17,970 matches
-
se izolează de lume. Dar în același timp era o față onestă, o față în care puteai avea încredere. Și dacă priveai dincolo de această față, ce vedeai? Am mijit ochii în lumina amurgului de afară. Nu vedeai mare lucru. Se aprinseseră câteva lumini răzlețe de-a curmezișul curții și bolboroseala înăbușită a televizoarelor și a aparaturii stereo ieșea prin ferestrele deschise. Era o seară de august înăbușitoare, absolut tipică pentru o vară care părea să aibă plăcerea cinică de a duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de atunci a părinților lor din Sussex. Mi s-a părut că bătrânul domn Beamish e un drăguț, zău că da, spuse Roddy, scoțând o țigară. Și totuși Henry mi-a spus că e de stânga rău de tot. Își aprinse țigara. Slavă Domnului că nu i s-a transmis și lui Hugo. Oricum n-ai fi crezut, nu-i așa? Hilary se uita pe fereastră. Din THE 10 MOST LIKELY: fotografie color în Tatler, octombrie 1976 Încântătoarea Hilary Winshaw este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
intrase și el în erecție, ceea ce însemna fie că încerca și el același truc ca mine, fie că lansasem niște semnale greșite și deci urma să intru într-un mare bucluc. Exact în clipa aceea, slavă Domnului, luminile s-au aprins și un murmur de bucurie s-a înălțat în vagon. S-a auzit și păcănitul sistemului de comunicație care se retrezea la viață și am auzit anunțul laconic rostit tărăgănat de un conductor al metroului londonez, care, fără să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
personal minim - câțiva bucătari și grădinari și bătrânul majordom care e în familie de vreo cinci sute de ani și cam atât. Deci casa e practic nelocuită. Își mai scoase o țigară și i-o dădu lui Phoebe s-o aprindă. A, cu excepția tatei, desigur. Nu știam că mai trăiește. Roddy zâmbi. — Din câte știm, da. Neștiind cum să ia vorbele lui, Phoebe spuse: — Cunoști portretul făcut de John Bellany tatălui lui? Mie-mi place, e foarte consistent și detaliat - îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i situația în casa asta. — Trebuie să mă îmbrac special pentru cină? întrebă ea. — Nici gând! Nu pentru mine, în orice caz: și cu siguranță nici pentru scumpa mea soră și persoana care o “însoțește“. Apropo, trebuie să cobor să aprind lumina de pe scară pentru ei. Pyles o să uite precis. Mă întorc să te iau peste vreo zece minute și am putea face un tur al casei până nu se întunecă de tot. — Și tatăl tău...? Zâmbetul lui Roddy nu exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
siluete și se produse brusc agitație și bătăi de aripi printre pui. Aici e, spuse unul din bărbați. — Ei, drăcie! spuse celălalt. Glasurile lor ajungeau la el ca niște tunete. Să facem puțină lumină ca să vedem, spuse primul bărbat și aprinse o lanternă. — Le țineți cam înghesuite aici... — Ne străduim. M-am gândit că era probabil proprietarul. Nu era domnul Nuttall, dar mi-am amintit că mama îmi spusese că ferma fusese vândută de curând. — Mi se pare cam prea cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mâine câteva lucrări de-ale tale, îi spuse la un moment dat Joan lui Graham. S-ar putea să aibă de făcut comentarii interesante. — Mi-ar face plăcere, am spus. Graham îmi spuse să mă așez pe patul lui și aprinse televizorul mare, greu de manevrat, care domina un colț al dormitorului. A durat aproape un minut până s-a încălzit. — Fabricat în anii ’70, explică el. Abia-și mai trage sufletul. Ceața din ziua precedentă se risipise și se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a dus în seră prin pasajul secret și a îndreptat un deget acuzator în direcția mea. — Cred, spuse el, că a fost profesorul Plum în seră, cu sfeșnicul. Avea dreptate: și în acel moment m-am declarat învins. Joan a aprins luminile și ne-a făcut o ciocolată și poate că atmosfera s-ar fi schimbat dacă afară n-ar fi continuat furtuna, tot mai feroce, pe măsură ce se apropia miezul nopții. De data asta, nu mai aveam pretextul că mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pat, și nu în el - și ne consumam mica noastră cină împreună, unul lângă celălalt, oricine ne-ar