138,898 matches
-
Icoana este o versiune a tipului "Eleusa" (greacă: Ἐλεούσα - tandră sau milostivă), cu copilul Iisus lipindu-și obrazul de a-l mamei sale. În jurul anului 1131 grec al Constantinopolului, , a dăruit această icoană marelui duce al Kievului. Opera a fost păstrată în până când fiul lui Dolgoruky, , a adus-o în orașul sau preferat, Vladimir, în 1155. Tradiția spune că în timpul transportului caii s-au oprit lângă Vladimir și au refuzat să mai înainteze. Oamenii au interpretat asta ca un semn ca
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
pentru a marca evenimentul, din Moscova. Vasili I al Moscovei a petrecut o noapte întreagă plângând lângă icoană, iar armatele lui Tamerlan s-au retras în aceiași zi. Locuitorii Moscovei au refuzat să mai înapoieze icoana orașului Vladimir și au păstrat-o în din Kremlin Moscova. Referitor la intervenția Fecioarei Maria prin intermediul icoanei se crede de asemenea că ar fi salvat Moscova de invaziile hoardelor tătare din 1451 și 1480. Icoana Fecioarei Maria din Vladimir este uneori descrisă ca expresie a
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
mult timp de faptul că vestului dominat de SUA i-a convenit orice era în măsură să slăbească Uniunea Sovietică. In acest context a fost mai puțin important faptul că Nicolae Ceaușescu impunea un regim din ce în ce mai autoritar, în timp ce România își păstra într-o oarecare măsură independența față de Uniunea Sovietică. La început, diplomația austriacă întâmpina probleme în evaluarea corectă a acestui fenomen. Acutizarea situației în perioada anilor `80 sub Ceaușescu și izolarea ulterioară a României, au dus la stagnarea relațiilor diplomatice cu
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
locuită decât sporadic. Umma al-Kanatir înseamnă în limba arabă „Mama arcurilor”. Denumirea vine de la trei arcuri monumentale de bazalt construite deasupra a trei bazine în care se aduna apa izvorului Eyn as-Sufeira din apropiere. Din cele trei arcuri s-a păstrat unul singur, cel de la răsărit. Până în iunie 1967 a existat aici un sat sirian, întemeiat la începutul secolului al XX-lea și abandonat în urma cuceririi lui de către israelieni în Războiul de Șase Zile. Câteva din casele sătenilor au inclus în
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
laterale. Intrarea se afla în sud-est. În sud se era platforma altarului înalt de 5,50 metri, sau bima ,unde erau aduse, cum era obiceiul în acea vreme, cinci suluri pentru fiecare carte a Torei (Pentateuh). Elemente ale scărilor se păstraseră intacte. Pe una din coloanele de pe platformă se deslușesc elemente decorative - o menora - candelabrul evreiesc cu șapte ramuri,sub ea lopățica pentru tămâie, o frunză și un fruct de chitră „lulav”, caracteristic pentru cultul iudaic, de asemenea pe o altă
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
îmbrăcându-le într-o aureolă de legendă. Descrie drumul parcurs de cei trei magi, când ajung în deșertul Siriei, mergând fiecare cu cămila sa, până la punctul de întâlnire, undeva după hotarul vechiului Ammon, El Beka. Relicvele celor trei magi sunt păstrate în Domul din Köln. Construcția acestei catedrale, pe locul uneia mai vechi, s-a realizat în acest scop.
