15,655 matches
-
John Law, care au dat faliment și au condus la o criză dezastruoasă în Franța. La 6 iunie 1717, regentul a convins Consiliul de regență să achiziționeze de la Thomas Pitt cel mai mare diamant din lume de la vremea aceea, pentru Coroana Franței. Diamantul avea 141 carate (28,2 g) și s-a plătit pentru el suma de 135.000 £; a fost cunoscut sub numele "Le Régent". În 1719, Filip și-a pierdut fiica favorită, Marie Louise Élisabeth; a fost înmormântată la
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
în primele ore ale dimineții de 21 august 1765 la Casa Buckingham, ca al treilea copil al regelui George III și al reginei Charlotte. El avea doi frați mai mari, George și Frederick, și nu era de așteptat să moștenească coroana. A fost botezat la Palatul St James la 20 septembrie 1765. Nașii lui au fost unchii paterni, Ducele de Gloucester și Prințul Henry (mai târziu Duce de Cumberland), și mătușa paternă, Prințesa Augusta, atunci Ducesă ereditară de Brunswick-Wolfenbüttel. Cea mai
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
creștere a venitului au fost refuzate. Nu se cunoaște ca William să fi avut amante după căsătorie. Cuplul a avut două fiice care au trăit scurt timp și Adelaide a suferit trei avorturi spontane. În 1820, regele a murit lăsând coroana Prințului Regent, care a devenit George al IV-lea. William era acum al doilea în linia de succesiune, precedat numai de fratele său, Frederic, Duce de York. Șapte ani mai târziu, când Ducele de York a murit, William, atunci la
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
timp de mai mult de zece zile. William al IV-lea a murit de insuficiență cardiacă în primele ore ale dimineții de 20 iunie 1837, la Castelul Windsor, unde a fost îngropat. Cum nu a avut copii legitimi în viață, coroana Regatului Unit a trecut Prințesei Victoria de Kent, singurul copil al lui Eduard Augustus, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Din cauza Legii Salice, o femeie nu putea conduce Hanovra, așa încât coroana hanoveriană a trecut
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
legitimi în viață, coroana Regatului Unit a trecut Prințesei Victoria de Kent, singurul copil al lui Eduard Augustus, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Din cauza Legii Salice, o femeie nu putea conduce Hanovra, așa încât coroana hanoveriană a trecut celui de-al cincilea fiu al regelui George al III-lea, Ernest Augustus, Duce de Cumberland. Principalii beneficiari ai testamentului său au fost cei opt copii în viață ai Mrs. Jordan. Deși William nu este strămoșul direct
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
cu cu trei turnuri și două porți. Amândouă porțile sunt deschise și au fondul albastru. Ca suport pe partea dreaptă se situează un leu auriu, iar pe partea stângă un grifon auriu - ambii având gheare. Deasupra scutului se află Sfânta Coroană a Ungariei. Banda ondulată argintie (mai îngustă) reprezintă Dunărea. Castelul auriu (galben) cu un singur turn și o singură poartă (din partea de sus), reprezintă Pesta, iar castelul auriu (galben) cu cu trei turnuri și două porți (cel din partea de jos
Stema Budapestei () [Corola-website/Science/312991_a_314320]
-
auriu (galben) cu un singur turn și o singură poartă (din partea de sus), reprezintă Pesta, iar castelul auriu (galben) cu cu trei turnuri și două porți (cel din partea de jos), reprezintă Buda. Fondul albastru al porților deschise reprezintă Óbuda. Sfânta Coroană a Ungariei reprezintă statalitatea maghiară. Leul heraldic provine din stema orașulului Buda din timpul lui Ioan Zapolya, iar grifonul provine din fosta stema a Pestei. Culorile folosite sunt roșu, auriu, albastru și argintiu. Ca urmare, conform regulilor din heraldică, drapelul
Stema Budapestei () [Corola-website/Science/312991_a_314320]
-
Buda, Óbuda). Elementele au fost aprobate de comisie, având foarte mare importanță legătura cu stemele anterioare ale celor trei orașe. O altă importanță majoră este simplitatea stemei, în conformitate cu regulile heraldicii și referirea la faptul că era stema unei capitale (Sf. Coroană a Ungariei). Stema a fost folosită până 1964, dar din 1945 s-a folosit fără coroană deasupra. Între anii 1964 și 1990 a fost folosită o altă stemă. La 24 noiembrie 1964, Consiliul Capitalei a adoptat o hotărâre privind noua
Stema Budapestei () [Corola-website/Science/312991_a_314320]
-
ale celor trei orașe. O altă importanță majoră este simplitatea stemei, în conformitate cu regulile heraldicii și referirea la faptul că era stema unei capitale (Sf. Coroană a Ungariei). Stema a fost folosită până 1964, dar din 1945 s-a folosit fără coroană deasupra. Între anii 1964 și 1990 a fost folosită o altă stemă. La 24 noiembrie 1964, Consiliul Capitalei a adoptat o hotărâre privind noua stemă și folosirea ei. Noua stemă a păstrat fondul roșu, banda argintie și cele două castele
