14,879 matches
-
din București - numită azi Mânăstirea Antim - (1713 - 1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din România. Pe seama veniturilor generate de aceasta, a alcătuit un testament, intitulat "" Învățături pentru așezământul cinstitei mănăstiri a tuturor sfinților, capete 32"", în vederea organizării unei impresionante opere de asistență socială. Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe și a poporului român, dar mai ales din pricina atitudinii sale fățiș antiotomane, în toamna anului
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
avantaj al poveștii de fundal era justificarea lăsată pe mâna adevăraților autori, precum Chaucer sau Boccaccio. Povestirile romantice permiteau un limbaj înalt și se bazau pe o părere acceptată despre ceea ce merită a fi numit stil elevat. Totuși, preferințele față de învățăturile morale și poezie s-au schimbat și povestirile romantice s-au demodat rapid. Poveștile despre înșelăciuni și pozne, despre aventurile clandestine și despre intrigile ingenioase, în care erau ridiculizate anumite profesii respectate sau cetățeni ai unui alt oraș, nu erau
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Don Quijote" (1605/15). Faimosul roman picaresc țintea împotriva romanului "Amadis de Gaula" care l-a făcut pe Don Quijote să-și piardă mințile. Adepții poveștilor romantice elevate pretindeau, oricum, că replica satirică la vechea poveste eroică abia putea să ofere vreo învățătură: "Don Quijote" nu oferea nici un erou cu care să merite să se rivelizeze, nici nu aducea satisfcația unor discursuri frumoase; tot ceea ce putea face era să râdă de idealuri mărețe. "Nuvelele exemplare" au oferit o alternativă între modul eroic și satiric
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Anne Marguerite Petit DuNoyer. Cele mai multe dintre romanele anterioare utilizaseră pseudonime; acum ele deveniseră producții ale unor autori consacrați. Discursul necesar pentru a aprecia o astfel de mișcare înspre responsabilitate nu era încă dezvoltat. Jurnalele care dezbăteau literatura se concentrau asupra “învățăturii”, a literaturii în sensul strict al cuvântului. Până atunci, majoritatea discuților despre romane și “romanțe” se desfășurau între cei avizați în acest domeniu. Critica literară, un discurs critic extern despre poezie și poză, a apărut în cea de-a doua
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
pe cele de jos sus. Urcă-te dacă vrei, dar cu condiția ca să nu ți se pară nedrept să te cobori, când rațiunea jocului meu o va cere” - vorbește însăși soarta prin intermediul lor. De oamenii aleși, de cei hrăniți „cu învățături eleatice și academice”, aceste curtezane n-au voie să se apropie . Problema raportului între cultura filosofică și cultura literar-retorică nu este nouă la Boethius, nici măcar la Augustin (care „optase” și el pentru „convertirea la filosofie”, după o îndelungă practicare a
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
din trei părți: Ordinea acestor trei părți este importantă: ea corespunde sistemului lui Epicur. Etica este în fapt scopul filosofiei, care are ca fundament fizica: ea oferă, grație canonicii, cunoașterea naturii, care îi va permite înțeleptului să fie fericit. Urmând învățăturile lui Democrit, Epicur propune explicația atomistă a naturii: lumea este compusă din elemente minuscule și indivizibile, atomii. Pentru Epicur, numai această concepție despre natură poate fonda morala autentică, adică ataraxia (în gr., absența tulburării, imperturbabilitate), eliberându-ne de mitologiile populare
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
și un număr de cuvinte în aramaică). La evrei, Biblia mai este denumită Mikrá מקרא (Lectura, asemănător cu sensul numelui Koranului musulman), și mai ales ca TaNaH תנ"ך, nume acronim format din inițialele denumirilor celor trei elemente: Tora תורה ("Învățăturile"), Neviim נביאים ("Profeții") și Ketuvim כתובים ("Scrierile") - prin urmare - "TaNaCh" (litera ebraică כ se pronunță la sfârșitul cuvintelor ca un H, și la începutul cuvintelor ca un K): În documentarul History Channel "The Bible Unearthed" ("Biblia dezgropată") prof. Richard Friedman
Biblia ebraică () [Corola-website/Science/299800_a_301129]
-
doua realități diferite. Teologia este înțelegerea credinței, presupune încredere în autoritatea lui Dumnezeu care se revelează. Credința este răspunsul existențial al omului la revelație. În teologie certitudinea variază în funcție de calitatea argumentelor, în credință certitudinea este funcție de credincios. Teologia și Magisteriul (învățătura Bisericii) au același scop, apărarea tezaurului credinței și mântuirea lumii, dar au roluri diferite în atingerea acestui scop, conform doctrinei catolice: Rolul magisteriului: Rolul teologiei:
Teologie creștină () [Corola-website/Science/299788_a_301117]
-
din România. Începuturile învățământului în Maramureș datează din perioada evului mediu. Cele mai vechi locașuri de cultură au fost și aici bisericile și mănăstirile. Cum spunea Nicolae Iorga: “Tinda bisericii și masa preotului au fost cea mai veche școală de învățătură a neamului nostru”. În aceste școli mănăstirești s-au realizat primele traduceri în românește a celor dintâi cărți bisericești. Prima școală a fost înființată în Moisei pe lângă mănăstirea din localitate, în anul 1694. Iată câteva însemnări ale unor dieci care
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
și calviniști, afirmând că Cristos stă între suveranitatea lui Dumnezeu față de omenire și acceptarea liberă de către om a darului mântuirii făcut de Dumnezeu. Deși Brunner a reaccentuat centralitatea lui Cristos, teologii conservatori au fost deseori ezitanți în a accepta celelalte învățături ale sale, cum ar fi respingerea anumitor elemente "miraculoase" din Scriptură sau punerea sub semnul întrebării a utilității despre inspirația Scripturilor.
