13,995 matches
-
exemplu, nu exist] o limit] în iertarea aproapelui (Maț. 18,21), nu pentru c] acest lucru ar însemna un câștig în fața p]c]tosului, ci pentru c] această corespunde iert]rii p]cațelor de c]tre Dumnezeu. De asemenea suntem îndemnați la a ne iubi vr]jmașii (Maț. 6,14), nu pentru c] aceasta ar reprezenta un câștig în fața dușmanului (deși acest lucru este posibil), ci pentru c] Dumnezeu Își iubește vr]jmașii. Nu exist] limite cu privire la iubirea aproapelui (Lc. 10
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pr]pastia care exist] în viața lor, între ceea ce este și ceea ce ar trebui s] fie această; ceea ce nu înseamn] c] aceștia exagereaz], ci c] înțeleg mai bine natură inepuizabil] a iubirii. O astfel de perspectiv] are menirea de a îndemna la acțiune, atât la nivel personal, cât și social, nefiind un surogat pentru o alt] lume pretins] (concept care difer] de acela al speranței în viața de dincolo, ca parte integrant] a modului în care Iisus percepe destinul uman). Parafrazând
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui trebuie plasate în contextul situațional al primelor comunit]ți creștine din secolul I d.Hr. Așteptarea să cu privire la sfarsitul iminent al lumii a influențat sfaturile legate de c]s]torie. Oricum, a avut o atitudine hoț]rât] în a-i îndemna pe creștini s]-și continue viață și munca cotidian], întrucat timpul este scurt, si nu s] aștepte sfârșitul cu brațele încrucișate. Pan] la sfârșitul secolului I, Biserica și-a schimbat radical punctul de vedere (deși exist] astfel de concepții și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] nici un alt principiu nu face acest lucru. Dac] obținerea fericirii colective și a celei personale nu se poate realiza prin aceeași acțiune, atunci societatea trebuie reformat] pentru că acest lucru s] se întâmple; în caz contrar, oamenii nu vor fi îndemnați s] acționeze așa cum o cere morală. Nu din întâmplare Bentham și filosofia să au fost centrul unui grup activ de reformatori politici. Autonomie și teorie: pentru și contra În a doua să etap] dup] Kant, Reid și Bentham, demersul filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la personajul Huckleberry Finn sau la liderul nazist Heinrich Himmler. În primul caz, morală specific] vremii respective cerea că Huck s] îl denunțe pe Jim, un sclav fugar cu care acesta devenise prieten. În al doilea exemplu, Himmler i-a îndemnat pe generalii naziști s] treac] peste repulsia provocat] de masacrarea evreilor și s] se concentreze asupra unei datorii mai însemnate, aceea fâț] de patrie. Bennett emite o concluzie opus] teoriei lui Kant, si anume c] Huck s-a l]sat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sl]biciunea spiritual]. Dup] ce a renunțat la trecutul s]u colorat, Sfanțul Augustin, în ale sale Despre sfântă virginitate și Despre c]s]torie și concupiscent] a devenit cel mai mare sistematizator și cizelator al unei tradiții care îi îndemna pe oameni s] renunțe la pl]cerile trupești în favoarea idealului mai înalt al contemplației. Conform liniei sale de gândire, sexul, înaintea c]derii lui Adam și a Evei, era neîntinat de pasiunea arz]toare, fiind controlat și ținut în frâu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate s] nu aib] un caracter obiectiv, în sensul de a face referiri la aspecte „exterioare”, este semnificativ pentru experiență moralei s] credem c] este așa. Fenomenologia să ține de a o considera obiectiv]. În cuvintele regretatului John Mackie, suntem îndemnați s] d]m moralei un caracter obiectiv, considerând c] ea ne este impus] și c] nu ține de liberul arbitru (Mackie, 1979). Astfel, ne supunem regulilor ei. Dac] atunci cand interacționez cu cineva îmi dau seama c] pot s] renunț la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doresc, voi face acest lucru imediat ce va fi nevoie. Ins], dac] cred c] regulile morale sunt obligatorii - și chiar și faptul c] pot s] îi recunosc temelia nu antreneaz] o modificare a st]rilor psihologice pe care le am - sunt îndemnat s] continui relația într-o manier] moral]. (Evident, nimeni nu pretinde c] suntem întotdeauna morali. Ideea este c] putem alege s] fim său s] nu fim morali. În ceea ce privește credințele pe care le avem, nu se pune problema de alegere. Pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
informat este mai degrabă respinsă de analizele noastre, care indică faptul că cei care aderă la diversele tipuri de pesimism sau optimism (în special la cele extreme) rareori se suprapun în termeni de resurse individuale sau percepții 63. Rezultatele ne îndeamnă să subscriem perspectivei care sugerează asocieri între statusul "dominant" al unei persoane și atitudinile optimiste pe care le degajă. În mod contrar, oamenii care tind să aibă atitudini pesimiste sunt mai vulnerabili și mai expuși anomiei sau riscurilor asociate schimbărilor