Stema Budapestei () [Corola-website/Science/312991_a_314320]
-
Stema Republicii Moldovenești Nistrene conține simbolurile Uniunii Sovietice: în partea centrală se află secera și ciocanul (care simbolizează unitatea muncitorilor și țăranilor), situate deasupra razelor unui soare care răsare din apa unui fluviu (Nistrul). Aceste elemente sunt înconjurate de o coroană compusă din spice de grâu, știuleți de porumb, fructe, struguri și frunze de viță de vie. Spicele de grâu sunt legate între ele în partea de jos cu o panglică roșie având următoarele inscripții în cele trei limbi oficiale ale
Stema Transnistriei () [Corola-website/Science/310858_a_312187]
-
Făgăraș, Sfântu Gheorghe, Câmpina, Sibiu, Timișoara și Cluj. Între anii 1944 - 1945, ca locotenent-colonel s-a aflat la comanda Regimentului 11 Dorobanți, participând la războiul al doilea mondial. Pentru faptele de arme a fost decorat cu ordinele „Mihai Viteazu” și „Coroana României”, precum și cu alte decorații sovietice și cehoslovace. Ca pensionar a trăit la Cluj unde a și decedat la data de 5 septembrie 1966, el fiind înmormântat la Racovița. A fost căsătorit cu o avrigeancă, din căsătorie rezultând o fiică
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
s-a păstrat o bogată bibliotecă ce i-a aparținut, cuprinzând numeroase cărți cu conținut teologic, de artă și muzică, scrise în limbile de largă circulație europeană. Posesor a numeroase decorații și medalii, printre care și ""Crucea de aur cu coroană, pentru merite"", "Popa Aurel" s-a remarcat și prin zelul cu care a contribuit la înzestrarea bisericii greco-catolice din sat cu obiecte de podoabă, icoane, vitralii etc. A fost un general maior în armata austro-ungară, născut la Racovița în anul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
3 octombrie 1875, Ioan Ivan îsi face studiile liceale la Sibiu și mai apoi Facultatea de Agronomie din Viena, fiind astfel primul inginer ""diplomat"" ridicat din rândurile racovicenilor. A condus Domeniile Mitropoliei greco-catolice a Blajului și ulterior pe cele ale Coroanei de la Studina. A murit la Studina în urma unui accident. Ioan Maxim (n. 1825, Racovița - d.1865, Racovița), a fost cel de al doilea ofițer racovicean cunoscut al Regimentului orlățean. A fost încorporat în 1842 participând la campania din 1848-1849 pe
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Sibiu. Tot spre binele obștii, a condus direct și procesul dintre racoviceni și avrigeni pentru muntele Racoviceanu, în ultima parte a desfășurării sale. Meritele sale față de cauza românilor ardeleni, unirea cu România în perioada 1916-1918 au fost recompensate prin "Ordinul "Coroana României"" în grad de ofițer și prin "Ordinul "Ferdinand I"". Din pribegie, Valeriu Florianu s-a întors abia în 20 decembrie 1918, motiv pentru care n-a putut participa la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie, cum greșit
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
care Imperiul Britanic a stăpânit regiunea. Regiunea în discuție includea provincii administrate direct de autoritățile coloniale britanice, (așa numita „Indie Britanică”) dar și o serie de principate guvernate de o serie de principi locali, care recunoșteau autoritatea puterii suzerane a Coroanei Britanice. Aceste principate, care aveau diverse tratate cu Coroana Britanică, se bucurau de un anumit grad de autonomie locală dar acceptau protectoratul și completa reprezentare în cadrul relațiilor externe a Regatului Unit. „Imperiul Indian” cuprindea regiuni care aparțin în zilele noastre
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
includea provincii administrate direct de autoritățile coloniale britanice, (așa numita „Indie Britanică”) dar și o serie de principate guvernate de o serie de principi locali, care recunoșteau autoritatea puterii suzerane a Coroanei Britanice. Aceste principate, care aveau diverse tratate cu Coroana Britanică, se bucurau de un anumit grad de autonomie locală dar acceptau protectoratul și completa reprezentare în cadrul relațiilor externe a Regatului Unit. „Imperiul Indian” cuprindea regiuni care aparțin în zilele noastre Indiei, Pakistanului și Bangladeshului. În plus, au mai aparținut
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
participat la Jocurile Olimpice de Vară din 1900, 1920, 1928, 1932 și 1936. Printre alte țări din regiune, Ceylonul, (azi Sri Lanka), care fusese dobândită de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei în 1802 după semnarea Tratatului de la Amiens, era Colonie a Coroanei, dar nu era parte a Imperiului Britanic. Regatele Nepal și Bhutan, după mai multe conflicte cu Regatul Unit al Marii Brianii și Irlandei, au semant tratate prin care le era recunoscută independența. Cele două regate nu au făcut parte niciodată