fi luat drept o pereche căsătorită de treizeci de ani sau mai mult. Și ca să punem capac la toate, ca să întregim iluzia, aprindeam întotdeauna televizorul și ședeam așa, uitându-ne la el, ore-n șir, abia rostind o vorbă. Am asociat întotdeauna televiziunea cu boala. Nu cu boala sufletului, cum și-ar dori unii comentatori, ci cu boala trupului. Probabil că se trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fiecare an, la Crăciunurile înzăpezite ale copilăriei mele, când casa era înecată în decorațiunile făcute de mama, când tata își irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată pentru a rămâne la noi până la Anul Nou. ( Mă refer la părinții mamei, pentru că nu aveam nici o legătură cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se duse sus să verifice sistemul de securitate. Lângă singurul pat (de o persoană) din dormitorul principal, o ușă îmbrăcată în lambriuri dădea spre o cămăruță fără geamuri conținând un perete de ecrane de televiziune și un panou de comandă. Aprinse cu răbdare, pe rând, monitoarele, și căută nereguli. În sufragerie, în bucătării, în seră, în piscină, în dormitoare, la lifturi. În birou. Dacă Mark a simțit un șoc de alarmă văzând ce se întâmpla în biroul lui, acel șoc nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse Henry, în timp ce el și Mark ședeau ghiftuiți, aproape prăbușiți, pe părțile opuse ale unui foc de bușteni ce trosnea în salonul Clubului Hearland. Micile bârfe familiare fuseseră expediate (niciodată un proces de durată în familia Winshaw) și tocmai își aprinseseră două uriașe trabucuri. — Ce vrei să știi? spuse Mark. — Doar l-ai cunoscut personal, nu? Ai făcut afaceri cu el... Ce fel de tip e? Mark pufăi, cufundat în gânduri. — E greu de zis, de fapt. Nu are tendința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acest giulgiu cenușiu uruitul familiar al traficului Londrei pătrundea persistent, dar cu un efect înăbușit, straniu. Michael se desprinse de fereastră și se așeză în fața ecranului televizorului care pâlpâia în liniște. În cameră era întuneric, dar nu se osteni să aprindă lumina. Luă telecomanda și schimbă alene de pe un canal pe altul, stabilindu-se în cele din urmă la un buletin de știri pe care-l urmări câteva minute plictisit, fără să înțeleagă, vag conștient că pleoapele începeau să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
orice speranță, voi, cei care priviți acest chip. Renunțați la orice gând de mântuire, la orice posibilitate de scăpare. Nu vă așteptați la nimic de la mine. Cutremurându-se de scârbă, Michael stinse televizorul și președintele Bush dispăru de pe ecran. Apoi aprinse o veioză din apropiere și se uită pentru prima dată la vizitatorul lui. Nu era un om cu un aspect respingător: austeritatea îmbrăcăminții și fixitatea privirii îl făceau să fie mai degrabă sever decât sinistru. Se apropia, presupuse Michael, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-ați face. Luați-vă precauția să încuiați toate ușile casei - trageți și zăvoarele dacă puteți - dați drumul la câțiva câini în grădină, aduceți puștile și armele de foc pe care le aveți prin casă și asigurați-vă că aveți lumina aprinsă în fiecare cameră. Dar orice ați face, nu intrați în panică. Făpturile astea simt frica. O adulmecă. După ce îi încurajă, își puse chipiul ferm pe cap și se îndreptă spre ușă. Acum plec, dacă nu aveți nimic împotrivă. Mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mică poiană de lângă capătul aleei des împădurite. De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de frig, pe jumătate de spaimă -, înaintă repede pe interval și deschise împingând o ușă mică, de stejar, care dădea spre o serie de trepte de piatră abrupte. Erau treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea scoase un strigăt exasperat. Nu crezi că ar fi fost o idee bună să ne fi aspus asta mai de mult? — Dar abia acum am înțeles. De fapt, va trebui s-o întreb pe Tabitha chiar acum. Se ridică, aprinse lumina și începu să se îmbrace cât putu de repede. — Michael, e cinci dimineața. Doarme buștean! — Nu-mi pasă. E urgent. Intră cu greu în pantofi. Să știi, eu nu cred că Tabitha e nebună deloc. Cred că face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
