137,849 matches
-
pentru niște tacâmuri, Molly a fost denunțată și închisă la Newgate. S-a simțit în culmea nenorocirii. Era disperată. S-a rugat lui Dumnezeu s-o ierte. Detenția și frica de moarte au determinat-o să se căiască. Se autoconfesa: Vreme de 40 de ani, drumul vieții fusese o împletire groaznică de ticăloșie, dezmăț, adulter, incest, minciună, hoție; pe scurt, încercasem totul în afară de omor și trădare de la vârsta de 18 ani până la 60. Și acum eram covârșită de amarul pedepsei și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ca să-ți asigure fericirea, care n-avea altă îndeletnicire decât să se gândească la plăcerile tale, să inventeze unele noi pentru tine, care avea numai iubire pentru tine, în sfârșit, balerina ta, ale cărei priviri erau tot atâtea binecuvântări; care, vreme de 6 ani, nu s-a gândit decât la tine, care a fost într-atâta a ta, încât n-a fost niciodată decât o emanație a sufletului tău, așa cum lumina este o emanație a soarelui... M-am îngrijit totdeauna de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fost impresionat de destinul ei și cu ușurință s-a transpus în personajul Armand Duval, îndrăgostit de tânăra damă cu camelii, a scris romanul într-un ritm febril. Alphonsine era una dintre fetele unei familii de nobili scăpătați, sărăciți pe vremea regelui Ludovic al XV-lea. Mama sa, o frumoasă brunetă ce trăia de pe urma relațiilor cu diverși bărbați, a părăsit-o și copila a fost crescută de o verișoară săracă. De timpuriu, tânăra Alphonsine a cunoscut bărbații, a intrat în compania
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la treizeci de ani și peste... renunțaseră la visurile lor din tinerețe și se resemnaseră la ce le mai oferea viața. În 1890, Henri cunoaște o starletă de stradă, Marie Charlet, fără condicuță, fapt ce era o infracțiune după legile vremii, în condițiile în care, polițistul Patou, agent de moravuri, a vrut s-o aresteze pentru a o interna la spitalul Saint Lazare. Fiind în apropierea trecătorului Henri, la rugămințile ei disperate de a-i spune polițistului că este cu el
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
convingerile ei creștine, și-a reamintit episodul în care i-a citit fragmentul din Biblie referitor la învierea lui Lazăr, a ajuns să creadă în Dumnezeu. Simțea cum viața nouă era răscumpărată cu prețul suferinței (acestea erau convingerile lui din vremea studenției). El ajunge să trăiască regretul și pocăința, după un vis, ajutat de bunătatea fără margini și sacrificiul Soniei. Ea, cu dragostea, cu duioșia, cu puterea îndurării, i-a îndrumat pașii și l-a vegheat să renască omul ucis de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rugând-o pe patroana Emma Eduardova s-o reprimească. La înmormântarea Jeniei, tânărul Soloviov, sincer îndrăgostit, a venit s-o ceară în căsătorie pe Liubka dar ea, speriată că va fi iar mințită, l-a alungat, jignindu-l. A venit vremea în care s-a hotărât asanarea locurilor de pierzanie, bordelurile s-au desființat. Drept urmare, unele locatere au învățat meserii, altele, între timp, au murit, altele s-au sinucis, altele, printre care și Liubka, au hoinărit vagaboande pentru a-și câștiga
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-l spolia pe Andronache, cunoscut în părțile locului ca fiind desfrânat și risipitor fura ca un tâlhar de codru și cheltuia ca un nebun. Se dau petreceri mari la curtea postelnicului, cu lăutari și "aspasii" (de la numele hetairei Aspasia) din vremea lui Caragea: Arghira, Rozolina, Calmuca. Dezmățul se colora și cu tălanițe, femei ușoare din Mahalaua Scaunelor. Cei doi au pactizat. Dinu i-a încărcat socotelile și i-a speculat moșiile pentru a-l deposeda, folosindu-se de Costea Chiorul, un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
banda de hoți iar Didina "ținea de șase", îi anunța când se apropiau polițiștii. Paraschiv trăia cu Didina care începea să îmbătrânească. Având bani și fiind în plină putere, Paraschiv umbla și după alte femei. Sandu-Mână Mică, "peștele" Didinei de pe vremuri, ce continua s-o râvnească, i-a plătit "polița" lui Paraschiv, "vânzându-l" la poliție. A vrut s-o ia pe Didina, ea a refuzat și, cu bani, s-a dus la pușcărie să-i mituiască pe gardieni și să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fost jurnalist, scenarist și editor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, este autorul unor opere reprezentative pentru lumea latină a Americii și pentru literatura universală: Un veac de singurătate, Toamna patriarhului, Cronica unei morți anunțate, Dragoste în vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet, Aventura lui Miguel Litti clandestin în Chile, Generalul în labirintul său, A trăi pentru a-ți povesti viața (cu caracter autobiografic