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Maldive au fost protectorat britanic între 1867 - 1965, dar nu au fost niciodată parte a Imperiului Indian. Statutul de colonie a Imperiului Indian a durat din 1858, când guvernarea așanumitei "Companii a Indiei Răsăritene Britanice" (Raj Company) a fost transferată Coroanei în persoana reginei Victoria (care în 1877 a fost proclamată „Împărăteasă a Indiei”) până în 1947, când Imperiul Indian a fost împărțit în două state suverane, „Dominionul Indiei” (mai târziu Republica India) și „Dominionul Pakistanului” (mai târziu Republica Islamică Pakistan și
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
și cam 20 - 25% din populație au rămas sub controlul a 562 de principi, care își exercitau autoritatea în principal asupra coreligionarilor lor (musulmani, hinduși, sicși și alții). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, administrarea directă de către Coroana Britanică a Indiei și progresul tehnic și industrial din timpul revoluției industriale au legat mai mult economiile Indiei și Angliei. De fapt, numeroase schimbări importante în transporturi și comunicații începuseră deja înaintea revoltei indienilor. Cum guvernatorul Dalhousie era un entruziast
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
că întreținea în continuare relații de prietenie cu sultanul. Încoronarea regeleui Franței la Ierusalim ar fi însemnat triumful politicii franceze asupra celei germane, împlinirea unui vis de secole, de când Franța se văzuse frustrată de către regii germani de a mai adăposti coroana imperială. O intervenție armată în Siria nu însemna o lipsă de simț politic, deoarece situația, mereu schimbătoare din Orientul Mijlociu, se prezenta, după toate aparențele, în favoarea cruciaților. Între sultanul Egiptului, Al-Salih, și emirii din Alep și Homs interveniseră certuri, soldate cu
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
eschiveze, căci celor mai puțin înstăriți regele le-a furnizat banii necesari de drum. Armata adunată astfel, cu arcanul, s-a ridicat la cifra de circa 15 000 de oameni. Conducerea ei a fost încredințată unor persoane de încredere, devotate coroanei, mari seniori cu autoritate, în stare să se facă ascultați și să mențină disciplina. Printre ei se numărau cei trei frați ai regelui: Alphonse de Poitiers, Robert d’Artois, Charles d’Anjou, cu care Ludovic al IX-lea s-a
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
construit "Sainte-Chapelle" („Capela Sfântă”), localizată în complexul palatului regal (astăzi Palatul de Justiție de la Paris), din "Île de la Cité", în centrul Parisului. Sfânta Capelă, un exemplu perfect al stilului reionant al arhitecturii gotice, a fost contruită ca un altar pentru Coroana de Spini și un fragment din Crucea Adevărată, o relicvă importantă a patimilor lui Iisus. Ludovic le-a achiziționat în 1239-1241 de la Împăratul Balduin al II-lea al Constantinopolului, în schimbul sumei exorbitante de 135.000 de livre (capela a costat
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
sclaviei. Zeița ține în mâna stângă o tablă cu inscripția adică, 4 iulie 1776 data când a fost ratificată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii. În mâna dreaptă zeița are o făclie cu flacăra aurită. Pe capul zeiței se află o coroană împodobită cu șapte fascicole de lumină și 25 de ferestre. Are o înălțime fără soclu de 46,5 m (92, 99 m cu tot cu soclu) și reprezintă o femeie acoperită de un drapel care ține în mâna dreaptă o flacără iar
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
primul simbol american pentru emigranții care sosesc cu vaporul și trec mai întâi prin Ellis Island. Simbolizează libertatea care luminează toată lumea; a devenit rapid emblema Statelor Unite și unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale libertății și democrației. Pe capul zeiței, coroana este împodobită cu șapte fascicole de lumină simbolizând cele șapte mări și continente, și are 25 de ferestre care simbolizează cele 25 de nestemate ale lumii. Scuptorul Frédéric Auguste Bartholdi, cel care a proiectat monumentul, nu a vrut să dezvăluie
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]
-
general și este simbolul preferat al luptătorilor pentru libertate. Și britanicii au o statuie similară, Britannia, care a existat înaintea Statuii Libertății. Britannia întruchipează valorile democratice britanice și a fost cunoscută mai ales atunci când ascensiunea Imperiului Britanic era la apogeu. Coroana cu 7 vârfuri purtată de personajul feminin reprezintă cele 7 continente (Africa, America de Nord, America de Sud, Asia, Europa, Oceania și Antarctica).
Statuia Libertății din New York () [Corola-website/Science/310878_a_312207]