Emil Brunner () [Corola-website/Science/299814_a_301143]
-
Biblia poate fi corect înțeleasă. El acordă o mare importanță Sfintei Euharistii, eveniment în timpul căruia se retrăiește viața apostolică. Spre deosebire de el, catolicismul consideră că înțelegerea Bibliei se poate face și prin studiu individual. În sfârșit, diversele curente protestante reduc toată învățătura lăsată nouă de Dumnezeu prin Iisus Hristos numai la Biblie („sola scriptura”). De asemenea, protestanții consideră că credința este o dovadă a faptului că ai fost deja ales de Dumnezeu, că din acest motiv nu ar mai putea greși în fața
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
fost adus în Dobrogea chiar de Sfântul Apostol Andrei, deci foarte de timpuriu. Prima mențiune scrisă privind martiriul unor creștini pe teritoriul românesc datează din anul 290 și se referă la doi martiri orientali, Epictet și Astion. Trăirea în spiritul învățăturii Mântuitorului a devenit însă mod de viață și pentru un mare număr de locuitori ai meleagurilor românești. Ca dovadă, Biserica Ortodoxă Română a canonizat mai mulți sfinți și martiri, ultimul dintre aceștia fiind Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica (în 2005
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
viață doar cu puțin timp în urmă se numără: Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai mari teologi ortodocși, Arsenie Boca, Constantin Galeriu, Ilie Cleopa și Nicolae Neaga. Tot ca urmare a dorinței de a trăi cât mai în acord cu învățătura lui Iisus Hristos, unii credincioși au ales calea călugăriei. Raportat la populația țării, România are un număr impresionant de mănăstiri. Referințe utile: Site-ul Patriarhiei Române Un site cu materiale foarte bune, numeroase și variate Site-ul mănăstirii Golia din
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
dat lui Albert. În acest context, Tetzel folosea metode de vânzare a indulgențelor, făcând acea publicitate deșănțată, promițând iertarea de pedepse temporare chiar și pentru cele mai grave păcate, dacă penitentul cumpăra o indulgență. Era de fapt o deviere de la învățătura Bisericii, iar indulgența nu mai implica pocăința ci prindea contur magic, chiar „mulți predicatori învățau că indulgența poseda, în sine, o putere oarecum magică”. Și cum Tetzel vindea indulgențe în imediata vecinătate a Wittenberg-ului, la Juterbock, Luther a crezut că
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
ale Biserici, a crezut că este vorba de o ceartă între călugări. Dar, începând cu luna decembrie, cardinalul Thomas Vio de Gaete, supranumit și Cajetan, studiind dosarul cu o luciditate remarcabilă, a atenționat pe papă că este vorba de o învățătură contrară celei oficiale, pe de o parte o învățătură nouă, anume justificarea(mântuirea) prin credință, pe de altă parte contestarea noțiunii de merit și a magisteriului infailibil al Bisericii. Roma a poruncit atunci lui Staupitz să-l determine pe Luther
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
ceartă între călugări. Dar, începând cu luna decembrie, cardinalul Thomas Vio de Gaete, supranumit și Cajetan, studiind dosarul cu o luciditate remarcabilă, a atenționat pe papă că este vorba de o învățătură contrară celei oficiale, pe de o parte o învățătură nouă, anume justificarea(mântuirea) prin credință, pe de altă parte contestarea noțiunii de merit și a magisteriului infailibil al Bisericii. Roma a poruncit atunci lui Staupitz să-l determine pe Luther să retracteze. Chemat la ordine, în februarie 1518, Luther
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
-l determine pe Luther să retracteze. Chemat la ordine, în februarie 1518, Luther a refuzat să retracteze ceva și s-a adresat cu un memoriu Romei, cerând în continuare expunerea adevărului despre indulgențe. El își mărturisea supunerea, dar cerea revizuirea învățăturii despre indulgențe. Chemat la proces, la Augsburg, în fața lui Cajetan, unde Dieta studia pericolul turc, Luther și-a reluat și nuanțat tezele și a susținut că și papa trebuie să asculte de sinod, iar sinodul de Sf. Scriptură. Cajetan a
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
la dieta de la Worms, pentru a da socoteală de vederile lui. El a plecat spre Worms cu asigurarea protecției din partea prințului elector de Saxa, Frederic, care era și fondatorul universității din Wittenberg. În fața dietei, Luther a refuzat să-și retracteze învățătura, dacă nu putea fi convins, prin mărturia Scripturii sau prin raționament, că greșise. A mai afirmat că-și va menține poziția numai pe această bază și a cerut ajutor de la Dumnezeu. Acestea-s părerile mele și altfel nu pot; Dumnezeu