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
variantă, aceea de a fi o aventurieră. Drept care a învățat franceza, a ajuns la Geneva și s-a hotărât să câștige bani cu frumusețea ei exotică. Și-a consemnat gândurile în jurnal, reflectând asupra a ceea ce poate pierde dacă o vreme se va prostitua onoarea, demnitatea, respectul față de sine. Se va lăsa în voia sorții, va lăsa să hotărască viața pentru ea. Pe Rue de Berne s-a angajat la un local ce aparținea patronului Milan. I s-a impus respectarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru sertar, majoritatea prozelor scurte care aveau să formeze volumul de debut. Devine un redutabil jucător de șah, participă la concursuri, face parte din echipa de șah prin corespondență a României. Se împrietenește cu Leonid Dimov: cei doi sunt o vreme nedespărțiți, adoptă o formulă de viață boemă, cu gesturi „absurde”, de sfidare a marasmului vieții zilnice, a cenușiului orizont cotidian și, în nesfârșite colocvii informale, pun bazele teoretice ale onirismului. Din 1963 e doi ani corector la Editura Meridiane. Debutează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ani corector la Editura Meridiane. Debutează în toamna lui 1964, cu schița Aripi și roți, la „Gazeta literară”, continuă să publice în reviste, e prezent în mediile scriitoricești. Prima carte de proze scurte, Exerciții, îi apare în 1966. Pentru scurtă vreme redactor la „România literară” (1969), ulterior e lector la Editura Cartea Românească (1970-1971). Publică mai multe traduceri din limba franceză (două romane de Alain Robbe-Grillet, între altele). Se constituie „grupul oniric”, în care lui Dimov și lui Ț. li se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Goma. După lansarea revistei „Cahiers de l’Est” în ianuarie 1975, e exclus din Uniunea Scriitorilor în aprilie, iar peste câteva luni, prin decret prezidențial, i se retrage cetățenia română. Obligat astfel să rămână în Franța, Ț. își continuă o vreme acțiunile protestatare. Juridic, are multă vreme statutul de apatrid, cetățenia franceză acordându-i-se foarte târziu. Până în 1980 scoate „Cahiers de l’Est” (douăzeci de numere). Între 1978 și 1984, decepționat, își întrerupe în bună parte activitatea de scriitor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
l’Est” în ianuarie 1975, e exclus din Uniunea Scriitorilor în aprilie, iar peste câteva luni, prin decret prezidențial, i se retrage cetățenia română. Obligat astfel să rămână în Franța, Ț. își continuă o vreme acțiunile protestatare. Juridic, are multă vreme statutul de apatrid, cetățenia franceză acordându-i-se foarte târziu. Până în 1980 scoate „Cahiers de l’Est” (douăzeci de numere). Între 1978 și 1984, decepționat, își întrerupe în bună parte activitatea de scriitor și relațiile cu exilul românesc anticomunist. Supraviețuiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
financiar (Hoon și Lim, 2001). Este posibil ca indivizii să manifeste o înclinație față de organizație, adoptând comportamente pe măsură, în momente stresante și dificile din punct de vedere financiar. Persoanele pot avea tendința de a se sprijini reciproc să supraviețuiască vremurilor dificile. Indiferent de situație, conducerea ar trebui să încurajeze comportamentele de susținere între angajați, care vor facilita organizația prin faptul că angajații vor fi mai uniți și mai motivați, ceea ce va crește productivitatea. Încă o dată, formarea acestor legături nu este
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
periodicul tipărește două foarte reușite parodii (Orașul morții și Misterele nopței sau Natura siluită de infami), în care se ironizează clișeele romantismului decadent și ale foiletoanelor mediocre ale epocii. Rubrica „Feliurimi” cuprinde, uneori, judicioase observații asupra incorectitudinii limbii din periodicele vremii. D. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
