkie, gangsterul adolescent din Brighton Rock de Graham Greene. Nu se bazează pe experiență personală sau observație. Nu m-a interesat niciodată să descriu comportamente violente sau psihopate, ca autorii de care vorbești, și asta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că universitarii se vâră în situații hilare și, chiar când nu-i persiflezi direct, (v. Nice Work), nu reziști tentației de a inventa paralelisme ironice. Bradbury se află exact în aceeași situație. Și el a fost universitar. Ați predat o vreme la Birmingham împreună. Cu ce ochi privești statutul tău de universitar? Ajută la scrisul romanelor? Sau al criticii? DL. Am fost profesor universitar între 1960-1987 (cu jumătate de normă în ultimii trei ani), apoi m-am pensionat mai devreme, pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deseori dor de acea corporalitate ne-englezească, fără rușine, de gesturile medieraneene. Merg mai repede decât absolut toți cunoscuții mei, chiar dacă n-am o țintă precisă. În metrou era mai cald decât în iad, trenurile nu aveau aer condiționat la vremea când a fost construit, și erau asurzitoare. Dacă erai pe peron când huruia trenul, puteai să urli cât te țin puterile la urechea celui ce te însoțește, că tot nu te auzea. Giuliani, primul nostru primar republican după foarte multă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
când a fost construit, și erau asurzitoare. Dacă erai pe peron când huruia trenul, puteai să urli cât te țin puterile la urechea celui ce te însoțește, că tot nu te auzea. Giuliani, primul nostru primar republican după foarte multă vreme, a pus ordine în toate. N-am idee ce-a făcut cu oamenii străzii, poate i-a mutat la New Jersey. Simt adesea nostalgia unui New York murdar și periculos, cu toate că nu-mi dădea prin minte că e periculos la vremea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vreme, a pus ordine în toate. N-am idee ce-a făcut cu oamenii străzii, poate i-a mutat la New Jersey. Simt adesea nostalgia unui New York murdar și periculos, cu toate că nu-mi dădea prin minte că e periculos la vremea aceea. Când a încercat însă Giuliani să ne curețe și arta, opunându-se unei expoziții a lui Chris Offili, care folosește în pictura lui bălegar de elefant, New Yorkezii s-au unit și l-au pus la punct. New York-ul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
plătească servitorii necesari unor astfel de case mari, dintre care multe au fost împărțite în apartamente ori pensiuni, ca și numărul 7. Tocmai de aceea au și putut bunicii mei, dat fiindcă au avut norocul să aibă de lucru în vremea recesiunii, să-și permită să cumpere casă într-o zonă care e acum iar scumpă și foarte căutată. Chiar și aici, puține clădiri sunt tocmai din 1829, anul când s-a înălțat casa noastră. Mulți New Yorkezi locuiesc în clădiri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imaginile tale poetice? Care e pecetea New York-ului asupra sufletului tău? ES. Zumzăitul traficului pe podul Brooklyn a fost fundalul muzical al copilăriei mele, chiar am scris un sonet despre el, pentru a mi-l apropia din nou. Pentru o vreme măcar. În loc să mă apropii de Crane (și Walt Whitman a scris despre pod), am decis să sfâșii tot și am comparat cablurile de susținere cu o harpă. Construcția podului a fost supravegheată zice motto-ul poemului de Emily Roebling (al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
place și să-mi citesc cu voce tare poemele, îmi plac festivalurile unde cunoști o groază de scriitori. Ador muzica poeziei, felul cum se interferează viața autorului cu viața poemului la lecturile publice. Așa că sper ca ele să continue multă vreme de aici înainte! LV. Scrii direct în computer poezie, ori ai nevoie să simți creionul, hârtia? Eliot scria la mașină. Spunea că versurile îi ies mai "staccato". Tu cum scrii? FS. Scriu poezie de mână, pe un caiet cu pagini
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de a stabili un dialog dramatic între personajele în viață și cele ce au murit, între trecut și prezent, lucru care nu se poate petrece ca atare, evident. Poate că în Waterland impresia de amestec reflectă ambiția mea de la acea vreme. Era al treilea roman pe care îl scriam, simțeam că e vremea să risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de a experimenta, pentru a atrage atenția; aveam întotdeauna o justificare estetică. A fost minunat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce au murit, între trecut și prezent, lucru care nu se poate petrece ca atare, evident. Poate că în Waterland impresia de amestec reflectă ambiția mea de la acea vreme. Era al treilea roman pe care îl scriam, simțeam că e vremea să risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de a experimenta, pentru a atrage atenția; aveam întotdeauna o justificare estetică. A fost minunat să creez un context narativ în care să pot include un eseu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu simt că aș participa la vreun efort colectiv. Criticilor le place să facă aceste legături, însă eu cred că adesea se subestimează cât de singular e actul de a scrie. Când scrii un roman e ca o plecare, multă vreme ești singur cu tine. Termenul "Desperado" mă pune pe gânduri. Nu m-aș decrie astfel cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de altă parte, "Desperado" comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie să te