intre nicotina În sânge cât mai rapid. Mâinile Îmi erau din nou umede de transpirație, dovadă fiind chibriturile care Îmi tot scăpau printre degete și cădeau pe podea. Semaforul s-a făcut verde exact În clipa În care reușisem să aprind țigara, așa că am fost nevoită să o las așa, spânzurată Între buze, În timp ce mă chinuiam cu jocul complicat ambreiaj, accelerație, bagă În viteză (de la punctul mort la viteza Întâi? Sau de la viteza Întâi la a doua?ă, dă drumul ambreiajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că e ilegal să vorbești la celular În timp ce conduci mașina În New York și m-am gândit că ultimul lucru de care aveam nevoie În clipa de față era o altercație cu poliția rutieră, așa că am tras pe dreapta și am aprins luminile de avarie. Inspiră, expiră, mă autoinstruiam și, spre lauda mea, mi-am adus aminte chiar și să trag frâna de mână Înainte de a-mi ridica piciorul de pe pedala de frână. Trecuseră mulți ani de când nu mai condusesem o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cucoană. O să conduc cu mare atenție, dar voi face asta numai pentru a-mi salva jobul și, posibil, propria viață, iar dacă animalul profită de pe urma acestui fapt, cu atât mai bine. Cu Madelaine făcută covrig pe scaunul din față, am aprins o nouă țigară și mi-am frecat picioarele goale, congelate, pentru ca degetele să poată Începe din nou să apese pedalele. Ambreiaj, accelerație, viteza, ia piciorul de pe ambreaj, am recitat eu În timp ce mă străduiam să ignor urletele jalnice ale cățelușei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nou când am ieșit din biroul ei și m-am Întrebat dacă e posibil ca inima mea să cedeze pur și simplu și să fac infarct la Înaintata vârstă de douăzeci și trei de ani. Prima țigară pe care am aprins-o a aterizat direct pe botul noilor mele cizme Jimmy și, În loc se se rostogolească pe pardoseală, a rămas acolo timp suficient cât să facă o gaură frumoasă și rotundă. Minunat, am bombănit eu. Al dracului de minunat. Suma totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
modă, ceva mai arătos. În mod sigur mai bătrân, În jur de treizeci de ani. Și probabil mult mai superficial. El a scos imediat o brichetă și s-a plecat spre mine să se asigure că țigara mi s-a aprins. — Și atunci, ce te aduce la petrecerea noastră, Andrea? Sau ești una dintre puținele persoane norocoase care pot spune că Marshall Madden e stilistul lor? — Nu, mă tem că nu. Cel puțin, nu Încă, deși el mi-a spus fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se Întâmpla adesea, aveam de Îndeplinit o altă activitate de rutină pe care nu m-am gândit niciodată să o pun sub semnul Întrebării sau să o schimb, așa că m-am apucat de treabă. Am descuiat biroul ei și am aprins toate luminile. Era Încă Întuneric afară și Îmi plăcea ideea teatrală de a sta pe Întuneric În biroul unui magnat al puterii, de a privi pe geam un New York fascinant și neliniștit și de a mă Închipui Într-unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sun. — Zău? am zis eu, dar abia dacă ascultam, Întrucât una din cafelele cappucino Începuse să se scurgă și țineam telefonul proptit Între gât și umăr, pentru că Îmi foloseam mâna liberă ca să pescuiesc o țigară din pachet și să o aprind. — Administratorul meu a avut tupeul să-mi bată la ușă azi dimineață la ora opt ca să-mi spună că mă evacuează, a zis ea cu mare entuziasm. — Te evacuează? Lil, de ce? Ce-o să te faci acum? Se pare că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trecea timpul. Nu aveam de mers decât cincisprezece minute până la restaurantul de la intersecția dintre 49 Street și Third, dar m-am gândit să chem o mașină de serviciu; m-am răzgândit Însă când am simțit aerul curat În plămâni. Am aprins o țigară și am tras adânc fumul În piept, iar când am expirat nu am fost prea sigură dacă am scos din mine fum, aer rece sau iritare, dar mi-a făcut al naibii de mare plăcere. Îmi era din ce În ce mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]