apoi urmează la București Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Dimitrie Cantemir”, unde își va susține bacalaureatul. În 1924-1925 face parte din redacția ziarului „Rampa”, unde și debutează, sub pseudonim, continuând să publice, în același mod, poezii, epigrame și proză la „Vremea”, „Ziarul călătoriilor”, „Adevărul literar și artistic”, „Epigrama” ș.a. Își încheie studiile la Academia de Arhitectură (luându-și licența în 1937) și profesează ca arhitect până la pensionare (1969), preocupare finalizată și în plan teoretic cu publicarea eseului Cartea proporțiilor (1981), altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
de cărți, între care Patul lui Procust de Camil Petrescu, Tablete din Țara de Kuty de Tudor Arghezi, Isabel și apele diavolului de Mircea Eliade și Calea Victoriei de Cezar Petrescu. Este consemnată și activitatea unor reviste, precum „Viața românească”, „Darul vremii” ș.a. C.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288270_a_289599]
-
al treilea se petrece lângă tabăra israelită, în fața casei vrăjitoarei, cel de-al patrulea și al cincilea în locuri nedefinite, apropiate de tabăra israelită sau de câmpul de bătaie. Cu adevărat, piesa este concepută pentru decorul multiplu, folosit în acea vreme. Dacă Jean de la Taille interzice, ca și Horațiu, reprezentarea scenelor sângeroase, o face în numele verosimilului. El își dă seama că scenele de violență sunt greu de reprezentat în mod credibil pentru spectator. "Trebuie, scrie el, (...) să ne ferim de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Scudéry, în 1635, face elogiul "poemului dramatic" și Iluzia comică (L'Illusion comique), în anul următor, în care Corneille plasează o pledoarie în favoarea teatrului: Acum ăst' teatru blamat E plasat sus de tot și de lume adorat Iar ce în vremea noastră văzut era cu dispreț Este de-acum iubirea oricărui om de duh semeț. (V, 6)7 Regele îi subvenționează, în 1635, pe comedianții de la Hôtel de Bourgogne, ca și o trupă tânără, instalată din 1629 în cartierul Marais, ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
formă de discurs poetic (Préface en forme de discours poétique) la tragicomedia sa Silvanire. Această mărturie a unui om de scenă care subliniază avantajele pentru public oferite de regulă, constrângerile create de ea pentru autorul dramatic, arată că în acea vreme autorii dramatici francezi ignorau totul în privința unităților. Nu va scrie însuși Corneille în 1660, cu privire la prima sa comedie Mélite, creată în 1630: Această piesă a fost prima mea încercare, și ea nu are cum să fie în conformitate cu Regulile, pentru că pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Discursuri, își bate el joc astfel: "Scopul meu nu este de a examina acum dacă toate astea ar putea fi mai bune, și dacă toți cei ce s-au distrat cu această ocazie au râs conform regulilor: va veni și vremea de a face observații asupra pieselor pe care le voi fi făcut, și nu-mi pierd speranța să arăt într-o zi, ca mare autor, că-i pot cita pe Aristotel și pe Horațiu. Așteptând acest examen, care poate că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unei alte victime de acest fel. Ce fel de reprezentație este asta, scrie Racine, să sfârșești o tragedie cu ajutorul unei zeițe și a unei mașinării (adică al unui artificiu scenic) și printr-o metamorfoză, care putea găsi ceva credit pe vremea lui Euripide, dar care ar fi prea absurdă și prea incredibilă printre noi?" Racine a preferat să adopte o interpretare mai credibilă a legendei, cea a lui Pausanias, în Corinticele. Tânăra Ifigenia, sacrificată la sfârșitul piesei, este o fată pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dedicație (Epître dédicatoire) la Don Sanche d'Aragon, în 1650, fără nicio considerare față de personaje, trebuie determinat felul unui poem dramatic." În Discurs despre poemul dramatic, contestând definiția aristotelică, declară, zece ani mai târziu: "Această definiție era legată de uzanțele vremii, când într-o comedie nu erau puse să vorbească decât persoane de o condiție cu totul mediocră, dar ea nu mai are totală justețe într-a noastră, când chiar și regii pot intra în ea, când acțiunile lor nu o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pateticul. Din acest punct de vedere, Racine se arată deplin satisfăcut de Bérénice, piesă care, de altfel, a primit din partea publicului o primire călduroasă, pentru că, după chiar spusele lui Racine, "a fost onorată cu atât de multe lacrimi". De multă vreme, scrie el în Prefață, voiam să încerc dacă pot să fac o tragedie cu această simplitate a acțiunii care a fost atât de mult pe gustul anticilor." Această simplitate fiindu-i reproșată, Racine o justifică bazând-o pe exigența față de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]