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cui, da?). Stupoare. Vocea țivlită a duduii de pe Bahlui cade, în mijlocul distinsei adunări, ca o petardă fumigenă, urît mirositoare. Prin marile ferestre, jos, se vede Piața Universității. Vă mai aduceți aminte de gospodinele de pe trotuar, care, în miros de fumigene, îndemnau minerii cui să dea la mir... 13 mai Una din galeriile bucureștene, spre lauda ei, a găzduit o expoziție cu totul aparte, adunînd capodopere născute, pînă în 1989, de premianții Cîntării României și ai Daciadei și s-a intitulat, absolut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cîțiva, excepționali. Dar... Dar... Nu fac îndeajuns ce ar trebui să facă pentru ca numele lor să strălucească. Un fel de abulie nobilă îi poartă în hamacurile ei, paralizîndu-le voința. Și e păcat. Jucînd, adesea, rol ușor ingrat de dădacă, îi îndemn să facă mereu mișcări decisive, să-și ia lucrările și să expună la București, în străinătate... În zadar. Iată, dau peste fraza Marthei Bibescu (cu gîndul că nu o fi chiar un diagnostic): În Franța fiecare acordă o mare importanță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
banilor cerșiți se consuma într-o bunădispoziție debordantă. Doar în pînzele spaniolilor Murillo și Ribera mai văzusem așa ceva: amestec de sordid și de veselă demență. O singură dată am urmărit scena în care cei doi erau politicos (mde, politețe franțuzească!) îndemnați să-și părăsească locul deliciilor. Polițaii noștri n-au prea fost educați în duhul politețurilor, dar ar putea, în sfîrșit, să le practice acum cu brio. Iar orașul n-ar mai arăta ca un imens Maglavit. Un pic de muzică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conferință de presă, ca să... ia atitudine. Au așteptat să-și revină din stupoare. Și încă nu și-au revenit. În altă ordine de idei, naivii de serviciu au crezut că gestul președintelui ar fi doar o nobilă fentă care să îndemne și pe alții (pe Ilici?) să facă la fel. Pruncii de ei! Au uitat că așa ceva nu există nicăieri în același Curs Scurt de Istorie a PCUS. Propensiunea spre dinastie a celei mai nenorocite părți a omenirii, observă Mihai Zamfir
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pisoaica-mamă. Le pisicesc de la vreo zece metri: încremenesc și mă privesc țintă. Poză de revistă. La poarta Peleșului, ursul Max, negru precum coteiul de la Cumpătu, dar de vreo cincizeci de ori mai voluminos, servește de... decor. Pentru fotograful care-și îndeamnă trecătorii cu schime de tot felul. În timp ce ursulache (în vîrstă de numai doi ani; cică trăiește vreo 30-40), tolănit pe spate, se joacă leneș cu propriu-i lanț, gemînd, precum cuțache de la Cumpătu, de plăcere. Îmi scot carnetul, să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neascultătoare. Cea mai la îndemînă exorcizare a tartorului. Trecerea liniștit majestuoasă a Regelui Mihai pe bulevardul Ștefan cel Mare. În tumultul străzii. Ordinea firească a României eterne. Dezordinea se moștenește. Uitați-vă (uitați, cum zic teleaștii sudiști, ca și cum ne-ar îndemna să uităm), uitați-vă la ce se întîmplă acum în România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
durata unui infim interstițiu în opoziție, persuasivul personaj nu a făcut altceva decît să escamoteze sistematic memoria, minimalizîndu-i rolul, sau doar bagatelizîndu-l. Prin vocea unui prim-ministru, el însuși descendent al celor care, jumătate de secol, au opresat țara, sîntem îndemnați cu rictusul aferent să nu ne pierdem timpul cu trecutul, pentru că prezentul, nu-i așa, este extrem de presant. Care prezent? Evident, prezentul edificat, cu obstinat orgoliu, de structurile de suprafață, dar mai ales subterane ale comunismului remanent, cele care, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi putut fi mitologicul magistru Brânzei. Care, la drept vorbind, nici nu-și prea ogoia pacientul cu falsuri gen: Vai, ce mină bună aveți azi! Dacă nu-i aplica pe loc prăpăditului o hipnoză țeapănă (s-o țină minte), îl îndemna, țărănește, să nu se lase melancolizat de ploaia mocănească de-afară, că de cînd e lumea lume mai și plouă. Scurt. În schimb, pedantul magistru Pirozynski, mînuindu-și ironia cu subțirime de pan poleac, îl plimba pe pricăjit prin tratate, convingîndu-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în același lichid amniotic al unui puțin alt Răsărit cel putnik iar societatea românească trezită își va urma, predestinat, meritatul destin prooccidental. 