Magii de la răsărit () [Corola-website/Science/328072_a_329401]
-
de plante și de animale suferă mutații oribile, până când Andronic se hotărăște să pătrundă în canalul de biounde și să stabilească o legătură cu inteligența de pe planeta din sistemul stelei Sirius. Capacitatea de integral a lui Vlad îi permite să păstreze legătura cu Andronic, în încercarea de a-l feri de pericol. Andronic găsește calea de comunicare cu inteligența străină și reușește să proiecteze cu ajutorul bioundelor un alter-ego în "Valea de cleștar". Tânăr și neexperimentat, Valer nu înțelege că aceea e
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
politica internă și externă a statului fiind considerat și astăzi unul dintre cei mai importanți oameni de stat din istoria Poloniei. Este recunoscut și ca unul dintre cei mai înzestrați comandanți militari. Tactica lui pe timpul campaniilor militare urmărea să își păstreze forțele, favorizând asediile și atacurile pe flancuri și a deprins magistral arta artileriei și a fortificațiilor care făcuseră mari progrese în Occident. Războiul dus împotriva Țaratului Rusiei a arătat că este un comandant extrem de priceput în arta asediilor, iar evenimentele
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
create în 1902. Un alt pionier al cinematografului a fost Bolesław Matuszewski, care a devenit unul dintre primii cineaști care au lucrat pentru compania Lumiere - și "cineastul" oficial al țarilor ruși în 1897. Cel mai vechi film care s-a păstrat, "Antoś pierwszy raz w Warszawie " ("Antos pentru prima dată la Varșovia") a fost făcut în 1908 de Antoni Fertner. Ziua când a avut loc premiera acestui film, 22 octombrie 1908, este considerată ca data înființării industriei poloneze de film. Curând
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
boierii satului în scaunul de judecată al țării. Dintr-un document al lui Mihai Viteazul, aflăm despre un lung conflict pe care cei din Sărata îl avuseseră cu cei din satul vecin, Scoreiu, pentru hotarele dintre cele două sate. Documentele păstrate în Arhivele statului din Alba-Iulia, Fond Blaj, arată că la 1 mai 1796, biserica era gata de consacrare. Construcția a fost încheiată însă abia în anul 1806, an care se poate citi, pe frontonul naosului, deasupra altarului. Inscripția pictată deasupra
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
se cunosc multe date. Este consemnat că a fost sfințit în Ardeal, în 1793, fiind paroh la Sărata când s-a ridicat biserica. Terminată în 1806, biserica a fost pictată în întregime la interior, probabil până în 1808. Deși nu se păstrează mărturii scrise, pictura bisericii din Sărata a fost realizată de zugravii din prima generație a familiei Grecu din Săsăuș. Pictura nu a fost restaurată timp de 200 de ani. Timpul și-a pus amprenta asupra ei, ajungându-se a nu
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
Bażeńska, studentă la Universitatea din Lwów, care îl invită la Burbiszki, proprietate a fratelui său, Michał Bażeński. La un an după logodnă, în 1910, Emilia și Kornel se căsătoresc în Varșovia.. Cu numeroasele sale rude, rămase în Stryj, Makuszyński nu păstrează contactul. Între anii 1913-1914, locuiește la Burbiszki. Îndrăgostit de arhitectura specifică orașului Zakopane, își aduce chiar și o căbănuță din Munții Tatra, pe care o așează în parcul conacului. Încă aflându-se la Burbiszki, începe Primul Război Mondial, în timpul căruia
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
promulgată împotriva împăratului, cei doi conducători normanzi au revenit în sud pentru a-l asedia pe Gisulf în Salerno. Asediul a reușlit, iar Gisulf a fugit la Capua, unde a căutat să îl incite pe Richard împotriva lui Robert, care păstrase Salerno pentru sine, însă fără succes. Richard a început să asedieze Napoli, încă independent, cu ajutorul blocadei navale asigurate de Robert. Apoi, în 3 martie 1078, papa i-a excomunicat pe Robert și pe Richard, iar la puțină vreme Richard a
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
de lux de 4 stele a fost deschis în castel, numit Hotel Ryn. Hotelul deține aproape 300 de paturi în 140 de camere, incluzând 5 camere de lux regale și 20 de camere cu standarde înalte de servicii. Pentru a păstra tradițiile istorice a castelului teutonic, hotelul a fost împărțit în 4 secțiuni: secțiunea Monastică, secțiunea Cavalerilor, secțiunea Vânătorilor și Închisoarea. Designul interior păstrează arhitectura castelului, și evidențiază unele din frescele autentice, pereții și podurile policrome, ușile gotice, cadrele ferestrelor, precum și
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
incluzând 5 camere de lux regale și 20 de camere cu standarde înalte de servicii. Pentru a păstra tradițiile istorice a castelului teutonic, hotelul a fost împărțit în 4 secțiuni: secțiunea Monastică, secțiunea Cavalerilor, secțiunea Vânătorilor și Închisoarea. Designul interior păstrează arhitectura castelului, și evidențiază unele din frescele autentice, pereții și podurile policrome, ușile gotice, cadrele ferestrelor, precum și criptele castelului. Restaurantul castelului, are de asemena un design gotic, și are capacitatea de 300 de clienți. Meniul conține bucate din bucătăria veche
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