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
privim trecutul ceea ce s-a petrecut. Istoriile ne oferă o perspectivă, dar ne inspiră și un sentiment de trecere, de mortalitate. Nu e nimic trist ori deprimant în aceasta, întrucât istoriile, prin esența și forța lor, sunt o pavăză contra vremii, o flacără în întuneric. Istoriile sunt de partea vieții, sprijină viața chiar dacă povestesc despre moarte. Ever After e în parte o poveste de iubire, care răstoarnă tiparul cunoscut. Începe cu un sfârșit trist și se încheie cu un început fericit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am ajuns în Anglia, am prins limba atât de rapid că după numai un an eram primul într-o clasă de copii englezi. Părinții mei aveau planuri mari cu mine, mă și vedeau doctor sau universitar. A urmat însă o vreme de oarecare mediocritate. Cred că am părăsit harta intelectuală un număr de ani, de la mijlocul până pe la sfârșitul școlii elementare, dar cum părinții mei tot aveau planuri mari, au insistat să nu dau înapoi. Nu mi-a plăcut studiul științelor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din literatura engleză, iar celelalte nișe unde s-ar fi putut refugia tradiția lui Eric Gill ori David Jones, de pildă nu prea-mi inspirau încredere. N-am făcut din câte știu vreun efort anume să fiu vizual la acea vreme, și nici narativ. Am sentimentul că poemele mele de atunci erau hiperactive, hiper-entuziaste. Partea mai întunecată a lui Blake mă descumpănea. Ce s-a întâmplat mai încolo e cu totul altceva. Schimbarea s-a produs cam pe la mijlocul anilor '70, la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici narativ. Am sentimentul că poemele mele de atunci erau hiperactive, hiper-entuziaste. Partea mai întunecată a lui Blake mă descumpănea. Ce s-a întâmplat mai încolo e cu totul altceva. Schimbarea s-a produs cam pe la mijlocul anilor '70, la scurtă vreme după moartea mamei. Principala mea preocupare era să ocolesc tot ce-mi apărea neadevărat. Începusem să scriu fiindcă voiam să spun adevărul așa cum îl văd eu: complex, contradictoriu, greu accesibil, frumos și descumpănitor. Aceasta a fost prima mea percepție și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în care s-au născut! Ca de pildă Gabriel Fitzmaurice, căruia îi e dedicat primul din cele trei "Sonete ungurești". E o persoană foarte specială, cu multe avantaje, cel mai de seamă fiind priceperea lui de a vibra la muzica vremii și spațiului lui, în acest caz un sătuc din County Kerry, Irlanda. Mă gândesc la locul acela ca la un punct din care izvorăște muzica. Neajunsul meu este că nu pot crea cântece pentru trib. Mă simt exclus. Pe de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tot răul din lume. Rațional vorbind, înțeleg că poate exista mai multă sfințenie ori hidoșenie în Africa ori America de sud, dar Europa e spațiul sufletului meu. LV. Poemele tale deapănă istoria însingurării. Lectorul trece printre imagini și după o vreme înțelege că imaginile sunt insule de înțeles, adunate într-un suflet. The Slant Door afirmă că "puterea cea mare o are tăcerea". Chiar asta și ești, un poet mut, a cărui însingurare e o experiență inedită pentru lector... GS. Ai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944), pun în lumină o maturizare a expresiei poetice, într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
din ultimile secole. Realizarea unei asemenea cărți, în intenție curs pentru mediciniști, este cu atât mai complexă și mai completă, cu cât concepțiile, personalitățile, realizările medicale, doctrinele din evoluția medicinei sunt prezentate în contextul istoric, cultural, economic al popoarelor și vremurilor. Această conexare deloc ușoară își are avantajul ei pentru studenții mediciniști și pentru orice alt lector, asigurând înțelegerea asociativă a evenimentelor, în ansamblul lor, și a medicinei în spiritul epocii. Autoarea acestei cărți Doamna Dr. Cristina Ionescu, probează metodologic dexteritatea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cornute, pentru sporirea straniului, misterului, impresionării celor din jur și, în mod special a pacientului, caută să fie și conducător și preot și medic, un adevărat sincretism funcționând cu nuanțări, în funcție de ideologii, epocă și spațiu. Ritualuri, tabuuri, practici impresive, caracterizează vremurile obscure în care preistoria medicinii își află primii pași. Desigur că printre tămăduitori cu plante, argilă, piei de animal proaspăt tăiat, masaj, sugestie, nu au lipsit și impostorii, practicienii magiei negre, fermecătorii, dezlegătorii de farmece. La caldeeni, magicienii erau considerați
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]