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
ministru a deținut portofoliul Justiției. s-a născut la Bacău și provenea dintr-o familie de intelectuali. Tatăl său a fost istoricul Dumitru D. Pătrășcanu, iar mama sa, Lucreția Pătrășcanu, provenea dintr-o familie boierească. În tinerețe, devine adept al învățăturilor marxiste, astfel că în 1919 se înscrie în Partidul Socialist din România (PSR) și muncește ca editor al ziarului acestuia, "Socialismul". În 1922 absolvă Facultatea de Drept a Universității București iar în 1925 obține doctoratul la Universitatea din Leipzig. În
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
care împărtășește o asemănare cu ordinul lexical de 90%, fiind interogat de orice romanist, în ciuda particularitaților și variantelor sale. Mișcarea culturală corsicană nu a încercat cu adevărat să impună o limbă unitară pentru întreaga insulă. Lingviștii corsicani vorbesc “limba polinomică”; învățătura sa se bazează în primul rând, pe fiecare varietate locală și apoi pe cunoașterea pasivă a tuturor dialectelor ale insulei. Există, totuși, în ultimii ani, printre intelectuali, artiști, profesioniștii in comunicare , apariția unei “limbi corsicane dezvoltată”, relativ unificată. Acest limbaj
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
Marele Inchizitor", Ivan povestește cum Isus Hirstos coboară din nou pe pământ, în orașul Sevilia, și este arestat de un agent al Inchiziției spaniole, un cleric catolic de nouăzeci de ani intitulat „Marele Inchizitor”. Acesta îi dezvăluie lui Hristos că învățăturile creștine sunt o povară mult prea grea pentru oamenii de rând și că ele au fost înlocuite de structura organizațională a Bisericii spre binele întregii umanități. Mântuitorul ar fi greșit, susține Marele Inchizitor, refuzând a treia ispită a diavolului de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
lumii intelectuale și educate din care era parte; un motiv principal al condamnării lui Dostoievski de către justiția țaristă a fost de altfel citirea publică a scrisorii lui Belinskii către Gogol, în care criticul face o clară distincție între Hristos și învățătura lui pe de-o parte și Biserica Ortodoxă pe de cealaltă, aceasta din urmă percepută fiind drept stâlp al despotismului autocratic și al superstiției. Mai târziu însă, spre sfârșitul vieții (după 1867), Dostoievski va apăra tradițiile religioase simpliste ale țărănimii
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
lui Dumnezeu este redat în mod prea simplist și literal. În canonul Noului Testament au fost incluse cărți care erau: vechi, apostolice (scrise de apostoli sau de asociați ai apostolilor), populare și în mod special ortodoxe (adică erau conforme cu învățăturile taberei ortodoxe sau proto-ortodoxe). De aceea evangheliilor, deși au fost scrise anonim, le-au fost aplicate nume de apostoli sau de asociați ai apostolilor, altfel ele n-ar fi putut fi incluse în canon. Prima mențiune a celor 27 de
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
anestezic, cloroform. Ea a fost atât de impresionată de ușurarea durerii de la naștere încât l-a folosit din nou în 1857, la nașterea ultimului și celui de-al noulea copil, Beatrice, în ciuda opoziției membrilor clerului, care l-au considerat împotriva învățăturii biblice, precum și a unor medici care credeau că e periculos. E posibil ca Victoria să fi suferit de depresie postnatală, după multele ei sarcini. Scrisori de la Albert către Victoria se plâng intermitent de pierderea ei de autocontrol. De exemplu, la
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
în acel timp centrul vieții spirituale umanistice, unde Marsilio Ficino conducea noua ""Academie Platoniciană"", încurajat și susținut de familia Medici. Sub influența lui Ficino, Pico della Mirandola înclină mai mult către filozofia lui Platon, în opoziție cu scolastica dominată de învățătura lui Aristotel, aflată în declin, și devine unul din cei mai activi participanți la discuțiile în care se căuta realizarea unei unități între idealismul platonician și spiritualitatea creștină. Pico della Mirandola era însă un eclectic, datorită cunoștințelor sale vaste în
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]