în acest scop, fiecare cetate trebuie să participe cu câte un contingent de corăbii, cu echipajele mobilizate permanent, adică cel puțin 8 luni din an, pe cheltuială proprie, sau, dacă nu poate, plătește o contribuție anuală, phoros, la tezaurul comun, păstrat în sanctuarul de la Delos. Cu aceste fonduri, atenienii să angajează să construiască, să echipeze și să întrețină cota de triere care ar fi revenit fiecărei cetăți care plătea tributul. Aceste cote au fost stabilite cu mare grijă de către Aristeides și
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
Atenei Parthenos de pe Acropole și înfrâng rând pe rând cetățile rebele unde, de cele mai multe ori, facțiuni aristocratice încercaseră și răsturnarea regimurilor inspirate de modelul, tot mai clar democratic, al instituților ateniene. Cu ajutorul aliaților mai mărunți, care aveau interesul de a păstra liga, și datorită flotei foarte importante - din ce în ce mai “autentice” datorită mecanismului tributului - Atena învinge pe rând răscoalele de la Thasos, Samos, Colophon, Chalcis și Eretria în 447 a.chr. și Milet în 446-5 a.chr. Pedepsirea cetăților răsculate e exemplară, atenienii confiscându
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
chr, când tezaurul se mută la Atena și în schimbul găzduirii în templul Atenei Parthenos, fiecare cetate consacră a 60-a parte din tribut în chip de ofrandă, aparche, pentru zeiță; inscripțiile care înregistrau an de an aceste ofrande s-au păstrat în bună măsură (este vorba de așa numitele Liste ale Tributului atenian) și analiza lor a permis istoricilor să reconstituie și cuantum-ul tributului, și extensia și mecanismele cele mai importante ale acestei structuri politico-militare unice în lumea antică. Pentru
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
Institutului „Anastasie Bașotă” a cărei primi epitropi administratori au fost junimiștii Vasile Pogor și Ioan Ianov. Cei doi l-au convins pe scriitorul Samson Bodnărescu, un alt junimist, să accepte funcția de director al școlii, funcție pe care acesta a păstrat-o până la moartea sa, în anul 1902. După 1906 administrarea școlii a trecut în sarcina Casei Școalelor. Începând cu anul 1936, pe lângă profilul teoretic al liceului, s-a creat și un profil agricol, iar din 1948 până în 1966 liceul a
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
și, până în 1134, i-a silit pe contele Rainulf al II-lea de Alife și pe ducele Sergiu al VII-lea de Neapole să se supună. Lui Robert i s-a dat un ultimatum, potrivit căruia, dacă dorea să își păstreze titlul, trebuia să se supună lui Roger. După moartea soției lui Roger, Elvira de Castilia, și veștile false asupra morții regelui Siciliei, Robert a ajuns la Napoli dinspre Pisa în fruntea a 8000 de oameni. El a fost întâmpinat de către
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
ajuns la Napoli dinspre Pisa în fruntea a 8000 de oameni. El a fost întâmpinat de către Rainulf de Alife și de ducele Sergiu, atunci când Roger a sosit în iunie 1135, oferindu-i din nou lui Robert posibilitatea de a-și păstra titlul. Roger l-a impus pe cel de al treilea fiu al său, Alfons ca principe în locul lui Robert (1135). Robert și-a găsit refugiul la Pisa, unde a adunat o flotă pentru a lupta împotriva lui Roger chiar în
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
din teritoriile transformate în raiale turcești aflate în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, care, fiind încadrați în Miletul Rûm, aveau statutul social de "„”". "„Dhimmi-ul (...) este un cetățean de mâna a doua. Dacă e tolerat, e pentru rațiuni de ordin spiritual, căci se păstrează speranța de a-l converti, și pentru rațiuni materiale, căci lui i se impun aproape totalitatea sarcinilor fiscale. I se lasă un loc în cetate, dar nu fără a-i reaminti mereu starea sa de inferioritate (...). Dhimmi-ul nu e în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
spre rezolvare domnitorului Nicolae Mavrocordat care supune problema judecății Divanului Domnesc, prezidat de patriarhul Samuil de Alexandria, prezent la acea vreme în Moldova. Divanul ia o hotărâre spre împăcarea ambilor ierarhi, astfel: târgul Dubăsari, fund stăpânit de turci, să fie păstrat de mitropolitul Ioanichie, iar cele doua sate de pe granița să fie ale episcopului de Huși. Ioachim - mitropolitul Proilaviei - și Iorest - episcopul de Huși - și-au dat în scris - unul altuia - ca primesc hotărârea Divanului. Conflictul nu se stinge definitiv. Reizbucnește
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
al Proilaviei este numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, ctitoria sa, scrisă de asemenea în limba română. Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
trei ani mai târziu, în 1658, a fost ales mitropolit al Târnovului, statutul de exarhie al Tomarovului trebuie să fi încetat pe parcursul acestei perioade de trei ani. De atunci, Tomarovul a rămas o enorie a mitropoliei Proilaviei, acest lucru fiind păstrat în titulatura arhiereului până la 1813. În continuare sunt prezentați preoții care au deținut demnitatea de protopop în diferitele eparhii ale mitropoliei și despre care există mărturii documentare certe. Protopopi de Brăila Protopopi de Dubăsari Protopopi de Mălăiești Având în vedere
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]