22 aprilie Luciditatea ne determină să judecăm, de ce nu, tranșant istoria țării după 1944, dar tot ea ne îndeamnă să nuanțăm consumarea etapelor. Dacă nu ne pierdem în hățișul aporiilor... metodologice, putem spune, fără prea mare marjă de eroare, că România a rulat, în jumătate de secol postbelic trei dictaturi; să le numim după titularii lor: Dej, Ceaușescu, Iliescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în 1989, constați că nu mai ai acea acuitate ce-ți inflama spiritul acum zece ani. Intervievatul, personaj cheie atunci, sprijinit acum în baston, după ce-l uitaseși (timp în care trecuse prin ceva procese și chiar puțin prin pușcărie), te îndeamnă la milă creștinească și la iertare. Totul consumîndu-se adică într-o normalitate (după care atît am tînjit cu toții). Iar dacă din întinsul interviu decupezi secvența în care, întrebat fiind de reporter de ce nu a făcut mai de mult aceste mărturisiri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din desaga lui vikingă, a scos un cărțoi ochios pe care, frînt, mi l-a înmînat: autorul îmi dăruia cartea lui... și atît. Ce puteam să-i spun? Am văzut că lipsea autograful. "Îmi scrii și un autograf?", l-am îndemnat zîmbind. Da, a zis, aveți un creion?". "N-am". Și l-am invitat pe insolitul roșcovan să-mi facă, într-o zi, o vizită la atelier (unde aveam și creion...). Chiar a doua zi, cioc-cioc în ușă: era el, debutantul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-mi s-a muiat și mai tare, îndemnîndu-mă să pun imediat mîna pe... creion și să scriu, cu o plăcere absolut nouă, despre necunoscutul încă Irinescu. Dacă ar fi să-i pun în scenă teatrală cartea, absurdul (urmuzian) m-ar îndemna să am în vederea scenariului chiar și antologia de versuri din prima jumătate a volumului, de un insolit aproape țicnit, dacă n-ar ieși "Fabricată în atelierele Irinescu", așa cum singur își pune firmă propriului său... supradadaism. Antologie asumat-personală, în care încap
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Se exprimă prin cuvinte, prin teme. Sunt lăsate moștenire prin tradiție, se împrumută de la o civilizație la alta, circulă în lumea diacronică a claselor sociale și a societăților omenești. ... Istoria imaginarului înseamnă aprofundarea istoriei conștiinței ... . Imaginarul hrănește spiritul și îl îndeamnă pe om să acționeze. Este un fenomen colectiv, social, istoric. (12-13) Relația dintre reprezentare și imagine nu ține însă cont de istoria lor - foarte importantă, consider -, utilă în a le fi precizat funcțiile și rolurile în raport cu imaginarul. Aici se ivește
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
limite ale raționamentului în toate formele sale aristotelice demonstrativ, dialectic, eristic -, nicidecum posibilități infinite ale sale. Reflecții de natură să lămurească "probleme logice" pot fi ușor descoperite înainte de Aristotel, de exemplu, la reprezentanții Școlii Eleate: Xenofan, Parmenides, Melissos, Zenon. Parmenides, îndemnându-și discipolii să înainteze pe calea ființei, căci tocmai ceea-ce-este (ca ființă) este unicul obiect al cunoașterii veritabile, socotea că doar gândirea (noesis; a gândi / noein), dintre "facultățile de cunoaștere", poate parcurge această cale. Într-un fel, cunoștința dobândită prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se sprijină deja linii ale tradiției filosofice; și sub condiționarea acestui sens, trebuie "citite" ideile altor "gânditori" precum: Levinas, Marion, Foucault, Habermas, Rorty, Quine, Noica, Cioran ș. a. Tăcerea pare a fi sensul pe care îl are și către care ne îndeamnă momentul actual al "crizei ideologiilor", dar nu direct, ci prin filosofia actuală. Dar vom ști să tăcem, după ce o lungă perioadă a culturii (și istoriei) noastre ne-am găsit rostul în a ne vorbi fără încetare, elogiind "partea" noastră, și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aplică Supravegherea este obligatorie și se realizează în exclusivitate │1. │boală, se trimit la IDSA. 3. Supraveghere serologica: Notificarea se face conform ordinului MAA nr. CONTAGIOASĂ │prin metode specifice supravegherii active: 3. Supravegherea serologica prin RFC/ELISA: │5. România este îndemna la pleuropneumonia b) bovinele care prezintă manifestări clinice ce conduc la │nici produse de origine animală provenite de la │ │ │ │suspicionarea de A-060. │acestea, din țări care nu au statut de țară liberă│ │ │ │4. În caz de suspiciune sau apariție a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156225_a_157554]